Language of document :

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 14 martie 2019 (cerere de decizie preliminară formulată de Budai Központi Kerületi Bíróság - Ungaria) – Zsuzsanna Dunai/ERSTE Bank Hungary Zrt

(Cauza C-118/17)1

[Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii – Directiva 93/13/CEE – Articolul 1 alineatul (2) – Articolul 6 alineatul (1) – Contract de împrumut exprimat în monedă străină – Diferență de curs valutar – Înlocuirea unei clauze abuzive declarate nulă cu o dispoziție legislativă – Risc valutar – Menținerea contractului după înlăturarea clauzei abuzive – Sistem național de interpretare uniformă a dreptului]

Limba de procedură: maghiara

Instanța de trimitere

Budai Központi Kerületi Bíróság

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Zsuzsanna Dunai

Pârâtă: ERSTE Bank Hungary Zrt

Dispozitivul

Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că:

nu se opune unei legislații naționale care împiedică instanța sesizată să admită o cerere având ca obiect anularea unui contract de împrumut întemeiată pe caracterul abuziv al unei clauze privind diferența de schimb valutar, precum cea în discuție în litigiul principal, cu condiția ca constatarea caracterului abuziv al unei asemenea clauze să permită restabilirea în drept și în fapt a situației în care s-ar fi găsit consumatorul în lipsa acestei clauze abuzive, și

se opune unei legislații naționale care împiedică, în împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, instanța sesizată să admită o cerere având ca obiect anularea unui contract de împrumut întemeiată pe caracterul abuziv al unei clauze privind riscul valutar atunci când se constată că această clauză este abuzivă și că respectivul contract nu poate continua să existe fără clauza menționată.

Directiva 93/13, interpretată în lumina articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nu se opune ca o instanță supremă a unui stat membru să adopte, în interesul unei interpretări uniforme a dreptului, decizii obligatorii în legătură cu modalitățile de punere în aplicare a acestei directive, în măsura în care acestea nu împiedică instanța competentă nici să asigure efectul deplin al normelor prevăzute în directiva menționată și să ofere consumatorului o cale de atac efectivă în vederea protecției drepturilor de care poate beneficia, nici să sesizeze Curtea cu o cerere de decizie preliminară cu acest titlu, fapt a cărui verificare revine însă instanței de trimitere.

____________

1     JO C 221, 10.7.2017.