ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

4 septembrie 2012

Cauza T‑642/11 P

Harald Mische

împotriva

Parlamentului European și

Consiliului Uniunii Europene

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Numire – Încadrare în grad – Concurs publicat înainte de intrarea în vigoare a noului statut al funcționarilor – Denaturarea faptelor – Recurs vădit nefondat”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 29 septembrie 2011, Mische/Parlamentul European (F‑93/05), prin care se solicită anularea acestei hotărâri

Decizia:      Respinge recursul. Domnul Harald Mische suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de judecată efectuate de Parlamentul European în cadrul prezentului recurs. Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul ordonanței

1.      Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor – Inadmisibilitate – Controlul exercitat de Tribunal cu privire la aprecierea situației de fapt și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare

[art. 257 TFUE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1)]

2.      Recurs – Motive – Motiv invocat pentru prima oară în cadrul recursului – Inadmisibilitate

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 48 alin. (2) și art. 144]

3.      Recurs – Motive – Motiv referitor la un motiv neesențial – Motiv inoperant – Respingere

4.      Recurs – Motive – Insuficiența motivării – Recurgerea de către Tribunalul Funcției Publice la o motivare implicită – Admisibilitate – Condiții

(art. 257 TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 36 și art. 53 primul paragraf)

5.      Funcționari – Acțiune – Cerere de despăgubire legată de o acțiune în anulare – Respingere a cererii de anulare care determină respingerea cererii de despăgubiri

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

6.      Funcționari – Acțiune – Acțiune în despăgubire – Autonomie în raport cu acțiunea în anulare – Admisibilitate în pofida inexistenței unei proceduri precontencioase conforme cu statutul – Condiție – Cerere de despăgubiri legată de o acțiune în anulare

(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)

1.      Din articolul 257 TFUE și din articolul 11 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții de Justiție rezultă că recursul formulat în fața Tribunalului se limitează la chestiuni de drept. Astfel, instanța de fond este singura competentă să constate faptele, cu excepția cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale ar rezulta din înscrisurile din dosar care i‑au fost prezentate, și să aprecieze aceste fapte, sub rezerva situației denaturării elementelor care i‑au fost prezentate, cu precizarea că o astfel de denaturare trebuie să reiasă în mod evident din înscrisurile din dosar, fără a fi necesară o nouă apreciere a faptelor și a probelor sau chiar recurgerea la noi elemente de probă.

(a se vedea punctul 24)

Trimitere la:

Tribunal 9 decembrie 2009, Comisia/Birkhoff, T‑377/08 P, RepFP, p. I‑B‑1‑133 și II‑B‑1‑807, punctul 45 și jurisprudența citată; Tribunal 10 februarie 2012, AG/Parlamentul European, T‑98/11 P, punctele 45 și 46

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 37)

Trimitere la:

Curte 25 martie 2010, Sviluppo Italia Basilicata/Comisia, C‑414/08 P, Rep., p. I‑2559, punctul 114 și jurisprudența citată

3.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 39)

Trimitere la:

Curte 29 aprilie 2004, Comisia/CAS Succhi di Frutta, C‑496/99 P, Rec., p. I‑3801, punctul 68 și jurisprudența citată

4.      Chiar dacă Tribunalul Funcției Publice are obligația de a‑și motiva hotărârile, în conformitate cu articolul 36 din Statutul Curții de Justiție, care îi este aplicabil în temeiul articolului 7 alineatul (1) din anexa I la statutul menționat, această obligație de motivare nu îi impune să facă o expunere care să urmeze în mod exhaustiv și unul câte unul toate argumentele prezentate de părțile în litigiu. Motivarea poate fi implicită, cu condiția de a permite părții interesate să cunoască motivele pentru care instanța de fond nu i‑a admis argumentele, iar instanței de recurs să dispună de elemente suficiente pentru a‑și exercita controlul.

(a se vedea punctul 46)

Trimitere la:

Curte 9 septembrie 2008, FIAMM și alții/Consiliul și Comisia, C‑120/06 P și C‑121/06 P, Rep., p. I‑6513, punctul 96; Curte 2 aprilie 2009, Bouygues și Bouygues Télécom/Comisia, C‑431/07 P, Rep., p. I‑2665, punctul 42

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 50 și 51)

Trimitere la:

Tribunal 8 iunie 1993, Fiorani/Parlamentul European, T‑50/92, Rec., p. II‑555, punctul 46; Tribunal 17 mai 2006, Marcuccio/Comisia, T‑241/03, RecFP, p. I‑A‑2‑111 și II‑A‑2‑517, punctul 52; Tribunal 11 ianuarie 2012, Ben Ali/Consiliul, T‑301/11, punctul 72

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 54)

Trimitere la:

Tribunal 6 noiembrie 1997, Liao/Consiliul, T‑15/96, RecFP, p. I‑A‑329 și II‑897, punctele 57 și 58; Tribunal 12 decembrie 2002, Morello/Comisia, T‑378/00, RecFP, p. I‑A‑311 și II‑1497, punctul 102; Tribunal 11 mai 2005, de Stefano/Comisia, T‑25/03, RecFP, p. I‑A‑125 și II‑573, punctul 78