Language of document : ECLI:EU:T:2022:732

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua)

30 noiembrie 2022(*)

„Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a mărcii Uniunii Europene figurative LiLAC – Motiv absolut de refuz – Caracter descriptiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001”

În cauza T‑780/21,

Lila Rossa Engros SRL, cu sediul în Voluntari (România), reprezentată de O. Anghel, avocată,

reclamantă,

împotriva

Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de V. Ruzek, în calitate de agent,

pârât,

TRIBUNALUL (Camera a doua),

compus din doamna A. Marcoulli, președintă, domnul J. Schwarcz (raportor) și doamna V. Tomljenović, judecători,

grefier: domnul E. Coulon,

având în vedere faza scrisă a procedurii,

având în vedere că niciuna dintre părți nu a formulat, în termen de trei săptămâni de la comunicarea terminării fazei scrise a procedurii, o cerere de organizare a unei ședințe și întrucât a decis, în temeiul articolului 106 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, să se pronunțe fără parcurgerea fazei orale a procedurii,

pronunță prezenta

Hotărâre

1        Prin acțiunea întemeiată pe articolul 263 TFUE, reclamanta, Lila Rossa Engros SRL, solicită anularea în parte a Deciziei Camerei a cincea de recurs a Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din 10 septembrie 2021 (cauza R 441/2021-5) (denumită în continuare „decizia atacată”).

 Istoricul litigiului

2        La 22 mai 2020, reclamanta a depus la EUIPO o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene pentru semnul figurativ următor:

Image not found

3        Cererea de înregistrare desemna inițial produse și servicii cuprinse în clasele 3, 8, 11, 21 și 35 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare. Reclamanta a revendicat următoarele culori: alb și negru.

4        Cererea de înregistrare a fost atacată pentru anumite produse și servicii cuprinse în clasele 3, 8, 11 și 35. În urma cererii formulate de reclamantă în cursul procedurii în fața EUIPO, având ca obiect divizarea acestei cereri de înregistrare, următoarele produse și servicii, care fac parte din clasele 3, 8 și 35, au continuat să facă obiectul cererii inițiale, relevantă în speță:

–        clasa 3: „Lac de unghii sub formă de gel; Produse pentru îngrijirea unghiilor inclusiv unghii false, produse pentru aplicarea, fixarea sau îndepărtarea unghiilor false, lacuri pentru unghii si produse pentru îndepărtarea lacului de unghii, decorațiuni pentru unghii, oje semipermanente; cosmetice”;

–        clasa 8: „Autocolante pentru manichiură”;

–        clasa 35: „Publicitate; distribuire de materiale publicitare; servicii de marketing; intermediere comercial‑profesională la achiziția și vânzarea, importul și exportul, precum și servicii de vânzare cu ridicata și cu amănuntul cu privire la produse pentru îngrijirea unghiilor inclusiv unghii false, produse pentru aplicarea, fixarea sau îndepărtarea unghiilor false, lacuri pentru unghii și produse pentru îndepărtarea lacului de unghii, decorațiuni pentru unghii, oje semipermanente, lac de unghii sub formă de gel; intermediere comercial‑profesională la achiziția și vânzarea, importul și exportul, precum și servicii de vânzare cu ridicata și cu amănuntul cu privire la cosmetice; intermediere comercial‑profesională la achiziția și vânzarea, importul și exportul, precum și servicii de vânzare cu ridicata și cu amănuntul cu privire la autocolante pentru manichiură; organizare de evenimente în scopuri comerciale și publicitare; alcătuire și gestionare a fișierelor de date; servicii de consultanță, instrucțiuni și informații privind serviciile sus‑menționate; serviciile menționate anterior, de asemenea prin intermediul rețelelor electronice, precum internetul.”

5        Prin decizia din 15 ianuarie 2021, examinatoarea a respins cererea în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2017/1001 coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul menționat pentru toate produsele și serviciile contestate, cuprinse în clasele 3, 8 și 35 și amintite la punctul 4 de mai sus.

6        La 9 martie 2021, reclamanta a formulat o cale de atac la EUIPO împotriva deciziei examinatoarei.

7        Prin decizia atacată, Camera a cincea de recurs a admis în parte calea de atac și a admis cererea de înregistrare a mărcii pentru următoarele servicii din clasa 35 în sensul Aranjamentului de la Nisa:

–        clasa 35: „Publicitate; distribuire de materiale publicitare; servicii de marketing; organizare de evenimente în scopuri comerciale și publicitare; alcătuire și gestionare a fișierelor de date; servicii de consultanță, instrucțiuni și informații privind serviciile sus‑menționate; serviciile menționate anterior, de asemenea prin intermediul rețelelor electronice, precum internetul.”

8        În schimb, camera de recurs a respins calea de atac în toate celelalte privințe. Astfel, aceasta a considerat că exista un motiv de refuz pentru o parte dintre produsele și serviciile în cauză, în temeiul articolului 7 alineatul (1) literele (b) și (c) din Regulamentul 2017/1001 coroborat cu articolul 7 alineatul (2) din acesta, și anume pentru toate produsele din clasele 3 și 8, precum și pentru serviciile din clasa 35, cu excepția serviciilor menționate la punctul 7 de mai sus.

9        În ceea ce privește produsele și serviciile menționate la punctul 8 de mai sus, camera de recurs a considerat în esență că consumatorii anglofoni din Uniune (în special irlandezi și maltezi) vor percepe marca a cărei înregistrare a fost solicitată, care conține elementul verbal „lilac” ce înseamnă în limba engleză „o culoare violetă pală sau atenuată, uneori albăstruie sau roșiatică”, ca fiind descriptivă în ceea ce privește natura lor, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001. În special, potrivit acesteia, elementele grafice ale mărcii respective (un font negru și prezența unei litere minuscule printre majuscule) nu vor fi de natură să deturneze atenția publicului respectiv de la mesajul descriptiv transmis prin elementul verbal. În plus, ea a apreciat că semnul în cauză nu îndeplinea nici funcția sa primară de indicare a originii, în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001, având în vedere că acest public ar percepe simplul mesaj că produsele în cauză și serviciile asociate priveau, toate, cosmetice și produse de manichiură legate de culoarea „lila”. În această privință, în opinia sa, trebuia să se țină seama în special de faptul că, pe piața cosmeticelor și a produselor de manichiură în cauză, comunicarea caracteristicilor cromatice ale produselor se găsea în centrul intereselor consumatorilor.

 Concluziile părților

10      Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate în partea în care prin aceasta s‑a respins calea de atac exercitată împotriva deciziei examinatoarei;

–        admiterea „în totalitate a cererii de înregistrare a mărcii Uniunii Europene nr. 18 243 487”;

–        obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.

11      EUIPO solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii în totalitate;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

12      În susținerea acțiunii, reclamanta invocă două motive, întemeiate pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 și, respectiv, pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din același regulament.

13      Potrivit reclamantei, în primul rând, marca a cărei înregistrare a fost solicitată nu ar fi percepută ca o indicație a unei culori, având în vedere ortografia sa. În speță, pentru consumatorii vizați, ar fi evident că intenția titularului mărcii era de a combina două cuvinte „li” și „lac”, dintre care primul provine din cuvântul „lila”, care face parte din denumirea comercială a reclamantei, iar cel de al doilea ar face trimitere fie la sintagma în limba română „lac de unghii”, fie ar fi perceput drept o abreviere a cuvântului englez „lacquer”.

14      În al doilea rând, reclamanta susține că cerințele de protecție a unei culori ca atare nu pot fi aplicate în același mod în cazul cuvintelor care desemnează o culoare. În speță, niciun concurent nu ar putea fi afectat de înregistrarea mărcii, întrucât ar putea‑o utiliza în conformitate cu practicile loiale pentru a desemna o caracteristică a produselor sau serviciilor sale. Reclamanta face trimitere prin analogie la jurisprudența privind utilizarea numelor de localitate, potrivit căreia nu era suficient ca marca să indice o anumită localitate, ci trebuia să preexiste o informație, o caracteristică specifică în legătură cu acea localitate, care să inducă o asociere imediată a produselor vizate de marcă cu un anumit tip de produs, tradiție sau calitate a produselor din acea localitate. De asemenea, în lipsa unei asocieri preexistente între culoarea lila și produsele și serviciile desemnate, asociere care ar fi susceptibilă să ofere consumatorilor o informație vizând calitatea sau altă caracteristică cunoscută deja, folosirea termenului „lilac”, care desemnează culoarea, nu ar putea fi considerată descriptivă în ceea ce privește toate produsele din toate domeniile și industriile pentru simplul motiv ca acestea pot fi de culoare lila.

15      În al treilea rând, potrivit reclamantei, camera de recurs nu ar fi luat în considerare, în speță, nivelul de atenție a publicului relevant. Deși, în decizia atacată, se precizează care era nivelul de atenție respectiv pentru diferite categorii de consumatori, respectiva cameră de recurs nu ar fi efectuat o examinare a motivelor absolute de refuz în raport cu percepția consumatorilor vizați și cu nivelul lor de atenție. Produsele și serviciile în cauză ar fi propuse sau destinate în principal institutelor de înfrumusețare sau make‑up artiștilor, care manifestă un grad de atenție mai ridicat și care ar percepe cu ușurință diferența dintre descrierea unui produs și marca unui produs. Acești consumatori ar înțelege că marca a cărei înregistrare a fost solicitată nu desemna o caracteristică a produselor sau serviciilor în cauză.

16      În al patrulea rând, reclamanta susține că examinarea respectării motivelor absolute de refuz al înregistrării mărcii în cauză, efectuată în decizia atacată, nu privește fiecare produs individual vizat de cererea de înregistrare. Camera de recurs nu ar fi ținut seama în special de faptul că anumite produse, precum „cosmeticele” sau „cremele de față”, nu erau, toate, „produse colorate”. Cremele de față, în special, nu ar fi cunoscute de consumatori ca fiind caracterizate printr‑o culoare anume, iar cea mai mare parte ar fi de culoare neutră, incoloră sau albă. În plus, produse precum cele pentru îngrijirea unghiilor false, pentru aplicarea, fixarea sau îndepărtarea unghiilor false sau a lacului de unghii, nu ar avea una sau mai multe culori specifice. Prin urmare, marca a cărei înregistrare a fost solicitată nu ar corespunde nici unei caracteristici a acestor produse prin natura lor, nici unei uzanțe în domeniu. Același lucru ar fi valabil și pentru produsele „autocolante pentru manichiură”, din clasa 8, care nu s‑ar caracteriza printr‑o culoare specială, și pentru serviciile din clasa 35, care nu ar prezenta nicio legătură directă cu culoarea mov. Or, articolul 7 alineatul (1) litera (c) nu s‑ar aplica atunci când marca ar fi doar aluzivă sau sugestivă pentru anumite caracteristici ale produselor și serviciilor.

17      În sfârșit, în al cincilea rând, reclamanta evidențiază în fața Tribunalului un exemplu de marcă a cărei înregistrare a fost admisă de EUIPO pentru produse „săpunuri, cosmetică, produse pentru spălarea părului”, din clasa 3, care conține cuvântul „lilac” (marca nr. 10 673 713), ceea ce ar ilustra că acest cuvânt nu descrie culoarea produselor. Prin refuzul înregistrării în speță, deși anterior înregistrase mărci comparabile, EUIPO ar fi aplicat în mod diferit criteriile de analiză și ar fi încălcat principiul egalității de tratament.

18      EUIPO contestă argumentele reclamantei.

19      Potrivit articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, se respinge înregistrarea mărcilor care sunt compuse exclusiv din semne sau indicații ce pot să servească, în comerț, pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora. În temeiul articolului 7 alineatul (2) din același regulament, articolul 7 alineatul (1) se aplică chiar dacă motivele de refuz nu există decât într‑o parte a Uniunii.

20      Aceste semne sau indicații sunt considerate incapabile să exercite funcția esențială a mărcii, și anume aceea de a identifica originea comercială a produsului sau serviciului [Hotărârea din 23 octombrie 2003, OAPI/Wrigley, C‑191/01 P, EU:C:2003:579, punctul 30, și Hotărârea din 27 februarie 2002, Eurocool Logistik/OAPI (EUROCOOL), T‑34/00, EU:T:2002:41, punctul 37].

21      Pentru ca un semn să intre sub incidența interdicției prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, trebuie să prezinte un raport suficient de direct și de concret cu produsele sau serviciile în cauză, de natură să permită publicului relevant să perceapă imediat și fără nicio reflecție suplimentară o descriere a produselor și serviciilor în cauză sau a uneia dintre caracteristicile lor [a se vedea Hotărârea din 12 ianuarie 2005, Deutsche Post EURO EXPRESS/OAPI (EUROPREMIUM), T‑334/03, EU:T:2005:4, punctul 25 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 22 iunie 2005, Metso Paper Automation/OAPI (PAPERLAB), T‑19/04, EU:T:2005:247, punctul 25 și jurisprudența citată].

22      Aprecierea caracterului descriptiv al unui semn se poate efectua numai în raport cu produsele sau serviciile vizate, pe de o parte, și în raport cu percepția unui anumit public relevant asupra acestuia, pe de altă parte [a se vedea Hotărârea din 25 octombrie 2005, Peek Cloppenburg/OAPI (Cloppenburg), T‑379/03, EU:T:2005:373, punctul 37 și jurisprudența citată].

23      Prin interzicerea înregistrării ca marcă a unor asemenea semne sau indicații, articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001 urmărește un obiectiv de interes general, care impune ca semnele sau indicațiile descriptive în ceea ce privește caracteristicile produselor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea să poată fi utilizate în mod liber de oricine. Această dispoziție se opune, prin urmare, ca asemenea semne sau indicații să fie rezervate unei singure întreprinderi în temeiul înregistrării lor ca marcă [a se vedea Hotărârea din 23 octombrie 2003, OAPI/Wrigley, C‑191/01 P, EU:C:2003:579, punctul 31 și jurisprudența citată].

24      Trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, prin utilizarea, la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, a termenilor „specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, proveniența geografică sau data fabricației produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora”, legiuitorul Uniunii, pe de o parte, a indicat că acești termeni trebuiau considerați, toți, ca fiind caracteristici ale produselor sau serviciilor și, pe de altă parte, a precizat că această listă nu era exhaustivă, orice altă caracteristică a produselor sau serviciilor putând fi de asemenea luată în considerare [a se vedea Hotărârea din 7 mai 2019, Fissler/EUIPO (vita), T‑423/18, EU:T:2019:291, punctul 42 și jurisprudența citată].

25      Alegerea de către legiuitorul Uniunii a termenului „caracteristică” subliniază că semnele vizate la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/2011 nu sunt altele decât acelea care servesc la desemnarea unei proprietăți, care poate fi recunoscută cu ușurință de publicul relevant, a produselor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea. Astfel, înregistrarea unui semn nu poate fi refuzată în temeiul acestei dispoziții decât dacă se poate considera în mod rezonabil că acesta va fi recunoscut în mod efectiv de publicul relevant ca o descriere a uneia dintre caracteristicile respective [a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, punctul 50, și Hotărârea din 3 iulie 2013, Airbus/OAPI (NEO), T‑236/12, EU:T:2013:343, punctul 32].

26      Pentru ca EUIPO să refuze o înregistrare în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, nu este necesar ca semnele și indicațiile care compun marca menționate la acest articol să fie efectiv utilizate, la momentul formulării cererii de înregistrare, în scopul descrierii produselor sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea sau a caracteristicilor acestor produse sau servicii. Este suficient, după cum reiese din însăși redactarea dispoziției menționate, ca aceste semne și indicații să poată fi utilizate cu un asemenea scop (Hotărârea din 23 octombrie 2003, OAPI/Wrigley, C‑191/01 P, EU:C:2003:579, punctul 32).

27      Prezenta cauză trebuie apreciată în raport cu principiile sus‑menționate.

 Observații introductive cu privire la publicul relevant și la nivelul său de atenție

28      Camera de recurs a constatat în esență, în ceea ce privește produsele și serviciile în cauză (a se vedea punctul 8 de mai sus), că acestea vizau în principal specialiștii, dar și publicul larg. În aceste împrejurări, gradul de atenție acordat acestor produse și servicii varia de la „mediu” la „ridicat”. Dat fiind că marca a cărei înregistrare a fost solicitată era constituită dintr‑un cuvânt în limba engleză, „lilac”, camera respectivă a considerat că perceperea acestei mărci de către consumatorii anglofoni din Uniune era decisivă (aceștia fiind majoritari în Irlanda și în Malta).

29      Reclamanta nu a contestat faptul că publicul relevant se compunea atât din publicul larg, cât și din publicul profesionist și nici definiția nivelului de atenție formulată de camera de recurs. Cu toate acestea, ea susține că respectiva cameră nu a aplicat, în cadrul analizei motivelor absolute de refuz al înregistrării, gradul de atenție pe care îl definise, în special în ceea ce privește partea publicului relevant care prezenta un nivel de atenție ridicat.

30      Trebuie să se constate că această susținere provine dintr‑o interpretare eronată a deciziei atacate. În această privință, pe de o parte, în ceea ce privește partea din decizia atacată consacrată lipsei caracterului distinctiv al mărcii în cauză, camera de recurs a făcut trimitere în mod expres la punctele din decizia menționată care definesc diferitele categorii de public relevant și nivelul lor de atenție, precizând că aceste definiții „își găseau aplicarea” (punctul 46 din aceeași decizie).

31      Pe de altă parte, în ceea ce privește partea din decizia atacată consacrată caracterului descriptiv al mărcii în cauză, de asemenea în mod întemeiat camera de recurs a făcut trimitere, în ansamblu, la percepția „consumatorului anglofon relevant”, fără a face vreo altă diferențiere (punctul 24 din decizia menționată). Dintr‑o astfel de trimitere, interpretată împreună cu analizele publicului relevant efectuate la punctele 15-18 din această decizie, reiese în mod necesar că, în opinia camerei de recurs respective, toate categoriile de public care compun partea anglofonă a publicului relevant, indiferent de nivelul lor de atenție, ar percepe în marca a cărei înregistrare a fost solicitată termenul în limba engleză „lilac”, pe care ea l‑a definit la punctul 22 din aceeași decizie, raportându‑se la un extras din dicționarul Collins Dictionary, drept „o culoare violetă pală sau atenuată, uneori albăstruie sau roșiatică”.

32      Această abordare globală și nediferențiată a camerei de recurs, în ceea ce privește diferitele categorii ale publicului care compun partea anglofonă a publicului relevant, este și mai vizibilă în analizele sale în continuarea punctului 24 menționat din decizia atacată, și anume cea potrivit căreia „consumatorul anglofon relevant” percepea marca a cărei înregistrare a fost solicitată „în mod realist”, potrivit sensului său propriu, cu alte cuvinte, ca fiind denumirea culorii lila, și că era vorba despre „singura ipoteză realistă în raport cu produsele contestate, care puteau avea, toate, această culoare”. Din acestea rezultă în mod clar că respectiva cameră aprecia că această concluzie era valabilă, în speță, pentru diferitele categorii de public ce compun partea anglofonă a publicului relevant, indiferent de nivelul lor de atenție.

33      În plus, camera de recurs a subliniat, tot la punctul 24 din decizia atacată, că elementul decisiv în speță pentru percepția pe care o avea publicul relevant asupra mărcii solicitate era „punctul de vedere al comunicării în limba engleză”. Pe această bază, a constatat respectiva cameră că faptul că anumite litere erau scrise cu majuscule nu afecta perceperea termenului general. Tot pe acest temei, această cameră a considerat că „consumatorul” nu cunoaște nici elementul „li”, nici elementul „lac” sau că termenul în limba engleză „lacquer” se referă mai degrabă la un produs utilizat pentru tratarea suprafețelor din lemn sau din metal, în timp ce echivalentul englez pentru „lac de unghii” ar fi „nail polish”. În acest context, această cameră a apreciat că „publicul anglofon”, cu alte cuvinte fără diferențiere în funcție de nivelul său de atenție sau, eventual, de specializarea sa, „ar asocia imediat și direct” termenul integral, care constituie marca a cărei înregistrare a fost solicitată, cu noțiunea engleză „lilac” („lila”).

34      În aceste împrejurări, susținerea reclamantei potrivit căreia camera de recurs ar fi omis, în analiza motivelor absolute de refuz al înregistrării, să țină seama de gradul de atenție a publicului relevant este neîntemeiată în fapt. Astfel, după ce a definit în mod corect gradul de atenție menționat, camera respectivă doar a apreciat că publicului respectiv i se aplica în mod transversal aceeași concluzie în ceea ce privește percepția globală de către public a mărcii a cărei înregistrare a fost solicitată.

 Cu privire la caracterul descriptiv al semnului în cauză

35      După ce a respins, la punctul 24 din decizia atacată, argumentul reclamantei potrivit căruia marca a cărei înregistrare a fost solicitată cuprindea un element verbal fantezist compus din elementele „li” și „lac”, considerând, dimpotrivă, că singura ipoteză realistă era că publicul relevant ar percepe în aceasta „imediat și direct” cuvântul în limba engleză „lilac”, camera de recurs a analizat, la punctele 25-42 din decizia menționată, consecințele acestei constatări asupra aprecierii existenței caracterului descriptiv al acestei mărci.

36      La punctele 26-31 din decizia atacată, referitoare la produsele de manichiură și de cosmetică din clasele 3 și 8, camera de recurs a afirmat că era imposibil să se nege faptul că toate produsele contestate erau disponibile și în variante de culoare lila.

37      În ceea ce privește sensul cuvântului „cosmetice”, camera de recurs a precizat că prin acesta se înțelege „o substanță destinată îngrijirii frumuseții pielii și a părului” (https://dexonline.ro/definitie/cosmetice). Aceasta corespunde, în opinia sa, definiției prevăzute în Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice, mai precis la articolul 1: „[…] «Produs cosmetic» înseamnă orice substanță sau preparat destinat a fi aplicat pe diverse părți externe ale corpului omenesc (epiderma, părul, unghiile, buzele și organele genitale externe) sau pe dinți și mucoasele bucale, în scopul exclusiv sau principal de a le curăța, parfuma sau de a le proteja în vederea menținerii lor în bună stare, a le modifica aspectul sau a corecta mirosurile corporale”. Astfel, ea a considerat că acest termen generic acoperă, de exemplu, fardurile de pleoape, creioanele pentru ochi sau rujurile care sunt vândute în culoarea lila. Pentru a ilustra ceea ce considera a fi un fapt evident, aceasta a făcut trimitere la rezultatele unei căutări pe un motor de căutare la 3 septembrie 2021 (denumită în continuare „căutarea pe internet”).

38      Camera de recurs a adăugat că o culoare nu este un factor lipsit de pertinență sau arbitrar în ceea ce privește domeniul corespunzător în speță, și anume cel al cosmeticelor și al îngrijirii și stilismului unghiilor. Dimpotrivă, manichiura sau machiajul sunt parțial adaptate îmbrăcămintei, iar alegerea unei culori este o expresie a personalității. Deși este posibil ca, în cazul produselor contestate, nuanța lila să nu se bucure de aceeași popularitate precum roșul sau rozul, ea face parte din paleta de culori „standard” a produselor pentru unghii sau de machiaj.

39      În consecință, camera de recurs a considerat că elementul verbal „lilac” al mărcii a cărei înregistrare a fost solicitată și denumirea culorii „lila” acționau ca o indicație a aspectului exterior al produselor contestate care fac parte din clasele 3 și 8, întrucât publicul relevant va înțelege cu ușurință că acestea au o culoare sau un element colorat. Astfel, în opinia acesteia, marca a cărei înregistrare a fost solicitată descria în mod direct și exclusiv natura produselor în cauză.

40      La punctele 32-42 din decizia atacată, camera de recurs a precizat că cele ce precedă se aplicau și serviciilor contestate din clasa 35, care aveau ca obiect specific aceleași produse (a se vedea punctul 8 de mai sus). În opinia sa, ca servicii comerciale și de distribuție, aceste servicii erau strict accesorii produselor, deoarece scopul lor direct era vânzarea mărfurilor. Marca a cărei înregistrare a fost solicitată descria, așadar, culoarea obiectului specific al acestor servicii și avea de asemenea rolul să indice calitatea acestora. Decizia de cumpărare luată de consumatorul final care utilizează aceste servicii, dar și activitatea comercială a comerciantului cu ridicata sau a distribuitorului intermediar erau motivate într‑o măsură considerabilă de obiectul acestor servicii, și anume produsele contestate incluse în clasele 3 și 8. În cazul în care partea anglofonă a publicului relevant ar intra în contact cu semnul pentru care s‑a solicitat înregistrarea în raport cu serviciile comerciale și de intermediere, precum și cu serviciile de import sau export (inclusiv prin internet), de cosmetice, de lacuri de unghii sau de alte produse similare, ea ar percepe imediat și fără alte considerații că aceste servicii aveau ca obiect principal lacurile de unghii, produsele de manichiură sau produsele cosmetice care au caracteristicile menționate mai sus.

41      Prin urmare, potrivit camerei de recurs, caracterul descriptiv stabilit pentru produsele indicate în cerere avea de asemenea o incidență directă asupra serviciilor în cauză (a se vedea punctul 8 de mai sus).

42      Camera de recurs a considerat că elementul grafic al mărcii a cărei înregistrare a fost solicitată, și anume fontul negru, nu era apt să înlăture motivul de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001. În special, elementul grafic nu modifica, în opinia sa, din punctul de vedere al publicului relevant, semnificația mărcii a cărei înregistrare a fost solicitată în raport cu produsele și serviciile în cauză.

43      În sfârșit, reclamanta nu ar fi demonstrat, pe de o parte, că lacurile de unghii de culoare lila nu erau ceva uzual pe piață și că erau, așadar, neobișnuite. Din căutarea pe internet reieșea contrariul.

44      Pe de altă parte, în ceea ce privește trimiterile făcute de reclamantă la ceea ce ar fi o marcă similară și care ar fi fost deja înregistrată în baza de date a mărcilor Uniunii Europene, camera de recurs observă mai întâi că aceste înregistrări nu fac obiectul prezentei proceduri. În continuare, aceasta a constatat în esență că faptul că existau mărci similare înregistrate nu era pertinent decât în mod indirect. Deși ar fi de dorit să se obțină aceleași rezultate în cazuri comparabile, legalitatea înregistrărilor trebuia evaluată exclusiv în temeiul Regulamentului 2017/1001, iar nu pe baza unei practici decizionale prealabile. În plus, reclamanta s‑ar fi referit la o decizie a examinatorului EUIPO, iar nu la deciziile anterioare ale camerelor de recurs.

45      În aceste împrejurări, camera de recurs a considerat că marca a cărei înregistrare a fost solicitată era pur descriptivă în temeiul articolului 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001.

46      În primul rând, astfel cum a constatat în mod întemeiat camera de recurs, marca a cărei înregistrare a fost solicitată, deși este figurativă, scoate în evidență în mod clar cuvântul „lilac”, care va fi astfel perceput de partea anglofonă a publicului relevant ca făcând trimitere la termenul în limba engleză care înseamnă „lila” (punctul 22 din decizia atacată). Nici fontul utilizat, nici faptul că marca conține o literă minusculă printre litere majuscule nu modifică percepția consumatorilor în această privință. Aspectele grafice ale mărcii a cărei înregistrare a fost solicitată, având în vedere sobrietatea lor, nu modifică elementul verbal „lilac” astfel încât să estompeze caracterul său descriptiv [a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 iunie 2011, ReValue Immobilienberatung/OAPI (ReValue), T‑487/09, nepublicată, EU:T:2011:317, punctele 38 și 39].

47      Contrar situației din anumite cauze anterioare care a condus la o interpretare diferită a literelor prezente în marca analizată, precum cauza în care s‑a pronunțat Hotărârea din 23 septembrie 2009, Arcandor/OAPI – dm drogerie markt (S‑HE) (T‑391/06, nepublicată, EU:T:2009:348), nu se poate considera că grafica utilizată în speță face trimitere la un joc de cuvinte sau că conține referiri fanteziste perceptibile de către partea anglofonă a publicului relevant și care modifică sensul mărcii a cărei înregistrare a fost solicitată. Nu poate fi rezonabil, în împrejurările speței, să se considere că această categorie de public ar vedea un joc de cuvinte, în care cel de al doilea segment ar face trimitere la acțiunea de „lacquer”, în timp ce noțiunea utilizată în limba engleză în contextul relevant este „nail polish”. Pentru motive analoge, trebuie înlăturate ca nerelevante trimiterile făcute de reclamantă în cererea introductivă la exemplele de mărci ale căror diferite componente erau, în realitate, ușor de identificat de consumatorii anglofoni. În aceste împrejurări, camera de recurs a făcut în mod întemeiat trimitere, la punctul 24 din decizia atacată, la o interpretare a mărcii a cărei înregistrare a fost solicitată pe care o considera ca fiind singura „ipoteză realistă” în raport cu produsele în cauză.

48      În al doilea rând, camera de recurs a ținut seama în mod întemeiat, la punctele 28 și 29 din decizia atacată coroborate cu punctul 48 din decizia menționată, de faptul că culoarea nu este un factor lipsit de pertinență sau arbitrar în domeniul cosmeticelor și, mai precis, al îngrijirii unghiilor. Acest lucru se putea aplica, în raport cu marca a cărei înregistrare a fost solicitată, tuturor categoriilor de produse în cauză, din moment ce conțineau produse care erau, în mod normal, disponibile în culoarea „lila”, aceasta făcând parte, astfel cum a afirmat camera de recurs, ilustrând acest lucru prin căutarea pe internet, din paleta de culori standard a produselor pentru unghii sau de machiaj, ca o culoare în tendințe de sezon sau ca nuanță derivată din aceste culori. Având în vedere produsele în cauză, destinația și utilizarea lor obișnuită, era rezonabil să se considere că această culoare va fi efectiv recunoscută de partea anglofonă a publicului relevant ca o descriere a unei caracteristici intrinsece și inerente naturii lor (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 mai 2019, vita, T‑423/18, EU:T:2019:291, punctul 46).

49      Contrar susținerilor reclamantei, o concluzie diferită nu se impune nici în raport cu produsele „creme de față”, nici în raport cu „produsele pentru aplicarea, fixarea sau îndepărtarea unghiilor false”, care fac parte, toate, din clasa 3.

50      În această privință, potrivit unei jurisprudențe constante, recunoașterea caracterului descriptiv al unei mărci se aplică nu numai produselor pentru care aceasta este descriptivă în mod direct, ci și categoriei mai largi căreia îi aparțin aceste produse, în lipsa unei limitări adecvate efectuate de solicitantul mărcii, în special în contextul unei enumerări, în clasa vizată, a mai multor produse citate cu titlu de exemplu și introduse prin termenul „în special”. Pe de altă parte, potrivit unei jurisprudențe de asemenea constante, trebuie subliniat că faptul că un semn este descriptiv numai în raport cu o parte dintre produsele sau serviciile dintr‑o categorie menționată ca atare în cererea de înregistrare nu împiedică respingerea acestei cereri, întrucât, în caz contrar, nimic nu l‑ar împiedica pe titularul său să îl utilizeze și pentru produsele sau serviciile din categoria de produse vizată de înregistrarea sa, în privința cărora este descriptiv [a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 octombrie 2019, LegalCareers/EUIPO (LEGALCAREERS), T‑686/18, nepublicată, EU:T:2019:722, punctul 34 și jurisprudența citată].

51      Pe de o parte, chiar considerând că „cremele de față” nu sunt cunoscute de consumatori ca fiind caracterizate printr‑o culoare anume, iar cea mai mare parte ar fi de culoare neutră, incoloră sau albă (a se vedea punctul 16 de mai sus), trebuie să se constate că cererea de înregistrare nu vizează în mod special asemenea produse, ci numai categoria mai generală a „cosmeticelor”. Or, camera de recurs a stabilit în mod corect că marca în cauză era descriptivă în ceea ce privește această categorie de produse.

52      Pe de altă parte, în ceea ce privește „produsele pentru aplicarea, fixarea sau îndepărtarea unghiilor false”, este necesar să se sublinieze că acestea aparțin categoriei mai largi a „produselor de îngrijire pentru unghii”, așa cum este definită de reclamantă. Astfel, acestea fac parte dintr‑o enumerare a produselor cuprinse în această categorie, enumerate cu titlu de exemplu, după cum reiese din utilizarea termenilor „inclusiv” și din utilizarea virgulelor. Conform jurisprudenței amintite la punctul 50 de mai sus, faptul că un semn este descriptiv numai în raport cu o parte a produselor care aparțin unei categorii mai largi, menționată ca atare în cererea de înregistrare, nu se opune respingerii cererii de înregistrare.

53      În al treilea rând, autoritatea competentă se poate limita la o motivare generală pentru toate produsele sau serviciile în cauză, atunci când același motiv de refuz este invocat pentru o categorie sau un grup de produse sau servicii (a se vedea Hotărârea din 17 mai 2017, EUIPO/Deluxe Entertainment Services Group, C‑437/15 P, EU:C:2017:380, punctul 30 și jurisprudența citată). Totuși, o astfel de posibilitate nu privește decât produse și servicii care prezintă o legătură suficient de directă și de concretă între ele pentru a forma o categorie sau un grup de produse sau de servicii suficient de omogen (Hotărârea din 17 mai 2017, EUIPO/Deluxe Entertainment Services Group, C‑437/15 P, EU:C:2017:380, punctul 31 și jurisprudența citată).

54      În această privință, din decizia atacată (în special din cuprinsul punctelor 26-38) reiese suficient de clar că camera de recurs a adoptat o abordare care acoperă toate produsele din clasele 3 și 8, precum și servicii vizate direct legate de acestea (a se vedea punctul 8 de mai sus), furnizând explicații suplimentare în împrejurările în care considera necesar acest lucru, de exemplu în ceea ce privește produsele „cosmetice”. Este necesar să se constate că produsele și serviciile în cauză prezintă între ele o legătură suficient de directă și de concretă, conform jurisprudenței amintite la punctul 53 de mai sus, astfel cum explică respectiva cameră de recurs, atât în ceea ce privește sectorul din care fac parte, cât și în ceea ce privește relevanța caracteristicilor cromatice. Astfel, trebuie respinsă și afirmația reclamantei potrivit căreia examinarea respectării condițiilor de înregistrare a mărcii a cărei înregistrare a fost solicitată nu a privit fiecare produs individual vizat de marca a cărei înregistrare a fost solicitată.

55      În al patrulea rând, în ceea ce privește trimiterea făcută de reclamantă la marca nr. 10 673 713, „Lilac”, întrucât înregistrarea acesteia ar fi fost admisă de EUIPO pentru produse din clasa 3, și anume „săpunuri, cosmetică, produse pentru spălarea părului”, trebuie amintit mai întâi că, în cadrul controlului său de legalitate, Tribunalul nu este ținut de practica decizională a EUIPO [Hotărârea din 26 aprilie 2007, Alcon/OAPI, C‑412/05 P, EU:C:2007:252, punctul 65, și Hotărârea din 22 aprilie 2008, Casa Editorial el Tiempo/OAPI – Instituto Nacional de Meteorología (EL TIEMPO), T‑233/06, EU:T:2008:121, punctul 48].

56      Deciziile pe care EUIPO este determinat să le adopte în temeiul Regulamentului 2017/1001 privind înregistrarea unui semn ca marcă a Uniunii Europene țin de exercitarea unei competențe nediscreționare, iar nu a unei puteri discreționare. În consecință, legalitatea deciziilor camerelor de recurs trebuie apreciată doar în baza acestui regulament, astfel cum a fost interpretat de instanța Uniunii, iar nu pe baza unei practici decizionale anterioare acestora [Hotărârea din 26 aprilie 2007, Alcon/OAPI, C‑412/05 P, EU:C:2007:252, punctul 65].

57      În speță, astfel cum reiese din cuprinsul punctelor 19-53 de mai sus, camera de recurs a considerat în mod întemeiat că marca a cărei înregistrare a fost solicitată era afectată de motivul de refuz întemeiat pe articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul 2017/1001, astfel încât reclamanta nu poate invoca în mod util, pentru a infirma această concluzie, decizii anterioare ale EUIPO (punctele 39-41 din decizia atacată).

58      EUIPO are obligația de a‑și exercita competențele în conformitate cu principiile generale ale dreptului Uniunii, inclusiv cu principiile egalității de tratament și bunei administrări (Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, punctul 73). Având în vedere principiile menționate, EUIPO trebuie să ia în considerare deciziile pe care le‑a adoptat deja cu privire la cereri similare și să analizeze cu o deosebită atenție aspectul dacă este sau nu necesar să decidă în același sens, aplicarea acestor principii trebuind să fie conciliată cu respectarea principiului legalității (Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, punctele 74 și 75).

59      În consecință, persoana care solicită înregistrarea unui semn ca marcă a Uniunii Europene nu poate invoca în beneficiul său o nelegalitate care ar fi fost eventual săvârșită în favoarea altei persoane pentru a obține o decizie identică. De altfel, pentru motive de securitate juridică și, mai exact, de bună administrare, examinarea oricărei cereri de înregistrare trebuie să fie strictă și completă pentru a evita înregistrarea necorespunzătoare a mărcilor. Această examinare trebuie să aibă loc în fiecare caz concret. Astfel, înregistrarea unui semn ca marcă a Uniunii Europene depinde de criterii specifice, aplicabile în cadrul împrejurărilor de fapt ale cauzei, care au ca obiectiv să se verifice dacă semnul în cauză nu intră sub incidența unui motiv de refuz (Hotărârea din 10 martie 2011, Agencja Wydawnicza Technopol/OAPI, C‑51/10 P, EU:C:2011:139, punctele 76 și 77).

60      Cu titlu suplimentar, din registrul EUIPO reiese că marca la care face trimitere reclamanta, nr. 10 673 713, „Lilac”, este o marcă a cărei componentă grafică este diferită de marca solicitată în speță prin faptul că prezintă anumite elemente mai degrabă fanteziste, inclusiv raze colorate în reprezentarea literelor. Prin urmare, este necesar să se constate că marca a cărei înregistrare a fost solicitată diferă de cazul la care face trimitere reclamanta, astfel încât nu se poate deduce nicio analogie din acesta.

61      Prin urmare, primul motiv invocat de reclamantă trebuie respins.

62      Având în vedere că din articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 rezultă că este suficient să se aplice unul dintre motivele absolute de refuz enumerate în acesta pentru ca semnul să nu poată fi înregistrat ca marcă a Uniunii Europene, nu este necesar să se examineze temeinicia celui de al doilea motiv invocat de reclamantă, întemeiat pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat.

63      Având în vedere cele de mai sus, acțiunea trebuie respinsă în totalitate, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la caracterul admisibil al celui de al doilea capăt de cerere al reclamantei.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

64      Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor EUIPO.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a doua)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Lila Rossa Engros SRL va suporta propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO).

Marcoulli

Schwarcz

Tomljenović

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 30 noiembrie 2022.

Grefier

 

Președinte

E. Coulon

 

M. van der Woude


*      Limba de procedură: româna.