Cauza T‑388/11

Deutsche Post AG

împotriva

Comisiei Europene

 Hotărârea Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 10 aprilie 2019

„Ajutoare de stat – Sectorul poștal – Finanțarea costurilor suplimentare salariale și de asigurări sociale privind o parte a personalului Deutsche Post prin intermediul unor subvenții și venituri rezultate din remunerarea serviciilor cu prețuri reglementate – Decizie de a extinde procedura oficială de investigare – Decizie de constatare a existenței unor ajutoare noi la încheierea fazei de examinare preliminară – Acțiune în anulare – Act atacabil – Interesul de a exercita acțiunea – Admisibilitate – Consecințe ale anulării deciziei finale – Obligația de motivare”

1.      Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Decizie a Comisiei de deschidere a procedurii oficiale de investigare a unei măsuri de stat în curs de executare însoțită de calificarea provizorie drept ajutor nou – Includere

[art. 108 alin. (2) și (3) și art. 263 TFUE]

(a se vedea punctele 41-46)

2.      Acțiune în anulare – Condiții de admisibilitate – Interesul de a exercita acțiunea – Examinare din oficiu de către instanță

(art. 263 TFUE)

(a se vedea punctul 47)

3.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Interesul de a exercita acțiunea – Acțiune îndreptată împotriva unei decizii a Comisiei de a extinde procedura oficială de investigare a unei măsuri de stat°– Anulare de către instanța Uniunii a deciziilor de deschidere și de închidere a unor proceduri oficiale de investigare anterioare – Risc de recuperare a ajutoarelor invocate de Comisie°– Menținerea interesului de a exercita acțiunea

[art. 108 alin. (3) și art. 263 al patrulea paragraf TFUE]

(a se vedea punctele 48-50, 54 și 58-62)

4.      Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Obligația de a adopta măsuri de executare°– Întindere – Adoptare a unui nou act în temeiul actelor pregătitoare anterioare – Admisibilitate

(art. 266 TFUE)

(a se vedea punctul 53)

5.      Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Obligația de a adopta măsuri de executare°– Conținut – Luarea în considerare atât a motivelor hotărârii, cât și a dreptului Uniunii – Retroactivitatea anulării – Obligația de a evita înlocuirea actului anulat printr‑un act afectat de același viciu

(art. 266 TFUE)

(a se vedea punctele 55-57)

6.      Acțiune în anulare – Motive – Nemotivare sau insuficiența motivării – Motiv distinct de cel privind legalitatea pe fond

[art. 263 și art. 296 alin. (2) TFUE]

(a se vedea punctul 65)

7.      Ajutoare acordate de state – Decizie a Comisiei de deschidere a procedurii oficiale de investigare a unei măsuri de stat însoțită de calificarea provizorie drept ajutor nou – Obligația de motivare – Conținut

[art. 107 alin. (1) art. 108 alin. (2) și art. 296 alin. (2) TFUE; Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2) lit. (c); Regulamentul 2015/1589 al Consiliului, art. 4 alin. (2) și (4)]

(a se vedea punctele 67-73, 79-84 și 88)

Rezumat

Prin Hotărârea Deutsche Post/Comisia (T‑388/11, EU:T:2019:237), pronunțată la 10 aprilie 2019, în complet extins compus din cinci judecători, Tribunalul a anulat, pentru nemotivare, o decizie a Comisiei Europene prin care aceasta extinsese o procedură oficială de investigare referitoare la ajutoarele de stat acordate Deutsche Post cu titlu de compensare a obligațiilor sale de serviciu universal la subvențiile plătite de autoritățile germane pentru acoperirea costului pensiilor salariaților care aveau statutul de funcționar.

Prezenta cauză se înscrie într‑o serie de decizii ale Comisiei referitoare la anumite măsuri în favoarea Deutsche Post și de hotărâri succesive ale Tribunalului și ale Curții de anulare a acestor decizii. În temeiul obligațiilor sale prevăzute la articolul 266 TFUE, Comisia era ținută să ia măsurile impuse de executarea acestor hotărâri care dobândiseră autoritate de lucru judecat.

În acest context, Tribunalul a apreciat, mai întâi, că Comisia dispunea încă de posibilitatea de a relua procedura de la momentul adoptării deciziei atacate și că Deutsche Post rămânea, în consecință, expusă riscului de recuperare a ajutoarelor invocate de Comisie care decurgea din această decizie. Mai mult, Deutsche Post își menținea interesul de a obține anularea deciziei atacate și dispariția acestei decizii din ordinea juridică, în măsura în care, în cazul anulării sale, Comisia urma să fie obligată, în ipoteza în care ar decide, în scopul adoptării măsurilor de executare a hotărârilor de anulare, să adopte o nouă decizie de redeschidere a procedurii oficiale de investigare, să se asigure că noua decizie nu este afectată de aceleași neregularități ca ansamblul deciziilor care au precedat‑o. În plus, având în vedere complexitatea procedurală excepțională legată de existența mai multor decizii administrative și hotărâri judecătorești privind aceleași măsuri de ajutor, Deutsche Post se afla într‑o situație de insecuritate juridică particulară pe care numai examinarea pe fond a prezentei cauze și eventuala anulare a deciziei atacate o puteau clarifica, ceea ce consolida interesul său de a exercita acțiunea împotriva respectivei decizii.

Având în vedere contextul procedural particular al cauzei, și anume combinarea mai multor proceduri oficiale de investigare inițiate de Comisie, Tribunalul a considerat că, atunci când a adoptat decizia atacată, Comisia era supusă unei obligații de motivare specifice, în sensul articolului 296 alineatul (2) TFUE.

Tribunalul a precizat că obligația de motivare cu privire la existența unui avantaj economic selectiv în privința Deutsche Post, în temeiul articolului 107 alineatul (1) TFUE, se impunea deja Comisiei la adoptarea deciziei de deschidere a procedurii oficiale de investigare, iar nu numai în ceea ce privește decizia luată la încheierea unei asemenea proceduri.