ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
8 octombrie 2015
Cauza T‑464/14 P
Risto Nieminen
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Promovare – Exercițiile de promovare 2010 și 2011 – Decizia de a nu îl promova pe reclamant în gradul AD 12 – Dreptul la un proces echitabil – Dreptul la apărare – Întinderea controlului jurisdicțional în primă instanță – Eroare vădită de apreciere – Inexistența unei erori de drept și a unei denaturări – Recurs vădit nefondat”
Obiectul: Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 10 aprilie 2014, Nieminen/Consiliul (F‑81/12, RepFP, EU:F:2014:50), prin care se solicită anularea acestei hotărâri
Dispozitivul: Respinge recursul. Îl obligă pe domnul Risto Nieminen la plata cheltuielilor de judecată.
Sumarul ordonanței
1. Recurs – Motive – Controlul de către Tribunal al aprecierii elementelor de probă efectuate de Tribunalul Funcției Publice – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare
[art. 257 alin. (3) TFUE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1)]
2. Recurs – Motive – Controlul de către Tribunal al refuzului Tribunalului Funcției Publice de a dispune măsuri de organizare a procedurii sau de cercetare judecătorească – Întindere
(Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11)
3. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Puterea de apreciere a administrației – Control jurisdicțional – Limite
(Statutul funcționarilor, art. 45)
4. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Puterea de apreciere a administrației – Întindere – Luare în considerare a rapoartelor de evaluare – Alte elemente care pot fi luate în considerare
(Statutul funcționarilor, art. 45)
5. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Modalități – Obligația de a efectua o examinare comparativă a tuturor funcționarilor promovabili – Întindere
(Statutul funcționarilor, art. 45)
1. Potrivit articolului 257 alineatul (3) TFUE și articolului 11 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții de Justiție, recursul formulat în fața Tribunalului se limitează la chestiuni de drept, Tribunalul Funcției Publice fiind singurul competent, pe de o parte, să constate faptele, cu excepția cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale ar rezulta din înscrisurile din dosar care i‑au fost prezentate, și, pe de altă parte, să aprecieze aceste fapte, sub rezerva denaturării elementelor de probă. Prin urmare, aprecierea situației de fapt nu constituie o chestiune de drept care ar fi supusă, ca atare, controlului Tribunalului, în calitatea acestuia de instanță de recurs, sub rezerva denaturării probelor prezentate acestei instanțe. Tribunalul este competent numai să exercite un control asupra calificării juridice a acestor fapte și asupra consecințelor juridice care au fost stabilite în primă instanță.
(a se vedea punctele 26 și 35)
Trimitere la:
Tribunal: Ordonanța din 16 septembrie 2013, Bouillez/Consiliul, T‑31/13 P, RecFP, EU:T:2013:521, punctele 34 și 49 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 20 septembrie 2013, Van Neyghem/Consiliul, T‑113/13 P, RepFP, EU:T:2013:568, punctul 31 și jurisprudența citată
2. Tribunalul Funcției Publice are, în principiu, puterea discreționară de a aprecia utilitatea de a dispune depunerea elementelor necesare pentru soluționarea litigiilor cu care este sesizat. Caracterul probant al înscrisurilor administrate în procedură sau lipsa acestuia ține de aprecierea sa suverană asupra faptelor, care nu poate face obiectul controlului Tribunalului în cadrul recursului, cu excepția cazului denaturării elementelor de probă prezentate Tribunalului Funcției Publice sau a celui în care inexactitatea materială a constatărilor efectuate de acesta din urmă reiese din înscrisurile depuse la dosar.
(a se vedea punctul 27)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea din 16 iulie 2009, Der Grüne Punkt – Duales System Deutschland/Comisia, C‑385/07 P, Rep., EU:C:2009:456, punctul 163 și jurisprudența citată
3. Autoritatea împuternicită să facă numiri dispune, în scopul analizei comparative a meritelor funcționarilor candidați la promovare, de o largă putere de apreciere și, în acest domeniu, controlul instanței Uniunii trebuie să se limiteze la problema dacă, având în vedere posibilitățile și mijloacele care au putut determina aprecierea administrației, aceasta s‑a menținut în limite necriticabile și nu a făcut uz de puterea sa în mod vădit eronat. Prin urmare, instanța Uniunii nu poate substitui aprecierea autorității împuternicite să facă numiri cu propria apreciere privind calificările și meritele candidaților.
În această privință, pentru menținerea efectului util al marjei de apreciere pe care legiuitorul a înțeles să o încredințeze autorității menționate în materia promovării, instanța Uniunii nu poate anula o decizie pentru singurul motiv că apreciază că se află în fața unor fapte care suscită îndoieli plauzibile în privința aprecierii realizate de această autoritate sau chiar care dovedesc existența unei erori de apreciere. Prin urmare, nu revine instanței Uniunii sarcina de a efectua o reexaminare detaliată a tuturor dosarelor candidaților promovabili pentru a se asigura că este de acord cu concluzia la care a ajuns autoritatea împuternicită să facă numiri, întrucât, dacă ar proceda astfel, ar depăși cadrul controlului său de legalitate, înlocuind astfel aprecierea autorității împuternicite să facă numiri cu propria apreciere privind meritele candidaților promovabili. Cu toate acestea, larga putere de apreciere astfel recunoscută administrației este limitată de necesitatea de a efectua o analiză comparativă a candidaturilor cu atenție și cu imparțialitate, în interesul serviciului și în conformitate cu principiul egalității de tratament. În practică, această analiză trebuie să fie realizată pe bază de egalitate și pe baza unor surse de informații și de date comparabile.
(a se vedea punctele 36 și 37)
Trimitere la:
Curte: Hotărârea din 21 aprilie 1983, Ragusa/Comisia, 282/81, Rec., EU:C:1983:105, punctele 9 și 13
Tribunal: Hotărârea din 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, RecFP, EU:T:2005:324, punctul 52, și Hotărârea din 15 ianuarie 2014, Stols/Consiliul, T‑95/12 P, RepFP, EU:T:2014:3, punctele 29-32 și jurisprudența citată
4. Obligația autorității împuternicite să facă numiri de a efectua o analiză comparativă a meritelor funcționarilor care pot fi promovați, prevăzută la articolul 45 din statut, este în același timp expresia principiului egalității de tratament a funcționarilor și a vocației lor la carieră, aprecierea meritelor lor constituind astfel criteriul determinant. În această privință, articolul 45 alineatul (1) din statut prevede că, atunci când efectuează analiza comparativă a meritelor funcționarilor cu vocație la promovare, autoritatea menționată ia în considerare în special rapoartele de evaluare a funcționarilor, utilizarea, în exercitarea atribuțiilor lor, a altor limbi decât limba a cărei cunoaștere aprofundată au dovedit‑o și, după caz, nivelul responsabilităților exercitate. Această dispoziție lasă o anumită marjă de apreciere autorității împuternicite să facă numiri cu privire la importanța pe care aceasta intenționează să o acorde fiecăruia dintre cele trei criterii menționate cu ocazia analizei comparative a meritelor, însă cu respectarea principiului egalității de tratament.
Autoritatea împuternicită să facă numiri poate, cu titlu subsidiar, în caz de egalitate a meritelor funcționarilor promovabili, din perspectiva celor trei criterii vizate expres la articolul 45 alineatul (1) din statut, să ia în considerare alte elemente, precum vârsta funcționarilor și vechimea lor în grad sau în serviciu, caz în care astfel de criterii pot constitui un factor decisiv în alegerea sa.
(a se vedea punctele 38 și 39)
Trimitere la:
Tribunal: Hotărârea din 16 mai 2013, Canga Fano/Consiliul, T‑281/11 P, RepFP, EU:T:2013:252, punctul 43 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 15 ianuarie 2014, Stols/Consiliul, EU:T:2014:3, punctele 33 și 34 și jurisprudența citată
5. Principiile egalității de tratament a funcționarilor și a vocației lor la carieră implică faptul ca analiza comparativă a meritelor funcționarilor cu vocație la promovare, prevăzută la articolul 45 alineatul (1) din statut, să fie extinsă la toți funcționarii promovabili, indiferent de atribuțiile desfășurate. În această privință, Regulamentul nr. 723/2004 de modificare a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți a renunțat la distincția făcută anterior între posturile de natură nelingvistică ocupate de funcționari din categoriile A‑D și posturile de natură lingvistică ocupate de funcționari din categoria LA și a instituit o nouă structură de carieră, care include două grupe de funcționari, și anume grupa de funcții a asistenților (AST), destinată să înlocuiască fostele categorii C și B, și grupa de funcții a administratorilor (AD), având vocația de a înlocui fosta categorie A, precum și cadrul lingvistic LA. Astfel, întrucât legiuitorul a înțeles să contopească într‑o grupă de funcții unică toți administratorii, indiferent dacă au atribuții lingvistice sau alte atribuții, îi revine autorității împuternicite să facă numiri, competentă pentru a decide în legătură cu promovările, să facă o analiză comparativă unică a meritelor pentru toți administratorii promovabili în fiecare grad.
(a se vedea punctele 40 și 41)
Trimitere la:
Tribunal: Hotărârea din 19 martie 2003, Tsarnavas/Comisia, T‑188/01-T‑190/01, RecFP, EU:T:2003:77, punctul 121, și Hotărârea din 15 decembrie 2010, Almeida Campos și alții/Consiliul, F‑14/09, RepFP, EU:F:2010:167, punctul 35