HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua)
8 octombrie 2014(*)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative reprezentând o stea într‑un cerc – Mărci comunitară și națională figurative anterioare reprezentând o stea într‑un cerc – Motiv relativ de refuz – Risc de confuzie – Caracter distinctiv al mărcii anterioare – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 – Decăderea din drepturile asupra mărcii comunitare anterioare – Menținerea interesului de a exercita acțiunea – Inexistența unei nepronunțări parțiale asupra fondului”
În cauza T‑342/12,
Max Fuchs, cu domiciliul în Freyung (Germania), reprezentat de C. Onken, avocat,
reclamant,
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI), reprezentat de J. Crespo Carrillo, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a OAPI fiind
Les Complices SA, cu sediul în Montreuil‑sous‑Bois (Franța),
având ca obiect o acțiune introdusă împotriva Deciziei Camerei a cincea de recurs a OAPI din 8 mai 2012 (cauza R 2040/2011‑5), privind o procedură de opoziție între Les Complices SA și domnul Max Fuchs,
TRIBUNALUL (Camera a doua),
compus din doamna M. E. Martins Ribeiro, președinte, și domnii S. Gervasoni (raportor) și L. Madise, judecători,
grefier: domnul J. Palacio González, administrator principal,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 1 august 2012,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 15 noiembrie 2012,
având în vedere memoriul în replică depus la grefa Tribunalului la 13 martie 2013,
în urma ședinței din 4 iunie 2014,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 28 decembrie 2006, reclamantul, domnul Max Fuchs, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare la Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 40/94 din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO 1994, L 11, p. 1, Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146), cu modificările ulterioare [înlocuit prin Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1)].
2 Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul figurativ următor:
3 Produsele pentru care s‑a solicitat înregistrarea fac parte din clasele 18, 24, 25 și 26 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri:
– clasa 18: „Articole pentru sport și agrement, și anume genți, genți de umăr, rucsaci”;
– clasa 24: „Țesături și produse textile, și anume etichete din produsele menționate”;
– clasa 25: „Îmbrăcăminte, în special îmbrăcăminte de exterior, pantaloni, jachete, cămăși, tricouri, veste, hanorace, pulovere, bluze de corp, mantouri, șosete, lenjerie intimă, eșarfe, coliere protectoare și mănuși, pălării, încălțăminte, cizme, curele”;
– clasa 26: „Nasturi, fermoare, insigne, panglici, catarame de curea”.
4 Cererea de înregistrare a mărcii comunitare a fost publicată în Buletinul mărcilor comunitare nr. 36/2007 din 23 iulie 2007.
5 La 22 octombrie 2007, Les complices SA a formulat opoziție în temeiul articolului 42 din Regulamentul nr. 40/94 (devenit articolul 41 din Regulamentul nr. 207/2009) împotriva înregistrării mărcii solicitate, pentru toate produsele menționate la punctul 3 de mai sus.
6 Opoziția se întemeia, în primul rând, pe marca comunitară figurativă anterioară reprodusă mai jos, care desemna în special produse care fac parte din clasele 18 și 24 și corespund următoarei descrieri:
– clasa 18: „Piele și imitații de piele, genți de mână, genți de seară, genți de sport, genți de călătorie, geamantane, poșete, portmonee, portcarduri, suporturi pentru carnetele de cec, portofele, ghiozdane, serviete și genți de călătorie; umbrele, umbrele de soare, lese din piele”;
– clasa 24: „Țesături și produse textile; perdele și decorațiuni pentru pereți din material textil; lenjerie de baie, prosoape, lavete și șervețele de demachiat din materiale textile; lenjerie de pat, cuverturi de pat, cearșafuri, fețe de pernă, pilote, pleduri de călătorie, plăpumi; lenjerie de masă cu excepția celei din hârtie, fețe de masă cu excepția celor din hârtie, seturi de masă cu excepția celor din hârtie și șervețele de masă din materiale textile”.
7 În al doilea rând, opoziția se întemeia pe marca franceză figurativă anterioară reprodusă mai jos și care desemnează în special produse care fac parte din clasa 25 și corespund următoarei descrieri: „Îmbrăcăminte, încălțăminte și pălării”.
8 Motivele invocate în susținerea opoziției au fost cele menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009] și la articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 207/2009].
9 La 17 februarie 2011, reclamantul și‑a limitat cererea de înregistrare la următoarele produse:
– clasa 18: „Articole pentru agrement, și anume genți, genți de umăr, rucsaci, cu excepția genților de sport”;
– clasa 24: „Țesături și produse textile, și anume etichete din produsele menționate”;
– clasa 25: „Îmbrăcăminte militară și îmbrăcăminte de exterior, fabricate cu țesături tehnice sau cu alte componente tehnice, inclusiv pantaloni, jachete, cămăși, tricouri, veste, hanorace, pulovere, bluze de corp, mantouri, șosete, lenjerie intimă, eșarfe, coliere protectoare și mănuși; pălării, curele”.
10 La 30 iunie 2011, divizia de opoziție a respins opoziția pentru produsele care fac parte din clasa 24 și a admis opoziția pentru toate celelalte produse.
11 La 9 august 2011, reclamantul a formulat o cale de atac la OAPI în temeiul articolelor 57-62 din Regulamentul nr. 40/94 (devenite articolele 58-64 din Regulamentul nr. 207/2009) împotriva deciziei diviziei de anulare în măsura în care aceasta nu îi era favorabilă.
12 Prin decizia din 8 mai 2012 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a cincea de recurs a OAPI a respins calea de atac. În special, după ce a apreciat că publicul relevant era compus din consumatorul mediul din toate statele membre ale Uniunii pentru produsele cuprinse în clasa 18 și din consumatorul mediu francez pentru produsele cuprinse în clasa 25, camera de recurs a considerat că exista un risc de confuzie între semnele în conflict, în ceea ce privește unele produse din clasele 18 și 25, pentru motivul că produsele erau identice sau similare, iar semnele erau similare pe plan vizual, identice pe plan conceptual și că, pe plan fonetic, deși nu era posibilă, în principiu, nicio comparație, consumatorii ar putea să se refere la semnele în conflict desemnându‑le prin termenul „steaua”. În ceea ce privește caracterul distinctiv al mărcilor anterioare, camera de recurs a considerat că steaua cu cinci colțuri constituia, cu siguranță, semnul utilizat în general pentru a reprezenta o stea. Ea a estimat însă că diferențele vizuale minore dintre semne, precum și identitatea lor conceptuală rămâneau la originea unui risc de confuzie pentru un public cu un nivel de atenție mediu.
Concluziile părților
13 Reclamantul solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– respingerea în totalitate a opoziției;
– obligarea OAPI și a celeilalte părți în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată.
14 OAPI solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunii;
– obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
15 Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 18 noiembrie 2013, reclamantul a informat, pe de o parte, Tribunalul cu privire la decizia din 24 octombrie 2013 prin care divizia de anulare a OAPI a constatat decăderea din drepturile asupra mărcii comunitare anterioare începând de la 24 iunie 2013 și, pe de altă parte, a indicat că opoziția ar trebui considerată ca fiind lipsită de obiect în măsura în care se întemeia pe marca comunitară anterioară. Tribunalul a solicitat OAPI să prezinte observații cu privire la această cerere de nepronunțare asupra fondului.
16 Prin înscrisul depus la grefa Tribunalului la 26 noiembrie 2013, OAPI a indicat faptul că decizia din 24 octombrie 2013 a diviziei de anulare mai poate fi atacată în fața camerei de recurs și că nu a rămas definitivă. OAPI a subliniat că, în orice caz, Tribunalul are obligația să se pronunțe asupra deciziei atacate în măsura în care opoziția se întemeiază pe marca franceză anterioară.
17 În răspuns la o întrebare adresată de Tribunal, OAPI a arătat, pe de altă parte, prin înscrisul depus la grefă la 13 ianuarie 2014, că decizia diviziei de anulare de OAPI din 24 octombrie 2013 a rămas definitivă, întrucât cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs de OAPI nu a introdus nicio cale de atac împotriva deciziei menționate în termenul prevăzut de dispozițiile articolului 60 din Regulamentul nr 207/2009. OAPI nu a precizat care sunt consecințele procedurale pe care Tribunal ar trebui să le deducă din caracterul definitiv al deciziei menționate.
18 Prin Ordonanța din 9 ianuarie 2014, Tribunalul a unit excepția cu fondul.
În drept
Cu privire la obiectul litigiului
19 Prin decizia din 24 octombrie 2013, divizia de anulare a OAPI a constatat decăderea din drepturile asupra mărcii comunitare anterioare începând de la 24 iunie 2013, în temeiul dispozițiilor articolului 51 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 207/2009. Această decizie a rămas definitivă, deoarece societatea Les Complices, cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs, nu a introdus nicio cale de atac împotriva deciziei în termenul prevăzut de dispozițiile articolului 60 din Regulamentul nr 207/2009. Trebuie să se amintească, pe de altă parte, că această marcă comunitară anterioară constituia singurul fundament al opoziției formulate de cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs pentru produsele care fac parte din clasa 18.
20 Prin scrisoarea depusă la grefa Tribunalului la 18 noiembrie 2013, reclamantul a arătat că opoziția ar trebui considerată ca fiind lipsită de obiect în măsura în care se întemeia pe marca comunitară anterioară. În ședință, acesta a precizat că își menține însă toate concluziile privind anularea deciziei atacate, inclusiv în măsura în care decizia se întemeiază pe marca comunitară anterioară.
21 În ședință, OAPI a arătat de asemenea că decăderea din drepturile asupra mărcii comunitare anterioare a intervenit ulterior adoptării deciziei atacate și că, în consecință, Tribunalul trebuia să se pronunțe asupra acțiunii în ansamblul său.
22 Cu toate acestea, Tribunalul trebuie să analizeze din oficiu aspectul menținerii interesului reclamantului de a exercita acțiunea, întrucât decizia atacată se pronunță asupra opoziției întemeiate pe marca comunitară anterioară, pentru produsele cuprinse în clasa 18. Astfel, deoarece condițiile de admisibilitate a unei acțiuni, printre care lipsa interesului de a exercita acțiunea, fac parte dintre cauzele de inadmisibilitate de ordine publică (Ordonanța din 7 octombrie 1987, d. M./Consiliul și CES, 108/86, Rec., EU:C:1987:426, punctul 10, și Ordonanța din 10 martie 2005, Gruppo ormeggiatori del porto di Venezia și alții/Comisia, T‑228/00, T‑229/00, T‑242/00, T‑243/00, T‑245/00-T‑248/00, T‑250/00, T‑252/00, T‑256/00-T‑259/00, T‑265/00, T‑267/00, T‑268/00, T‑271/00, T‑274/00-T‑276/00, T‑281/00, T‑287/00 și T‑296/00, Rec., EU:T:2005:90, punctul 22), Tribunalul are sarcina să verifice din oficiu dacă reclamantul își menține interesul de a obține anularea deciziei atacate.
23 Trebuie să se stabilească, în consecință, dacă, în urma decăderii din drepturile asupra mărcii comunitare anterioare, anularea deciziei atacate, în măsura în care se întemeiază pe această marcă, mai poate aduce un beneficiu reclamantului. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, interesul reclamantului de a exercita acțiunea trebuie să existe, având în vedere obiectul acțiunii, la momentul introducerii acesteia, sub sancțiunea inadmisibilității. Acest obiect al litigiului trebuie să existe în continuare, ca și interesul de a exercita acțiunea, până la pronunțarea hotărârii judecătorești, sub sancțiunea nepronunțării asupra fondului, ceea ce presupune ca acțiunea să fie susceptibilă, prin rezultatul său, să aducă un beneficiu părții care a formulat‑o (Ordonanța din 9 februarie 2007, Wilfer/OAPI, C‑301/05 P, Rep., EU:C:2007:91, punctul 19, și Hotărârea din 7 iunie 2007, Wunenburger/Comisia, C‑362/05 P, Rep., EU:C:2007:322, punctul 42). Or, dacă interesul reclamantului de a exercita acțiunea dispare în cursul procedurii, o decizie pe fond a Tribunalului nu îi poate aduce niciun beneficiu (Hotărârea Wunenburger/Comisia, citată anterior, EU:C:2007:322, punctul 43). Totuși, caducitatea deciziei atacate, apărută după introducerea acțiunii, nu determină, prin ea însăși, obligația Tribunalului de a nu se pronunța asupra fondului cauzei pentru lipsa obiectului sau pentru lipsa interesului de a exercita acțiunea la data pronunțării hotărârii (Hotărârea Wunenburger/Comisia, citată anterior, EU:C:2007:322, punctul 47).
24 În primul rând, trebuie amintit că decăderea din drepturile asupra mărcii pe care se întemeiază opoziția, atunci când nu intervine decât după decizia camerei de recurs de admitere a opoziției întemeiate pe marca respectivă, nu constituie nici o retragere, nici o revocare a acestei din urmă decizii. Astfel, după cum a amintit de altfel OAPI în ședință, în cazul decăderii, în conformitate cu dispozițiile articolului 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009, se consideră că marca comunitară nu a avut, începând cu data depunerii cererii de decădere, efectele prevăzute de regulament. În schimb, până la această dată, marca comunitară a beneficiat de toate efectele aferente protecției, prevăzute de secțiunea 2 din acest regulament. În consecință, la data la care a fost adoptată decizia atacată, marca comunitară anterioară beneficia într‑adevăr de toate efectele prevăzute de aceste dispoziții. Prin urmare, a considera că obiectul litigiului dispare atunci când în cursul judecății intervine o decizie de decădere ar însemna ca Tribunalul să aibă în vedere motive care au apărut ulterior adoptării deciziei atacate și care nu au nicio incidență asupra temeiniciei acestei decizii și nici efecte asupra procedurii de opoziție care se încheie prin procedura de față.
25 Tribunalul a considerat deja că, în cadrul unei acțiuni împotriva unei decizii a camerei de recurs privind o procedură de opoziție, nu este obligat să țină seama de o decizie de decădere ulterioară privind marca pe care se întemeia opoziția, din moment ce decizia de decădere nu a putut avea efect pentru perioada anterioară [Hotărârea din 4 noiembrie 2008, Group Lottuss/OAPI – Ugly (COYOTE UGLY), T‑161/07, EU:T:2008:473, punctele 47-50]. Într‑o altă hotărâre, în care înregistrarea mărcii anterioare expirase ulterior deciziei camerei de recurs [Hotărârea din 15 martie 2012, Cadila Healthcare/OAPI – Novartis (ZYDUS), T‑288/08, EU:T:2012:124, punctele 21-23], care a fost confirmată de Curte (Ordonanța din 8 mai 2013, Cadila Healthcare/OAPI, C‑268/12 P, EU:C:2013:296, punctul 33), Tribunalul a considerat de asemenea că cererea de nepronunțare asupra fondului trebuia respinsă.
26 În al doilea rând, în cazul anulării deciziei atacate de către Tribunal, dispariția deciziei ex tunc ar putea aduce un beneficiu reclamantului, pe care nu i l‑ar putea procura constatarea lipsei necesității de a se pronunța asupra fondului. Astfel, dacă Tribunalul ar opta pentru nepronunțarea parțială asupra fondului pentru produsele care fac parte din clasa 18, reclamantul va putea numai să prezinte în fața OAPI o nouă cerere de înregistrare a mărcii sale, fără ca împotriva acestei cereri să mai poată fi formulată o opoziție în temeiul mărcii comunitare anterioare afectate de decădere. În schimb, dacă Tribunalul s‑ar pronunța pe fond și ar admite acțiunea în ceea ce privește aceste produse considerând că nu exista un risc de confuzie între mărcile în conflict, în acest caz, nimic nu s‑ar opune înregistrării mărcii solicitate.
27 În al treilea rând, trebuie să se facă distincția între cazul retragerii opoziției, care intervine la inițiativa persoanei care a formulat opoziția și care permite să se înlăture orice obstacol din calea înregistrării mărcii solicitate, și cazul decăderii din drepturile asupra mărcii, solicitată de un terț și ale cărei efecte sunt limitate de articolul 55 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009. Astfel, soluția reținută de Tribunal în ipoteza retragerii unei opoziții în cursul procedurii în fața sa și care constă în a declara că cererea de anulare a unei decizii a camerei de recurs care a soluționat opoziția a rămas fără obiect [Ordonanța din 3 iulie 2003, Lichtwer Pharma/OAPI – Biofarma (Sedonium), T‑10/01, Rec., EU:T:2003:182, punctele 14-17] nu poate fi transpusă în prezentul litigiu.
28 În ultimul rând, simpla împrejurare că acțiunile împotriva deciziilor diviziei de opoziție și ale camerei de recurs au un efect suspensiv, în temeiul dispozițiilor articolului 58 alineatul (1) a doua teză și al articolului 64 alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009, nu este suficientă pentru a repune în discuție interesul reclamantului de a exercita acțiunea în speță. Astfel, trebuie amintit că, potrivit articolului 45 din Regulamentul nr. 207/2009, numai atunci când o opoziție a fost respinsă printr‑o decizie definitivă, marca se înregistrează ca marcă comunitară. Prin urmare, atunci când divizia de opoziție sau camera de recurs admite opoziția, o asemenea decizie conduce la neînregistrarea mărcii solicitate până când nu s‑a soluționat acțiunea împotriva acestei decizii.
29 În consecință, în pofida faptului că a intervenit o decizie definitivă de decădere din drepturile asupra mărcii comunitare anterioare pe care se întemeia opoziția, reclamantul își menține interesul de a contesta decizia atacată, inclusiv în măsura în care se pronunță asupra opoziției întemeiate pe această marcă, pentru produse care fac parte din clasa 18.
Cu privire la fond
30 Reclamantul invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009].
31 Reclamantul apreciază că, în pofida identității produselor în cauză, semnele în conflict nu prezintă un risc de confuzie. El susține mai întâi că, întrucât caracterul distinctiv al mărcilor anterioare este extrem de redus, o diferență chiar și minimă între mărcile anterioare și marca solicitată este suficientă pentru a exclude orice risc de confuzie. Pe plan vizual, reclamantul arată că semnele în conflict conțin diferențe cu atât mai importante cu cât nu privesc elementul lipsit de caracter distinctiv al mărcilor anterioare. Reclamantul consideră că nu este posibilă nicio comparare fonetică a semnelor, fiind vorba despre mărci pur figurative. În sfârșit, pe plan conceptual, semnele în conflict nu ar fi identice din moment ce singurele lor elemente comune ar fi lipsite de caracter distinctiv.
32 OAPI contestă argumentele reclamantului.
33 Potrivit articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009], în urma opoziției titularului unei mărci anterioare, se respinge înregistrarea mărcii solicitate atunci când, din cauza identității sau a asemănării sale cu marca anterioară și din cauza identității sau a asemănării produselor sau a serviciilor pe care le desemnează mărcile în conflict, există un risc de confuzie în percepția publicului de pe teritoriul în care este protejată marca anterioară. Riscul de confuzie include riscul de asociere cu marca anterioară.
34 Potrivit unei jurisprudențe constante, constituie risc de confuzie riscul ca publicul să creadă că produsele sau serviciile în cauză provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi legate din punct de vedere economic. Potrivit aceleiași jurisprudențe, riscul de confuzie trebuie apreciat în mod global, în funcție de percepția pe care o are publicul relevant asupra semnelor și a produselor sau serviciilor în discuție și ținând seama de toți factorii pertinenți din cauză, în special de interdependența dintre similitudinea semnelor și cea a produselor sau a serviciilor desemnate [a se vedea Hotărârea din 9 iulie 2003, Laboratorios RTB/OAPI – Giorgio Beverly Hills (GIORGIO BEVERLY HILLS), T‑162/01, Rec., EU:T:2003:199, punctele 30-33 și jurisprudența citată].
35 Aprecierea riscului de confuzie dintre semnele în conflict efectuată de camera de recurs este necesar să fie examinată în lumina principiilor de mai sus.
Cu privire la publicul relevant
36 Potrivit jurisprudenței, în cadrul aprecierii globale a riscului de confuzie, trebuie să se ia în considerare consumatorul mediu al categoriei de produse respective, normal informat și suficient de atent și de avizat. Trebuie să se țină seama de asemenea de faptul că nivelul atenției consumatorului mediu poate varia în funcție de categoria de produse sau servicii în cauză [a se vedea Hotărârea din 13 februarie 2007, Mundipharma/OAPI – Altana Pharma (RESPICUR), T‑256/04, Rec., EU:T:2007:46, punctul 42 și jurisprudența citată].
37 În speță, camera de recurs a constatat în mod întemeiat, la punctul 14 din decizia atacată, și fără a fi contrazisă cu privire la acest aspect de reclamant că, întrucât produsele vizate de semnele în conflict sunt produse de modă de uz curent, publicul țintă se compune din consumatorul mediu, care este considerat normal informat și suficient de atent și de avizat. Pe de altă parte, astfel cum a arătat în mod întemeiat camera de recurs la punctul menționat, în ceea ce privește produsele care fac parte din clasa 18, marca anterioară fiind o marcă comunitară, riscul de confuzie trebuia să fie apreciat în raport cu publicul din toate statele membre. În ceea ce privește produsele din clasa 25, camera de recurs a constatat de asemenea în mod întemeiat că, marca anterioară fiind o marcă națională franceză, riscul de confuzie trebuia să fie apreciat în raport cu publicul de pe teritoriul francez.
Cu privire la compararea produselor
38 La punctul 15 din decizia atacată, camera de recurs a considerat, de asemenea în mod întemeiat și fără a fi contrazisă de reclamant, că produsele contestate din clasele 18 și 25 erau identice sau similare.
Cu privire la compararea semnelor
39 Mai întâi, trebuie amintit că aprecierea globală a riscului de confuzie trebuie să se întemeieze, în ceea ce privește similitudinea vizuală, fonetică sau conceptuală dintre semnele în conflict, pe impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont în special de elementele lor distinctive și dominante. Percepția asupra mărcilor pe care o are consumatorul mediu al produselor sau serviciilor în cauză joacă un rol determinant în aprecierea globală a riscului amintit. În această privință, consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca pe un tot și nu face o examinare a diferitor detalii ale acesteia (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2007, OAPI/Shaker, C‑334/05 P, Rep., EU:C:2007:333, punctul 35 și jurisprudența citată).
40 La punctele 17-19 din decizia atacată, camera de recurs a considerat că semnele în cauză erau similare pe plan vizual, identice pe plan conceptual și că, pe plan fonetic, deși nu era posibilă, în principiu, nicio comparație, consumatorii ar putea să se refere la semnele în conflict desemnându‑le prin termenul „steaua”.
– Cu privire la similitudinea vizuală
41 La punctul 17 din decizia atacată, camera de recurs a indicat că semnele în conflict constau în reprezentarea figurativă a unei stele cu cinci colțuri, de formă identică, plasată într‑un cerc, proporțiile dintre mărimea stelei și a cercului fiind identice. Singurele diferențe dintre semnele respective sunt culoarea stelei, care este albă în mărcile anterioare și neagră în marca solicitată, faptul că fondul cercului este întunecat în mărcile anterioare și că cercul din semnul solicitat este constituit dintr‑o linie neagră intermitentă, iar nu dintr‑o linie continuă precum în cazul mărcilor anterioare. Aceste similitudini ar contrabalansa diferențele dintre semne, care ar fi similare în ansamblul lor.
42 Reclamantul arată că semnele în conflict nu sunt similare din punct de vedere vizual. Acesta se prevalează printre altele de o decizie a diviziei de opoziție a OAPI din 18 decembrie 2002, privind o procedură care s‑a desfășurat între cealaltă parte din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs și un terț, în care divizia de opoziție a considerat că nu existau similitudini vizuale între semnele în conflict în cauza în care s‑a adoptat respectiva decizie.
43 Fără a fi necesar să se prezinte diferențele dintre semnele în conflict și cele din cauza în care s‑a adoptat decizia diviziei de opoziție invocată de reclamant, trebuie amintit că deciziile privind înregistrarea unui semn ca marcă comunitară adoptate de camerele de recurs în temeiul Regulamentului nr. 207/2009 sunt emise în exercitarea unei competențe nediscreționare, iar nu a unei puteri discreționare. Prin urmare, legalitatea deciziilor menționate trebuie apreciată numai în temeiul acestui regulament, iar nu pe baza unei practici decizionale anterioare a camerelor de recurs [Hotărârea din 26 aprilie 2007, Alcon/OAPI, C‑412/05 P, Rep., EU:C:2007:252, punctul 65, și Hotărârea din 24 noiembrie 2005, Sadas/OAPI – LTJ Diffusion (ARTHUR ET FELICIE), T‑346/04, Rec., EU:T:2005:420, punctul 71].
44 În ceea ce privește compararea vizuală a semnelor în conflict, este cert că semnele respective sunt similare din punct de vedere vizual în ansamblul lor, din moment ce ele reprezintă o stea cu cinci colțuri plasată într‑un cerc, iar proporția fiecăruia dintre aceste două elemente este asemănătoare. Împrejurarea că cercul mărcii solicitate este reprezentat printr‑o linie discontinuă nu este suficientă pentru a se considera că nu este vorba despre un cerc. Pe de altă parte, faptul că marca solicitată reprezintă o stea neagră pe fond alb, în timp ce mărcile anterioare sunt constituite dintr‑o stea albă pe fond negru, nu constituie decât o diferență minoră, care nu poate permite să se considere că cele două elemente figurative nu sunt similare.
45 Rezultă din cele ce precedă că în mod întemeiat a reținut camera de recurs că semnele în conflict sunt, în ansamblu, similare din punct de vedere vizual.
– Cu privire la similitudinea fonetică
46 Reclamantul reproșează camerei de recurs că a procedat la o comparare fonetică a semnelor în conflict, care ar fi însă imposibilă în ceea ce privește mărcile figurative.
47 Potrivit jurisprudenței, o comparație fonetică nu este, în principiu, relevantă în cadrul examinării similitudinii unei mărci figurative lipsite de elemente verbale [Hotărârea din 25 martie 2010, Nestlé/OAPI – Master Beverage Industries (Golden Eagle și Golden Eagle Deluxe), T‑5/08-T‑7/08, Rep., EU:T:2010:123, punctul 67, și Hotărârea din 7 februarie 2012, Dosenbach‑Ochsner/OAPI – Sisma (Reprezentarea unui elefant într‑un dreptunghi), T‑424/10, Rep., EU:T:2012:58, punctele 45 și 46].
48 În speță, din cuprinsul punctului 18 din decizia atacată rezultă că în mod întemeiat a considerat camera de recurs că nu este posibilă nicio comparare fonetică în ceea ce privește mărcile figurative. Deși a menționat de asemenea, la același punct, că semnele în conflict reprezintă o stea și că era posibil ca consumatorii să se refere verbal la ea ca atare, această considerație nu a fost urmată de nicio concluzie care să permită să se rețină o constatare a camerei de recurs în sensul unei similitudini fonetice a respectivelor semne. În plus, la aprecierea globală a existenței unui risc de confuzie, camera de recurs nu s‑a referit la o comparare fonetică a acestor semne.
49 Argumentul reclamantului nu are, așadar, fundament în fapt.
– Cu privire la similitudinea conceptuală
50 Reclamantul susține că semnele în conflict nu sunt identice pe plan conceptual, din moment ce singurele lor elemente comune sunt lipsite de caracter distinctiv. Acesta invocă în această privință o decizie a camerei de recurs din 15 aprilie 2011, în care s‑a considerat că nu este posibil să se deducă existența unei origini comerciale comune pornind de la figuri geometrice.
51 În ceea ce privește decizia camerei de recurs de care se prevalează reclamantul, este necesar să se amintească, fără să fie necesar să se examineze dacă aceasta este pertinentă în speță, că legalitatea deciziilor camerelor de recurs trebuie apreciată numai în temeiul Regulamentului nr. 207/2009, iar nu pe baza unei practici decizionale anterioare a acestora (a se vedea punctul 43 de mai sus).
52 Pe de altă parte, chiar dacă s‑ar presupune că este dovedit, argumentul reclamantului potrivit căruia steaua cu cinci colțuri nu ar dispune de caracter distinctiv nu este suficient în orice caz pentru a considera că semnele în conflict, ce reprezintă fiecare o stea într‑un cerc, cu ușoare diferențe grafice, transmit noțiuni diferite. Camera de recurs a considerat, așadar, în mod întemeiat, la punctul 19 din decizia atacată, că există o identitate conceptuală între semnele respective.
53 Având în vedere considerațiile care precedă, este necesar să se admită concluzia la care a ajuns camera de recurs, în sensul că semnele în conflict sunt similare pe plan vizual, sunt identice pe plan conceptual, iar compararea fonetică a acestora nu este relevantă.
Cu privire la aprecierea globală a riscului de confuzie
54 Aprecierea globală a riscului de confuzie implică o anumită interdependență a factorilor luați în considerare și în special a similitudinii mărcilor și a celei a produselor sau serviciilor desemnate. Astfel, un grad scăzut de similitudine între produsele sau serviciile desemnate poate fi compensat printr‑un grad ridicat de similitudine între mărci și invers [Hotărârea din 29 septembrie 1998, Canon, C‑39/97, Rec., EU:C:1998:442, punctul 17, și Hotărârea din 14 decembrie 2006, Mast‑Jägermeister/OAPI – Licorera Zacapaneca (VENADO cu cadru și alții), T‑81/03, T‑82/03 și T‑103/03, Rec., EU:T:2006:397, punctul 74].
55 În ceea ce privește aprecierea globală a riscului de confuzie, camera de recurs a considerat, la punctul 22 din decizia atacată, că steaua cu cinci colțuri constituia, cu siguranță, semnul utilizat în general pentru a reprezenta o stea, dar că diferențele vizuale minore dintre semnele în conflict, precum și identitatea lor conceptuală rămâneau la originea unui risc de confuzie pentru un public cu un nivel de atenție mediu.
56 Reclamantul apreciază că mărcile anterioare sunt lipsite de orice caracter distinctiv, dar admite că, acestea fiind deja înregistrate, este necesar să se considere, în cadrul procedurii de opoziție, că ele dispun de un caracter distinctiv minimal. Pentru a contesta argumentele de la punctele 16 și 17 din memoriul în răspuns, reclamantul susține că OAPI ar fi considerat deja că astfel de mărci sunt lipsite de caracter distinctiv.
57 În această privință, trebuie să se amintească mai întâi că Tribunalul are sarcina de a aprecia legalitatea deciziei atacate, iar nu de a se pronunța asupra temeiniciei memoriului în răspuns.
58 În continuare, și astfel cum admite însuși reclamantul, trebuie arătat că acesta nu poate invoca în cadrul unei proceduri de opoziție un motiv absolut de refuz care se opune înregistrării valide a unui semn de către un oficiu național sau de către OAPI. Astfel, trebuie amintit că, în cadrul unei proceduri de opoziție, nu este obligatorie analizarea motivelor absolute de refuz avute în vedere la articolul 7 din Regulamentul nr. 207/209 și că acest articol nu se numără printre dispozițiile în raport cu care trebuie apreciată legalitatea deciziei atacate [Hotărârea din 9 aprilie 2003, Durferrit/OAPI – Kolene (NU‑TRIDE), T‑224/01, Rec., EU:T:2003:107, punctele 72 și 75, și Hotărârea din 30 iunie 2004, BMI Bertollo/OAPI – Diesel (DIESELIT), T‑186/02, Rec., EU:T:2004:197, punctul 71]. Dacă reclamantul ar considera că marca comunitară anterioară a fost înregistrată contra dispozițiilor articolului respectiv, el ar trebui să formuleze o cerere de declarare a nulității în temeiul articolului 51 din acest regulament. În plus, în ceea ce privește marca franceză anterioară, trebuie amintit că validitatea înregistrării unui semn ca marcă națională nu poate fi pusă în discuție în cadrul unei proceduri de înregistrare a unei mărci comunitare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 mai 2012, Formula One Licensing/OAPI, C‑196/11 P, Rep., EU:C:2012:314, punctele 40-47), ci numai în cadrul unei proceduri de declarare a nulității inițiate în statul membru respectiv (Hotărârea DIESELIT, citată anterior, EU:T:2004:197, punctul 71).
59 Reclamantul consideră, pe de altă parte, că, întrucât caracterul distinctiv al mărcilor anterioare este extrem de redus, astfel cum ar fi recunoscut și OAPI în alte cauze, o diferență chiar și minimă între mărcile anterioare și marca solicitată ar fi suficientă pentru a exclude orice risc de confuzie.
60 Este necesar să se amintească în această privință că recunoașterea unui caracter slab distinctiv al mărcii anterioare nu împiedică, în sine, posibilitatea de a constata existența în speță a unui risc de confuzie (a se vedea în acest sens Ordonanța din 27 aprilie 2006, LʼOréal/OAPI, C‑235/05 P, EU:C:2006:271, punctele 42-45). Astfel, deși caracterul distinctiv al mărcii anterioare trebuie luat în considerare în aprecierea riscului de confuzie, acesta nu este decât un element printre altele care intervine în cadrul acestei aprecieri. Așadar, chiar în prezența unei mărci anterioare cu slab caracter distinctiv poate exista un risc de confuzie, de exemplu datorită similitudinii semnelor și a produselor sau serviciilor vizate [a se vedea Hotărârea din 16 martie 2005, LʼOréal/OAPI – Revlon (FLEXI AIR), T‑112/03, Rec., EU:T:2005:102, punctul 61 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 13 decembrie 2007, Xentral/OAPI – Pages jaunes (PAGESJAUNES.COM), T‑134/06, punctul 70 și jurisprudența citată].
61 În sfârșit, trebuie înlăturat argumentul reclamantului potrivit căruia camera de recurs nu a acordat suficientă valoare faptului că mărcile anterioare nu aveau decât un caracter foarte puțin distinctiv. Astfel, teza susținută de reclamant ar avea ca efect să neutralizeze factorul întemeiat pe similitudinea mărcilor în favoarea celui întemeiat pe caracterul distinctiv al mărcilor naționale anterioare, căruia i s‑ar acorda o importanță excesivă. Ar rezulta că, în măsura în care mărcile comunitare anterioare nu ar avea decât un slab caracter distinctiv, riscul de confuzie nu ar exista decât în cazul reproducerii complete a acesteia prin marca a cărei înregistrare este solicitată, indiferent care ar fi gradul de similitudine dintre semnele în cauză (Ordonanța LʼOréal/OAPI, punctul 60 de mai sus, EU:C:2006:271, punctul 45). Un asemenea rezultat nu ar fi însă în conformitate cu însăși natura aprecierii globale pe care autoritățile competente sunt obligate să o efectueze în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009 (Hotărârea din 15 martie 2007, T.I.M.E. ART/OAPI, C‑171/06 P, EU:C:2007:171, punctul 41).
62 În consecință, este necesar să se arate că în speță există un risc de confuzie, dată fiind identitatea sau similitudinea produselor în cauză și similitudinea dintre semnele în conflict. Astfel, după cum a constatat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 22 din decizia atacată, publicul relevant, al cărui nivel de atenție este mediu, care nu are posibilitatea să examineze mărcile una lângă alta și care, în consecință, păstrează o amintire imperfectă asupra mărcilor, nu își va aminti probabil diferențele minore ce există între respectivele semne.
63 Ținând seama de toate aceste elemente, camera de recurs nu a încălcat articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 207/2009] prin faptul că a considerat că există un risc de confuzie între semnele în conflict.
64 Pentru toate aceste motive, este necesar să se respingă acțiunea în totalitate, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la admisibilitatea celui de al doilea capăt de cerere al reclamantului, prin care solicită Tribunalului să respingă opoziția în totalitate [a se vedea în acest sens Hotărârea din 22 mai 2008, NewSoft Technology/OAPI – Soft (Presto! Bizcard Reader), T‑205/06, EU:T:2008:163, punctul 70, și Hotărârea din 22 ianuarie 2009, Commercy/OAPI – easyGroup IP Licensing (easyHotel), T‑316/07, Rep., EU:T:2009:14, punctele 35 și 67].
Cu privire la cheltuielile de judecată
65 Potrivit articolului 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamantul a căzut în pretenții, se impune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor formulate de OAPI.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a doua)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Îl obligă pe domnul Max Fuchs la plata cheltuielilor de judecată.
Martins Ribeiro | Gervasoni | Madise |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 8 octombrie 2014.
Semnături