HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI
(Camera de recursuri)
2 martie 2010
Cauza T‑248/08 P
Frantisek Doktor
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Recurs — Funcție publică — Funcționari — Recrutare — Perioadă de probă — Prelungire a perioadei de probă — Raport de final al perioadei de probă — Concediere la finalul perioadei de probă — Articolul 34 din statut — Denaturare a elementelor de fapt și a elementelor de probă — Obligația de motivare a Tribunalului Funcției Publice”
Obiectul: Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a treia) din 16 aprilie 2008, Doktor/Consiliul (F‑73/07, RepFP, p. I‑A‑1‑91 și II‑A‑1‑479), prin care se urmărește, pe de o parte, anularea acestei hotărâri și, pe de altă parte, obținerea unei despăgubiri
Decizia: Respinge recursul. Domnul Frantisek Doktor și Consiliul Uniunii Europene suportă propriile cheltuieli de judecată aferente prezentei proceduri.
Sumarul hotărârii
1. Procedură — Motivarea hotărârilor — Conținut
[Statutul Curții de Justiție, art. 36, și anexa I art. 7 alin. (1)]
2. Funcționari — Obligația de solicitudine care incumbă administrației —Conținut
(Statutul funcționarilor, art. 34)
3. Funcționari — Acțiune — Act care lezează — Noțiune — Act pregătitor — Raport privind perioada de probă întocmit în vederea unei decizii de titularizare sau de concediere — Excludere
(Statutul funcționarilor, art. 34, 90 și 91)
4. Recurs — Motive — Insuficiența motivării
(art. 253 CE)
5. Funcționari — Decizie care lezează — Obligația de motivare — Conținut — Insuficiența motivării
(art. 253 CE; Statutul funcționarilor, art. 25)
1. Hotărârile Tribunalului Funcției Publice trebuie să fie suficient motivate, pentru ca Tribunalul să își poată exercita controlul jurisdicțional. Totuși, această obligație nu poate fi interpretată ca implicând că Tribunalul Funcției Publice este obligat să răspundă în detaliu la fiecare argument invocat de reclamant, în special dacă argumentul nu are un caracter suficient de clar și de precis și nu se întemeiază pe elemente de probă corespunzătoare.
(a se vedea punctul 64)
Trimitere la:
Curte: 6 martie 2001, Connolly/Comisia, C‑274/99 P, Rec., p. I‑1611, punctul 121; 4 octombrie 2007, Naipes Heraclio/OAPI, C‑311/05 P, nepublicată în Repertoriu, punctul 52; 9 septembrie 2008, FIAMM și FIAMM Technologies/Consiliul și Comisia, C‑120/06 P și C‑121/06 P, Rep., p. I‑6513, punctul 91
2. Având în vedere obligația de solicitudine, care impune stabilirea unui just echilibru între cerințele serviciului și interesele funcționarului vizat, autoritatea împuternicită să facă numiri poate renunța în mod legitim la adoptarea imediată a unor măsuri stricte față de funcționarul stagiar în cauză și poate decide să îi ofere acestuia o a doua posibilitate de a dovedi că îndeplinește condițiile de titularizare.
(a se vedea punctul 79)
Trimitere la:
Curte: 29 iunie 1994, Klinke/Curtea de Justiție, C‑298/93 P, Rec., p. I‑3009, punctul 38
3. Raportul privind perioada de probă, în calitate de act pregătitor al unei decizii de titularizare sau de concediere a funcționarului stagiar, nu constituie un act care lezează.
(a se vedea punctul 81)
Trimitere la:
Tribunal: 16 martie 2009, R/Comisia, T‑156/08 P, RepFP, p. I‑B‑1‑11 și II‑B‑1‑51, punctele 48‑55
4. Problema conținutului obligației de motivare a unei decizii a unei instituții comunitare constituie o chestiune de drept care este supusă controlului Tribunalului în cadrul unui recurs împotriva unei hotărâri a Tribunalului Funcției Publice.
(a se vedea punctul 92)
Trimitere la:
Curte: 28 iunie 2005, Dansk Rørindustri și alții/Comisia, C‑189/02 P, C‑202/02 P, C‑205/02 P-C‑208/02 P și C‑213/02 P, Rec., p. I‑5425, punctul 453; 28 februarie 2008, Neirinck/Comisia, C‑17/07 P, nepublicată în Repertoriu, punctele 50‑52; 10 iulie 2008, Bertelsmann și Sony Corporation of America/Impala, C‑413/02 P, Rep., p. I‑4951, punctul 30
5. În primul rând, este posibilă chiar în cursul procedurii suplinirea unei insuficiențe – dar nu a absenței totale – a motivării unei decizii a unei instituții comunitare adoptate împotriva unui funcționar, atunci când, înainte de introducerea acțiunii, persoana interesată dispunea deja de elemente care constituiau un început de motivare, în al doilea rând, este posibil ca o decizie să fie considerată ca fiind suficient motivată din moment ce a intervenit într‑un context cunoscut de aceasta, care îi permite să înțeleagă conținutul ei, iar în al treilea rând, în ceea ce privește în special deciziile de respingere a promovării sau a candidaturii, este posibilă completarea motivării prin decizia de respingere a unei reclamații, motivația acestei decizii de respingere trebuind să coincidă cu motivația deciziei împotriva căreia a fost îndreptată reclamația.
(a se vedea punctul 93)
Trimitere la:
Tribunal: 15 septembrie 2005, Casini/Comisia, T‑132/03, RecFP, p. I‑A‑253 și II‑1169, punctele 32 și 36 și jurisprudența citată; 3 octombrie 2006, Nijs/Curtea de Conturi, T‑171/05, RecFP, p. I‑A‑2‑195 și II‑A‑2‑999, punctele 42 și 45; 4 iulie 2007, Lopparelli/Comisia, T‑502/04, RepFP, p. I‑A‑2‑145 și II‑A‑2‑995, punctele 76 și 83; 11 iulie 2007, Konidaris/Comisia, T‑93/03, RepFP, p. I‑A‑2‑149 și II‑A‑2‑1045, punctele 51‑54