Hotărârea Curții (Camera a șasea) din 19 noiembrie 2020 (cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Hannover - Germania) – EZ/Bundesrepublik Deutschland
(Cauza C-238/19)1
[Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Politica în materie de azil – Directiva 2011/95/UE – Condiții de acordare a statutului de refugiat – Refuzul de a efectua serviciul militar – Articolul 9 alineatul (2) litera (e) – Dreptul țării de origine care nu prevede dreptul la obiecție pe motive de conștiință – Protecția persoanelor care au fugit din țara de origine după expirarea termenului pentru amânarea serviciului militar – Articolul 9 alineatul (3) – Legătură între motivele menționate la articolul 10 din această directivă și urmărirea penală și sancțiunile vizate la articolul 9 alineatul (2) litera (e) din directiva menționată – Probă]
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Verwaltungsgericht Hannover
Părțile din procedura principală
Reclamant: EZ
Pârâtă: Bundesrepublik Deutschland.
Dispozitivul
Articolul 9 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate trebuie interpretat în sensul că nu se opune, atunci când legislația statului de origine nu prevede posibilitatea de a refuza efectuarea serviciului militar, ca acest refuz să fie constatat în cazul în care persoana vizată nu și a formalizat refuzul potrivit unei proceduri stabilite și a fugit din țara de origine fără să se pună la dispoziția autorităților militare.
Articolul 9 alineatul (2) litera (e) din Directiva 2011/95 trebuie interpretat în sensul că, pentru un recrut care refuză efectuarea serviciului militar în caz de conflict, dar care nu cunoaște viitorul domeniu militar în care va fi utilizat, într-un context de război civil generalizat caracterizat prin comiterea în mod repetat și sistematic a unor crime sau acte prevăzute la articolul 12 alineatul (2) din această directivă, de către armată prin intervenția recruților, efectuarea serviciului militar ar presupune participarea, în mod direct sau indirect, la comiterea unor asemenea crime sau acte indiferent de domeniul în care va fi utilizat.
Articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2011/95 trebuie interpretat în sensul că impune existența unei legături între motivele menționate la articolul 10 din această directivă și urmărirea penală și sancțiunile prevăzute la articolul 9 alineatul (2) litera (e) din directiva menționată.
Dispozițiile articolului 9 alineatul (2) litera (e) coroborate cu cele ale articolului 9 alineatul (3) din Directiva 2011/95 trebuie interpretate în sensul că existența unei legături între motivele menționate la articolul 2 litera (d), precum și la articolul 10 din această directivă și urmărirea penală și sancțiunile aplicate în cazul refuzului de a efectua serviciul militar vizate la articolul 9 alineatul (2) litera (e) din directiva menționată nu trebuie considerată dovedită pentru simplul fapt că urmărirea penală și sancțiunile sunt legate de acest refuz. Există însă o prezumție puternică în sensul că refuzul de a efectua serviciul militar în condițiile precizate la articolul 9 alineatul (2) litera (e) din aceeași directivă este legat de unul dintre cele cinci motive amintite la articolul 10 din aceasta. Revine autorităților naționale competente sarcina de a verifica, având în vedere ansamblul împrejurărilor în discuție, caracterul plauzibil al acestei legături.
____________
1 JO C 206, 17.06.2019.