Cauza T‑422/13

Committee of Polyethylene Terephthalate (PET) Manufacturers in Europe (CPME) și alții

împotriva

Consiliul Uniunii Europene

„Dumping – Importuri de anumite tipuri de polietilen tereftalat (PET) originare din India, din Taiwan și din Thailanda – Reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor – Propunere a Comisiei de reînnoire a măsurilor menționate – Decizie a Consiliului de a încheia procedura de reexaminare fără a institui aceste măsuri – Acțiune în anulare – Articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 – Probabilitatea unei reapariții a unui prejudiciu material – Articolul 21 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1225/2009 – Interesul Uniunii – Erori vădite de apreciere – Obligația de motivare – Acțiune în despăgubire”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera întâi) din 5 aprilie 2017

1.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură de reexaminare a unor măsuri care urmează să expire – Decizie de a nu menține o măsură antidumping – Condiții – Putere de apreciere a instituțiilor – Control jurisdicțional – Limite

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 11 alin. (2)]

2.      Acțiune în anulare – Motive – Încălcarea unor norme fundamentale de procedură – Nemotivare sau insuficiența motivării – Examinare din oficiu de către instanță

(art. 263 TFUE și 296 TFUE)

3.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Înlăturarea unui viciu de motivare în cursul procedurii contencioase – Inadmisibilitate

(art. 296 TFUE)

4.      Acte ale instituțiilor – Motivare – Obligație – Conținut – Luare în considerare a contextului și a ansamblului normelor juridice

(art. 296 TFUE)

5.      Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Procedură de reexaminare a unor măsuri care urmează să expire – Aprecierea interesului Uniunii – Criterii

[Regulamentul nr. 1225/2009 al Consiliului, art. 21 alin. (1)]

6.      Răspundere extracontractuală – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Condiții cumulative – Obligația instanței de a le examina într‑o anumită ordine – Lipsă

(art. 268 TFUE și 340 al doilea paragraf TFUE)

7.      Acțiune în despăgubire – Prejudicii iminente și previzibile – Constatarea răspunderii Uniunii – Sesizarea Tribunalului – Admisibilitate

(art. 268 TFUE și 340 al doilea paragraf TFUE)

8.      Răspundere extracontractuală – Condiții – Legătură de cauzalitate – Noțiune – Sarcina probei

(art. 268 TFUE și 340 al doilea paragraf TFUE)

1.      Conform articolului 11 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009, o măsură antidumping definitivă expiră la cinci ani de la instituirea ei sau la cinci ani de la data încheierii reexaminării celei mai recente care a avut ca obiect atât dumpingul, cât și prejudiciul, cu excepția cazului în care reexaminarea a stabilit că expirarea măsurii ar favoriza continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului. Rezultă de aici că, prin efectul dispoziției menționate, măsurile expiră cu excepția cazului în care s‑a demonstrat că această expirare ar favoriza continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului. În conformitate cu această dispoziție, pentru a nu menține o măsură antidumping definitivă, instituțiile Uniunii nu sunt, așadar, obligate să demonstreze că continuarea sau reapariția dumpingului și a prejudiciului este improbabilă, ci pot să se limiteze să constate că o astfel de probabilitate nu a fost demonstrată.

Cu toate acestea, în ceea ce privește controlul referitor la elementele de probă pe care instituțiile Uniunii și‑au întemeiat constatările, este de competența instanței Uniunii nu numai să verifice exactitatea materială a elementelor de probă invocate, fiabilitatea și coerența acestora, ci și să controleze dacă aceste elemente constituie ansamblul datelor pertinente care trebuie luate în considerare pentru aprecierea unei situații complexe și dacă acestea sunt de natură să fundamenteze concluziile instituțiilor.

(a se vedea punctele 48, 50 și 55-57)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 71)

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 85, 89 și 119)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 116-118 și 141)

5.      Potrivit articolului 21 alineatul (1) din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009, chiar dacă se dovedește existența unei probabilități de dumping prejudiciabil, expirarea unei măsuri antidumping definitive este posibilă atunci când instituțiile pot concluziona în mod clar că nu este în interesul Uniunii să se aplice astfel de măsuri. Examinarea interesului Uniunii în sensul dispoziției menționate necesită o evaluare a consecințelor probabile atât ale aplicării, cât și ale neaplicării măsurilor avute în vedere pentru interesul industriei Uniunii și pentru celelalte interese aflate în joc, în special cele ale diferitor părți menționate la articolul 21 din Regulamentul antidumping de bază nr. 1225/2009. Această evaluare implică un pronostic întemeiat pe ipoteze privind evenimente viitoare, care presupune aprecierea unor situații economice complexe.

(a se vedea punctele 143 și 144)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 155, 156 și 171)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 159)

8.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 173)