Cauza T‑466/14
Regatul Spaniei
împotriva
Comisiei Europene
„Uniunea vamală – Import de produse derivate din ton originare din El Salvador – Recuperare ulterioară a taxelor la import – Cerere de nerecuperare a taxelor la import – Articolul 220 alineatul (2) litera (b) și articolul 236 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 – Dreptul la bună administrare în cadrul articolului 872a din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93– Eroare a autorităților competente care nu poate fi detectată în mod rezonabil”
Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a cincea) din 15 decembrie 2016
1. Dreptul Uniunii Europene – Principii – Dreptul la apărare – Dreptul de a fi ascultat – Obligația de respectare a acestor principii de către administrațiile naționale în cadrul unei proceduri de recuperare a taxelor vamale – Conținut
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41 alin. (2), art. 47 și 48, Regulamentul nr. 2454/93 al Comisiei, art. 872, 872a și 873]
2. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Recuperare ulterioară a taxelor la import sau la export – Condiții pentru neînscrierea în evidența contabilă a taxelor la import prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 – Caracter cumulativ
[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2700/2000, art. 220 alin.(2) lit. (b)]
3. Procedură jurisdicțională – Invocarea de motive noi pe parcursul procesului – Motiv invocat pentru prima oară în stadiul replicii – Inadmisibilitate
[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 76 lit. (d) și art. 84 alin. (1)]
4. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Recuperare ulterioară a taxelor la import sau la export – Condiții pentru neînscrierea în evidența contabilă a taxelor la import prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 – Eroare a administrației care nu a putut „fi detectată în mod rezonabil de către debitor” – Erori care figurează într‑un certificat de origine „de tip Aˮ – Criterii de apreciere
[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2700/2000, art. 220 alin.(2) lit. (b)]
5. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Recuperare ulterioară a taxelor la import sau la export – Condiții pentru neînscrierea în evidența contabilă a taxelor la import prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 – Criterii de apreciere
[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2700/2000, art. 220 alin.(2) lit.(b)]
6. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Recuperare ulterioară a taxelor la import sau la export – Condiții pentru neînscrierea în evidența contabilă a taxelor la import prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 – Buna‑credință a debitorului – Noțiune – Legătură cu condiția privind necunoașterea erorii săvârșite de autoritățile vamale
[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2700/2000, art. 220 alin.(2) lit. (b)]
7. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Recuperare ulterioară a taxelor la import sau la export – Condiții pentru neînscrierea în evidența contabilă a taxelor la import prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 – Respectarea reglementării în vigoare privind declarația vamală – Domeniu de aplicare
[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2700/2000, art. 220 alin.(2) lit.(b)]
8. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Recuperare ulterioară a taxelor la import sau la export – Condiții pentru neînscrierea în evidența contabilă a taxelor la import prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 – Eroare a administrației care nu a putut „fi detectată în mod rezonabil de către debitor” – Criterii de apreciere
[Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2700/2000, art. 220 alin.(2) lit. (b)]
9. Resurse proprii ale Uniunii Europene – Recuperare ulterioară a taxelor la import sau la export – Condiții pentru neînscrierea în evidența contabilă a taxelor la import prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92 – Obligația de a furniza autorităților vamale toate informațiile necesare prevăzute de dreptul Uniunii și de dreptul național
(Regulamentul nr. 2913/92 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2700/2000, art. 84)
1. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 39-42)
2. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 47-50 și 124)
3. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 71-73)
4. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctele 79-81 și 86)
5. Articolul 220 alineatul (2) litera (b) al doilea-al cincilea paragraf din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar stabilește norme speciale în temeiul cărora nu se realizează înscrierea ulterioară a taxelor vamale datorate în cazul în care statutul preferențial al unei mărfi este stabilit pe baza unui sistem de cooperare administrativă care implică autoritățile unei țări terțe.
În acest sens, examinarea cererii de nerecuperare ulterioară a taxelor la import trebuie să fie efectuată în lumina articolului 220 alineatul (2) litera (b) al doilea-al cincilea paragraf din Codul vamal comunitar.
Cu toate acestea, examinarea amintită trebuie să fie efectuată și cu luarea în considerare a dispozițiilor articolului 220 alineatul (2) litera (b) primul paragraf din codul menționat și, așadar, a condițiilor cumulative pe care le prevede și care trebuie întrunite, care se adaugă la condiția referitoare la caracterul detectabil în mod rezonabil al erorii săvârșite de autoritățile competente, și anume ca debitorul să fie de bună‑credință și să fi respectat toate dispozițiile prevăzute de legislația în vigoare.
(a se vedea punctele 106 și 107)
6. În ceea ce privește condiția privind buna‑credință a debitorului prevăzută la articolul 220 alineatul (2) litera (b) primul paragraf din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, din al patrulea paragraf al acestei dispoziții reiese că debitorul poate invoca buna‑credință atunci când poate demonstra că, în timpul operațiunilor comerciale în cauză, a depus toate diligențele pentru a se asigura că toate condițiile pentru tratament preferențial au fost respectate.
Totuși, condiția privind buna‑credință a operatorului și condiția privind necunoașterea erorii săvârșite de autoritățile vamale prezintă o anumită legătură. Chestiunea dacă operatorul a acționat cu bună‑credință presupune în special să se stabilească dacă nu putea să detecteze în mod rezonabil eroarea săvârșită de autoritățile competente.
În această privință, considerentul (11) al Regulamentului nr. 2700/2000 de modificare a Regulamentului nr. 2913/92, trebuie interpretat ca reprezentând un indiciu în sensul că buna‑credință a debitorului trebuie examinată atunci când eroarea săvârșită de autoritățile țării terțe a determinat întocmirea unui certificat incorect, indiferent care ar fi originea acestei erori, dacă provine de la aceste autorități sau dacă este provocată printr‑o prezentare incorectă a faptelor de către exportator.
(a se vedea punctele 108, 110, 112, 118 și 122)
7. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 125)
8. Eroarea săvârșită de autoritățile competente trebuie să aibă o asemenea natură încât nu putea să fie detectată în mod rezonabil de debitorul de bună‑credință, în pofida experienței sale profesionale și a diligenței de care trebuia să dea dovadă. Desigur, este adevărat că experiența profesională nu exclude, în sine, buna‑credință a debitorului sau caracterul nedetectabil al erorii. Cu toate acestea, din partea unui profesionist experimentat este de așteptat să dedice o atenție mai mare unor elemente administrative și factuale a căror evaluare intră sub incidența cadrului obișnuit al activităților sale, în special într‑un mod în care să se poată constata mai facil orice abatere în raport cu ceea ce constituie o practică obișnuită corectă. În ceea ce privește diligența, operatorul economic care are îndoieli are obligația să se informeze și să investigheze toate clarificările posibile pentru a nu încălca dispozițiile respective.
Cu privire la acest aspect, este de necontestat că condiția privind caracterul nedetectabil al erorii săvârșite de autoritățile competente este asociată, într‑o anumită măsură, cu chestiunea bunei‑credințe a debitorului. Cu toate acestea, nu este posibil să se admită ca faptul că eroarea este prezumată ca neputând fi detectată în mod rezonabil, constatare ce rezultă din aplicarea normei prevăzute la articolul 220 alineatul (2) litera (b) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, introdusă prin Regulamentul nr. 2700/2000, să aibă drept consecință automată și necesară ca, în speță, buna‑credință a debitorului să fie constatată.
(a se vedea punctele 131, 133, 134 și 143)
9. Declarantul trebuie să furnizeze autorităților vamale competente toate informațiile necesare prevăzute de normele Uniunii și de normele naționale care, eventual, le completează sau le transpun în raport cu tratamentul vamal solicitat pentru marfa în cauză.
Totuși, această obligație nu poate depăși informațiile pe care declarantul le poate cunoaște și le poate obține în mod rezonabil, astfel încât este suficient ca asemenea informații, chiar dacă sunt inexacte, să fi fost furnizate cu bună‑credință.
(a se vedea punctele 176 și 177)