Language of document : ECLI:EU:T:2021:420

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a cincea extinsă)

7 iulie 2021(*)

„Marcă a Uniunii Europene – Cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene constând într‑o combinație de sunete la deschiderea unei cutii de băutură gazoasă – Motiv absolut de refuz – Lipsa caracterului distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 – Articolul 95 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001”


În cauza T‑668/19,

Ardagh Metal Beverage Holdings GmbH & Co. KG, cu sediul în Bonn (Germania), reprezentată de S. Abrar, avocat,

reclamantă,

împotriva


Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de M. Fischer, D. Hanf și D. Walicka, în calitate de agenți,

pârât,

având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a doua de recurs a EUIPO din 24 iulie 2019 (cauza R 530/2019-2) privind o procedură de înregistrare a unei combinații de sunete la deschiderea unei cutii de băutură gazoasă ca marcă a Uniunii Europene,

TRIBUNALUL (Camera a cincea extinsă),

compus din domnii S. Papasavvas, președinte, D. Spielmann și U. Öberg (raportor), doamna O. Spineanu‑Matei și domnul R. Norkus, judecător,

grefier: doamna R. Ūkelytė, administratoare,

având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 1 octombrie 2019,

având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 19 decembrie 2019,

având în vedere măsurile de organizare a procedurii din 28 aprilie și 30 octombrie 2020,

având în vedere trimiterea prezentei cauze în fața Camerei a cincea extinse a Tribunalului,

în urma ședinței din 10 februarie 2021,

pronunță prezenta

Hotărâre

 Istoricul cauzei

1        La 6 iunie 2018, reclamanta, Ardagh Metal Beverage Holdings GmbH & Co. KG, a formulat o cerere de înregistrare a unei mărci a Uniunii Europene la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1).

2        Marca a cărei înregistrare a fost solicitată este semnul sonor care amintește sunetul care se produce la deschiderea unei cutii de băutură, urmat de un moment de liniște care durează circa o secundă și de un fâsâit care durează circa nouă secunde. Reclamanta a prezentat un fișier audio cu ocazia depunerii cererii de înregistrare.

3        Produsele pentru care a fost solicitată înregistrarea fac parte din clasele 6, 29, 30, 32 și 33 în sensul Aranjamentului de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, cu revizuirile și modificările ulterioare, și corespund, pentru fiecare dintre aceste clase, următoarei descrieri:

–        clasa 6: „Containere din metal pentru transport și depozitare, în special containere metalice, capsule metalice [recipiente], rezervoare din metal, recipiente metalice pentru produse chimice, lichide și gaz sub presiune”;

–        clasa 29: „Produse lactate, în special iaurt [băuturi], lapte de cocos [băuturi], băuturi cu iaurt, băuturi pe bază de lapte, băuturi pe bază de lapte sau care conțin lapte, băuturi pe bază de iaurt, băuturi lactate îngroșate [iaurt], băuturi pe bază de produse lactate, băuturi pe bază de produse lactate, băuturi produse cu iaurt, băuturi pe bază de iaurt, băuturi pe bază de lapte de cocos, băuturi pe bază de lapte de arahide, băuturi pe bază de lapte de migdale; băuturi pe bază de soia utilizate ca înlocuitori ai laptelui”;

–        clasa 30: „Cafea, în special băuturi preparate pe bază de înlocuitori de cafea, băuturi pe bază de cafea, băuturi produse cu cafea, băuturi compuse în principal din cafea; ceai, în special băuturi pe bază de ceai, băuturi pe bază de ceai aromatizate cu fructe, băuturi nemedicinale pe bază de ceai; cacao, în special băuturi pe bază de cacao, băuturi preparate din cacao, băuturi în principal pe bază de cacao, băuturi gata de consum pe bază de cacao, băuturi preparate cu cacao și pe bază de cacao; băuturi gazoase [pe bază de cafea, cacao sau ciocolată], băuturi cu ciocolată, băuturi pe bază de ciocolată, băuturi aromatizate cu ciocolată, băuturi cu gust de ciocolată, băuturi pe bază de ciocolată, băuturi cu ciocolată pe bază de lapte”;

–        clasa 32: „Bere, în special băuturi pe bază de bere; ape minerale [băuturi], în special ape [băuturi], ape minerale cu adaos [băuturi], apă gazoasă vitaminizată [băuturi], băuturi pe bază de apă care conțin extracte de ceai; ape gazoase, în special ape minerale [băuturi], ape tonice [băuturi nemedicinale]; băuturi fără alcool, în special băuturi izotonice, băuturi fără alcool, băuturi fără alcool, băuturi gazoase fără alcool, cola [băuturi nealcoolice], băuturi gazoase congelate fără alcool, cola [băuturi fără alcool], băuturi fără alcool care conțin sucuri de legume, băuturi gazoase aromatizate, băuturi fără alcool cu aloe vera; băuturi fără alcool, băuturi fără alcool aromatizate cu bere, băuturi fără alcool aromatizate cu ceai, băuturi fără alcool cu gust de ceai; băuturi fără alcool cu cola, băuturi fără alcool cu gust de cafea, băuturi fără alcool aromatizate cu cafea, băuturi fără alcool negazeificate, băuturi gazoase aromatizate fără adaos de alcool, băuturi îmbogățite din punct de vedere nutritiv, băuturi fără alcool vitaminizate, băuturi fără alcool pe bază de fructe aromatizate cu ceai, băuturi fără adaos de alcool fără malț de uz nemedical; băuturi din fructe, în special șerbeturi [băuturi], băuturi aromatizate din fructe, băuturi din fructe, băuturi pe bază de prune afumate, băuturi nealcoolice pe bază de fructe congelate, băuturi pe bază de fructe; sucuri de fructe, în special sucuri vegetale [băuturi], sucuri de tomate [băuturi], sucuri vegetale [băuturi], băuturi fără alcool care conțin sucuri de fructe, băuturi compuse în principal din sucuri de fructe, siropuri [băuturi fără alcool], băuturi compuse dintr‑un amestec de sucuri din fructe și de legume; băuturi pe bază de fructe cu coajă și de soia; băuturi izotonice de uz nemedical; băuturi care conțin vitamine (nu de uz medical); băuturi pe bază de orez brun, altele decât înlocuitorii de lapte”;

–        clasa 33: „Băuturi alcoolice [cu excepția berii], în special băuturi distilate, băuturi spirtoase, băuturi pe bază de vin și de sucuri de fructe, băuturi care conțin vin [șprițuri], cocktailuri din fructe cu adaos de alcool, băuturi pe bază de rom, băuturi alcoolice cu conținut scăzut de alcool, băuturi din fructe cu adaos de alcool, băuturi cu adaos de alcool pe bază de cafea, băuturi cu adaos de alcool pe bază de ceai, băuturi gazoase cu adaos de alcool, altele decât berea”.

4        La 2 iulie 2018, examinatorul a informat reclamanta că marca solicitată nu putea face obiectul unei înregistrări. Acesta a arătat în special că marca respectivă, care este constituită dintr‑un sunet care reproduce deschiderea unei cutii de băutură, urmat de o pauză și apoi de un fâsâit îndelung, nu va putea fi percepută ca un indicator al originii comerciale a produselor.

5        Prin Decizia din 8 ianuarie 2019, examinatorul a respins cererea de înregistrare pentru toate produsele pentru motivul că marca în cauză este lipsită de caracter distinctiv, în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001.

6        Prin Decizia din 24 iulie 2019 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a doua de recurs a EUIPO a respins calea de atac formulată de reclamantă împotriva deciziei examinatorului. Mai întâi, aceasta a constatat că publicul relevant este compus, pentru produsele din clasele 29, 30, 32 și 33, din publicul larg cu un nivel de atenție mediu și, pentru produsele cuprinse în clasa 6, în principal din profesioniști care au un nivel de atenție ridicat. În continuare, după ce a amintit că criteriile de apreciere a caracterului distinctiv al mărcilor sonore nu sunt diferite de cele aplicabile altor categorii de mărci, camera de recurs a arătat că publicul larg nu este obișnuit în mod necesar să considere un sunet ca o indicație a originii comerciale a ambalajelor de băuturi nedeschise și a băuturilor ambalate. Aceasta a adăugat că, pentru a putea fi înregistrat ca marcă, un sunet trebuie să aibă o anumită pregnanță sau o capacitate de a fi recunoscut, astfel încât să poată indica consumatorilor originea comercială a produselor sau serviciilor în cauză. În sfârșit, camera de recurs a considerat că marca solicitată constă într‑un sunet inerent utilizării produselor în cauză, astfel încât publicul relevant va percepe marca respectivă ca pe un element funcțional și ca pe o indicație a calităților produselor în cauză, iar nu ca pe o indicație a originii lor comerciale. Aceasta a concluzionat că marca solicitată este lipsită de caracter distinctiv.

 Concluziile părților

7        Reclamanta solicită Tribunalului:

–        anularea deciziei atacate;

–        obligarea EUIPO la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a celor efectuate în cursul procedurii căii de atac.

8        EUIPO solicită Tribunalului:

–        respingerea acțiunii;

–        obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

 În drept

 Cu privire la obiectul litigiului

9        Cu titlu introductiv, trebuie precizat că, în ceea ce privește întinderea litigiului, reclamanta nu contestă că marca solicitată nu prezintă caracter distinctiv pentru produsele din clasa 6 și că, astfel, aceasta nu repune în discuție decizia atacată pentru produsele din această clasă.

 Cu privire la fond

10      În susținerea acțiunii, reclamanta invocă în esență șase motive. Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 72 alineatul (2) și a articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001, întrucât camera de recurs ar fi săvârșit erori de apreciere. Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 72 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001, întrucât camera de recurs și‑ar fi încălcat obligația de motivare. Al treilea motiv este întemeiat în esență pe o eroare de drept, întrucât camera de recurs ar fi aplicat un criteriu eronat pentru aprecierea caracterului distinctiv al mărcii solicitate. Al patrulea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 72 alineatul (2) și a articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001, întrucât camera de recurs ar fi concluzionat în mod eronat că marca solicitată este lipsită de caracter distinctiv. Al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 72 alineatul (2) și a articolului 95 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001, întrucât camera de recurs ar fi efectuat o apreciere greșită a anumitor fapte. Al șaselea motiv este întemeiat pe încălcarea articolului 72 alineatul (2) din Regulamentul 2017/1001, întrucât camera de recurs ar fi încălcat dreptul reclamantei de a fi ascultată.

11      Va trebui să se examineze, primo, al treilea și al patrulea motiv, care privesc în esență aprecierea caracterului distinctiv al mărcii solicitate, secundo, primul și al cincilea motiv, în măsura în care privesc în esență erorile de apreciere invocate, tertio, al doilea motiv, în măsura în care privește încălcarea obligației de motivare și, quarto, al șaselea motiv, care privește încălcarea dreptului de a fi ascultat.

 Cu privire la aprecierea caracterului distinctiv al mărcii solicitate

12      În esență, reclamanta susține că, în cadrul analizei caracterului distinctiv al mărcii solicitate, camera de recurs a aplicat criterii care nu sunt „acoperite” de articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001. Camera de recurs ar fi pornit de la premisa că marca solicitată trebuia să se deosebească în mod semnificativ de norma sau uzanțele sectorului pentru a‑și îndeplini funcția de indicare a originii comerciale a produselor în cauză. Or, acest criteriu, stabilit în privința mărcilor tridimensionale, nu s‑ar putea aplica în speță.

13      Potrivit reclamantei, sunetul reprodus de marca solicitată este neobișnuit pentru produsele din clasele 29, 30, 32 și 33 care nu conțin gaz carbonic, astfel încât caracterul distinctiv deja existent al mărcii respective ar fi consolidat. Situația ar fi aceeași pentru produsele cuprinse în clasele 29, 30, 32 și 33 care conțin gaz carbonic, diversele elemente sonore care compun marca solicitată distingându‑se de sunetul produs la momentul deschiderii cutiilor de băuturi gazoase obișnuite de pe piață, astfel încât publicul relevant le‑ar percepe ca pe o indicație a originii comerciale a produselor respective.

14      În răspunsul dat la întrebările adresate de Tribunal, deși reclamanta afirmă că Hotărârea din 13 septembrie 2016, Globo Comunicação e Participações/EUIPO (Marcă sonoră) (T‑408/15, EU:T:2016:468), nu poate fi transpusă în speță, produsele și serviciile vizate fiind diferite, ea susține că Tribunalul a precizat în cuprinsul acesteia că un grad minim de caracter distinctiv este suficient pentru a înlătura motivul absolut de refuz al înregistrării unei mărci în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001, inclusiv pentru mărcile sonore.

15      EUIPO contestă argumentele reclamantei.

16      În conformitate cu prevederile articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001, se respinge înregistrarea mărcilor care sunt lipsite de caracter distinctiv.

17      În sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001, caracterul distinctiv al unei mărci implică faptul că această marcă permite să se identifice produsul sau serviciul a cărui înregistrare este solicitată ca provenind de la o întreprindere determinată și deci să se distingă acel produs de cele ale altor întreprinderi (a se vedea Hotărârea din 21 ianuarie 2010, Audi/OAPI, C‑398/08 P, EU:C:2010:29, punctul 33 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 20 octombrie 2011, Freixenet/OAPI, C‑344/10 P și C‑345/10 P, EU:C:2011:680, punctul 42 și jurisprudența citată).

18      Semnele lipsite de caracter distinctiv vizate de articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001 sunt considerate incapabile să îndeplinească funcția esențială a mărcii, și anume aceea de a identifica originea produsului sau a serviciului, pentru a permite astfel consumatorului care achiziționează produsul sau serviciul desemnat de marcă să facă aceeași alegere, cu ocazia unei achiziții ulterioare, dacă experiența se dovedește pozitivă sau să facă o altă alegere dacă aceasta se dovedește negativă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 septembrie 2004, SAT.1/OAPI, C‑329/02 P, EU:C:2004:532, punctul 23).

19      Caracterul distinctiv al unei mărci trebuie apreciat, pe de o parte, în raport cu produsele sau serviciile pentru care este solicitată înregistrarea mărcii și, pe de altă parte, în raport cu percepția publicului relevant asupra acestora (a se vedea Hotărârea din 12 februarie 2004, Henkel, C‑218/01, EU:C:2004:88, punctul 50 și jurisprudența citată). Nivelul de atenție al consumatorului mediu, care se presupune că este normal informat și suficient de atent și de avizat, poate varia în funcție de categoria de produse sau de servicii vizate [Hotărârea din 10 octombrie 2007, Bang & Olufsen/OAPI (Forma unui difuzor), T‑460/05, EU:T:2007:304, punctul 32].

20      În speță, marca solicitată este semnul sonor care corespunde succesiunii sunetului corespunzător deschiderii unei cutii, momentului de liniște de circa o secundă și sunetului corespunzător unui fâsâit de circa nouă secunde.

21      În primul rând, trebuie să se constate că părțile nu contestă definiția publicului relevant, la punctul 10 din decizia atacată, potrivit căreia produsele din clasele 29, 30, 32 și 33 se adresează marelui public care are un nivel de atenție mediu.

22      În al doilea rând, în ceea ce privește argumentul reclamantei potrivit căruia camera de recurs ar fi utilizat criterii eronate atunci când a efectuat analiza caracterului distinctiv al mărcii solicitate pentru produsele cuprinse în clasele 29, 30, 32 și 33, este necesar să se constate că, la punctul 17 din decizia atacată, aceasta a arătat că, atunci când sunetul solicitat reproduce un sunet inerent produselor sau utilizării lor, marca respectivă trebuie, pentru a prezenta caracterul distinctiv necesar, să se deosebească în mod semnificativ de norma sau uzanțele sectorului, în același mod ca o marcă tridimensională care reproduce aspectul exterior al unui produs sau al ambalajului acestuia.

23      În această privință, trebuie amintit că criteriile de apreciere a caracterului distinctiv sunt aceleași pentru toate categoriile de mărci, întrucât articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul 2017/1001 nu face distincție între aceste diverse categorii. Criteriile de apreciere a caracterului distinctiv al mărcilor sonore nu diferă deci de cele aplicabile celorlalte categorii de mărci (a se vedea în acest sens Hotărârea din 13 septembrie 2016, Marcă sonoră, T‑408/15, EU:T:2016:468, punctul 41 și jurisprudența citată).

24      Reiese de asemenea din jurisprudență că este necesar ca semnul sonor a cărui înregistrare se solicită să aibă o anumită pregnanță care să permită consumatorului vizat să îl perceapă și să îl considere ca marcă, iar nu ca element de natură funcțională sau ca indicator fără o caracteristică intrinsecă proprie. Prin urmare, consumatorul menționat trebuie să considere că semnul sonor are o posibilitate de identificare, în sensul că acesta va fi identificabil ca marcă (Hotărârea din 13 septembrie 2016, Marcă sonoră, T‑408/15, EU:T:2016:468, punctul 45).

25      Deși este adevărat că publicul are obiceiul de a percepe mărci verbale sau figurative ca semne care identifică originea comercială a produselor sau a serviciilor, situația nu este în mod necesar aceeași atunci când semnul este constituit numai dintr‑un element sonor. Astfel, consumatorul produselor sau serviciilor în cauză trebuie să poată face legătura cu această origine comercială, prin simpla percepție a mărcii, fără să fie coroborată cu alte elemente precum, printre altele, elemente verbale sau figurative ori chiar o altă marcă.

26      În această privință, EUIPO a subliniat, în mod întemeiat, ca răspuns la o întrebare a Tribunalului, că uzanțele dintr‑un sector economic nu sunt rigide, ci se pot schimba cu timpul, în anumite împrejurări, chiar în mod foarte dinamic. Astfel, este de notorietate că operatorii prezenți pe piața sectorului alimentar, caracterizat printr‑o concurență puternică, se confruntă cu necesitatea ambalării produselor în vederea comercializării și sunt puternic stimulați să își facă produsele identificabile pentru a atrage atenția consumatorilor, inclusiv prin mărci sonore și eforturi de marketing și de publicitate.

27      Deși pregnanța și aptitudinea necesare pentru a suscita o anumită formă de atenție din partea publicului vizat și pentru a acoperi funcția de identificare a originii comerciale a mărcii sonore nu au fost recunoscute suitei de note a cărei înregistrare era solicitată în cauza menționată la punctul 24 de mai sus, acest lucru a fost justificat prin „simplitatea excesivă” și „banalitatea” suitei respective. Or, în speță, pentru a refuza înregistrarea mărcii solicitate, camera de recurs nu s‑a întemeiat pe criteriile și motivele de refuz al înregistrării stabilite de Tribunal într‑o cauză anterioară privind o marcă sonoră.

28      În schimb, după cum s‑a arătat la punctul 22 de mai sus, camera de recurs a aplicat drept criteriu de apreciere a caracterului distinctiv al mărcii sonore în cauză pe cel desprins de jurisprudența privind mărcile tridimensionale constituite din aspectul produsului însuși sau a ambalajului acestuia.

29      Potrivit jurisprudenței privind mărcile tridimensionale constituite din aparența produsului însuși sau a ambalajului acestuia, cu cât forma a cărei înregistrare este solicitată se apropie mai mult de forma cea mai probabilă pe care o va avea produsul în cauză, cu atât este mai plauzibil ca forma menționată să fie lipsită de caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001. În aceste condiții, nu este lipsită de caracter distinctiv, în sensul dispoziției menționate, numai o marcă ce diferă în mod semnificativ de standardele sau uzanțele sectorului și, prin aceasta, își poate îndeplini funcția esențială de origine (Hotărârea din 7 octombrie 2004, Mag Instrument/OAPI, C‑136/02 P, EU:C:2004:592, punctul 31).

30      Or, trebuie arătat că această jurisprudență a fost dezvoltată în raport cu situația specială în care o marcă solicitată constă în forma produsului însuși sau a ambalajului său, în condițiile în care există o normă sau uzanțe ale sectorului privind această formă. În acest caz, consumatorul în cauză, care este obișnuit să vadă una sau mai multe forme care corespund normei sau uzanțelor sectorului nu va percepe marca solicitată ca pe o indicație a originii comerciale a produselor vizate în cererea de înregistrare a mărcii dacă forma care constituie marca respectivă este identică sau similară cu forma sau formele obișnuite.

31      Această jurisprudență nu stabilește criterii noi de apreciere a caracterului distinctiv al unei mărci, ci se limitează să precizeze că, în cadrul aplicării acestor criterii, percepția publicului relevant poate fi influențată de natura semnului a cărui înregistrare a fost solicitată. Astfel, percepția consumatorului mediu nu este neapărat aceeași în cazul unei mărci tridimensionale constituite din aspectul produsului însuși sau al ambalajului acestuia, ca și în cazul unei mărci verbale, figurative sau sonore ce constă într‑un semn independent de aspectul exterior sau de forma produselor desemnate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 decembrie 2019, EUIPO/Wajos, C‑783/18 P, nepublicată, EU:C:2019:1073, punctul 24 și jurisprudența citată).

32      Acesta este motivul pentru care jurisprudența amintită la punctul 29 de mai sus nu poate fi aplicată, în principiu, mărcilor sonore.

33      În speță, întrucât marca solicitată nu reproduce nici forma produselor în cauză, nici pe cea a ambalajului lor, camera de recurs a considerat în mod eronat că jurisprudența amintită la punctul 29 de mai sus este aplicabilă prin analogie și a aplicat criteriul care consta în a stabili dacă marca solicitată diferă „în mod semnificativ” de norma sau uzanțele sectorului.

34      Totuși, această eroare de drept în ceea ce privește criteriul juridic aplicabil pentru aprecierea caracterului distinctiv al mărcii solicitate nu este de natură să vicieze raționamentul expus în decizia atacată, având în vedere că rezultă în mod clar, la lectura tuturor motivelor deciziei menționate, că respectiva cameră de recurs nu s‑a întemeiat exclusiv pe jurisprudența dezvoltată în privința mărcilor tridimensionale.

35      Potrivit unei jurisprudențe constante, deși, în împrejurările specifice ale speței, o eroare nu a putut avea o influență determinantă în ceea ce privește rezultatul, argumentația întemeiată pe o astfel de eroare referitoare la aprecierea faptelor este inoperantă și, prin urmare, nu poate fi suficientă pentru a justifica anularea deciziei care este atacată [a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 septembrie 2017, VM/EUIPO – DAT Vermögensmanagement (Vermögensmanufaktur), T‑374/15, EU:T:2017:589, punctul 143 și jurisprudența citată]. Prin urmare, în cazul în care camera de recurs a aplicat în mod eronat criteriul normei și uzanțelor sectorului în ceea ce privește aspectul produselor revendicate și al ambalajelor lor, trebuie să se stabilească dacă această eroare de drept a avut o incidență asupra sensului deciziei atacate, având în vedere că aceasta din urmă se întemeiază și pe un alt motiv.

36      Astfel, camera de recurs a amintit de asemenea, la punctele 12-16, 21 și 22 din decizia atacată, Hotărârea din 13 septembrie 2016, Marcă sonoră (T‑408/15, EU:T:2016:468), și a aplicat‑o în speță. Așadar, aceasta a arătat că, pentru a putea fi înregistrat ca marcă, un sunet trebuie să aibă o anumită pregnanță sau o anumită capacitate de a fi recunoscut, permițând consumatorilor vizați să îl considere „ca o indicație a originii, iar nu pur și simplu ca un element funcțional sau o indicație nepurtătoare a unui mesaj”. Aceasta a adăugat în esență că examinatorul a arătat în mod întemeiat că sunetul care constituie marca solicitată prezintă un raport direct cu produsele revendicate și este inerent utilizării acestor produse. Aceasta a concluzionat că marca solicitată ar fi percepută de publicul relevant ca un element funcțional al produselor în cauză, sunetul corespunzător fâsâitului fiind o indicație a calităților produselor respective, iar nu o indicație a originii lor comerciale, astfel încât marca respectivă ar fi lipsită de caracter distinctiv.

37      În al treilea rând, trebuie să se stabilească, așadar, dacă celălalt motiv, întemeiat pe percepția mărcii solicitate de către publicul relevant ca fiind un element funcțional, motiv care este de natură să justifice lipsa caracterului distinctiv al mărcii respective, este întemeiat.

38      În această privință, trebuie arătat că, contrar celor susținute de camera de recurs la punctul 18 din decizia atacată, produsele în cauză nu sunt „toate băuturile care pot conține gaz carbonic”. Aceasta este situația printre altele în ce privește categoria „băuturi fără alcool negazeificate”, din clasa 32, care nu cuprinde nicio băutură gazoasă.

39      Or, în speță, această eroare nu poate să determine nelegalitatea concluziei camerei de recurs referitoare la lipsa caracterului distinctiv al mărcii solicitate pentru toate produsele din clasele 29, 30, 32 și 33.

40      Astfel, pe de o parte, sunetul emis la deschiderea unei cutii de metal va fi considerat, având în vedere tipul de produse în cauză, drept un element pur tehnic și funcțional, deschiderea unei cutii de metal sau a unei sticle fiind intrinsecă unei anumite soluții tehnice în cadrul manipulării băuturilor în vederea consumării lor, indiferent dacă asemenea produse conțin sau nu gaz carbonic.

41      Or, în cazul în care un element este perceput de publicul relevant ca îndeplinind înainte de toate un rol tehnic și funcțional, el nu va fi perceput ca o indicație a originii comerciale a produselor în cauză [a se vedea prin analogie Hotărârea din 18 ianuarie 2013, FunFactory/OAPI (Vibrator) T‑137/12, nepublicată, EU:T:2013:26, punctul 27 și jurisprudența citată].

42      Pe de altă parte, publicul relevant va percepe imediat sunetul corespunzător fâsâitului bulelor ca făcând trimitere la băuturi.

43      În plus, elementele sonore și momentul de liniște de circa o secundă care compun marca solicitată, privite în ansamblu, nu posedă nicio caracteristică intrinsecă ce ar permite să se considere că, dincolo de percepția lor ca indicație de funcționalitate și ca trimitere la produsele în cauză pentru publicul relevant, ele ar putea fi de asemenea percepute de acest public ca fiind o indicație a originii comerciale.

44      Desigur, marca solicitată prezintă două caracteristici, și anume că momentul de liniște durează circa o secundă, iar sunetul corespunzător fâsâitului produs de bule durează circa nouă secunde.

45      Cu toate acestea, astfel de nuanțe, în raport cu sunetele clasice pe care le produc băuturile la deschidere, nu pot fi suficiente în speță pentru a înlătura obiecția întemeiată pe articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul 2017/1001, în măsura în care nu vor fi percepute de publicul relevant, astfel cum este vizat la punctele 19 și 21 de mai sus, decât ca o variantă a sunetelor emise în mod obișnuit de băuturi la momentul deschiderii recipientului care le conține și, prin urmare, nu conferă mărcii sonore solicitate o asemenea capacitate de identificare încât va fi identificabilă ca marcă.

46      Astfel, după cum arată în mod întemeiat EUIPO, momentul de liniște de după sunetul corespunzător deschiderii unei cutii și durata sunetului corespunzător fâsâitului, de circa nouă secunde, nu sunt suficient de pregnante pentru a se distinge de sunete comparabile în domeniul băuturilor. Simplul fapt că un fâsâit de scurtă durată care survine imediat după deschiderea unei cutii este mai uzual în domeniul băuturilor decât momentul de liniște de circa o secundă urmat de un fâsâit îndelung nu este suficient pentru ca publicul relevant să atribuie acestor sunete vreo semnificație care să îi permită să identifice originea comercială a produselor în cauză.

47      Contrar celor susținute de reclamantă, combinația dintre elementele sonore și elementul silențios nu este, așadar, neobișnuită în structura sa, întrucât sunetul aferent deschiderii unei cutii, momentul de liniște și un fâsâit corespund elementelor previzibile și uzuale pe piața băuturilor.

48      Prin urmare, această combinație nu permite publicului relevant să identifice produsele respective ca provenind de la o întreprindere determinată și să le distingă de cele ale unei alte întreprinderi.

49      Rezultă din ceea ce precedă că în mod întemeiat a concluzionat camera de recurs că marca solicitată este lipsită de caracter distinctiv pentru toate produsele din clasele 29, 30, 32 și 33.

50      Prin urmare, al treilea și al patrulea motiv, întemeiate pe o apreciere eronată a caracterului distinctiv al mărcii solicitate, trebuie respinse.

 Cu privire la pretinsele erori de apreciere

51      Potrivit reclamantei, camera de recurs a considerat în mod eronat că produsele în cauză sunt toate băuturi care pot conține gaz carbonic, cel puțin în ceea ce privește categoriile băuturilor fără alcool negazeificate și apelor minerale. De asemenea, aceasta ar fi considerat în mod eronat că este neobișnuit pe piețele în cauză ale băuturilor și ambalajelor pentru băuturi să se semnaleze originea comercială a unui produs numai cu ajutorul unor sunete, având în vedere că pot fi imaginate numeroase metode de distribuție care utilizează un sunet. Astfel, aceasta ar fi introdus în aprecierea sa, în locul unui fapt notoriu, o constatare personală eronată.

52      Deși EUIPO recunoaște eroarea camerei de recurs în ceea ce privește categoria „băuturi fără alcool negazeificate”, din clasa 32, el susține că aceasta nu justifică anularea deciziei atacate și contestă celelalte argumente ale reclamantei.

53      În această privință, în primul rând, trebuie arătat că din cuprinsul punctelor 39-50 de mai sus rezultă că, în speță, această eroare a camerei de recurs nu a avut o influență determinantă, în sensul jurisprudenței citate la punctul 35 de mai sus, întrucât aceasta a concluzionat în mod întemeiat în sensul lipsei caracterului distinctiv al mărcii solicitate pentru toate produsele din clasele 29, 30, 32 și 33, indiferent dacă conțin sau nu gaz carbonic.

54      Argumentația reclamantei întemeiată pe această eroare a camerei de recurs este deci inoperantă și, prin urmare, nu este de natură să determine anularea deciziei atacate.

55      În al doilea rând, în ceea ce privește afirmația, enunțată la punctul 14 din decizia atacată, potrivit căreia ar fi încă neobișnuit pe piețele în cauză ale băuturilor și ambalajelor pentru băuturi să se semnaleze originea comercială a unui produs numai cu ajutorul unor sunete, trebuie arătat că respectiva cameră de recurs nu a susținut că este vorba despre un fapt notoriu. În schimb, la punctul 15 din decizia atacată, ea a justificat o asemenea luare de poziție arătând că produsele în cauză sunt în general silențioase, cel puțin până la consumarea lor. Or, potrivit camerei de recurs, dacă sunetul nu se aude decât la momentul consumării produsului în cauză, așadar după achiziționarea produsului, el nu poate ajuta publicul relevant să se orienteze în alegerea sa de cumpărare.

56      O astfel de constatare nu poate fi însă reținută. Astfel, cea mai mare parte a produselor sunt silențioase în sine și nu produc un sunet decât în momentul în care sunt consumate. Acest argument nu este, așadar, de natură să vină în susținerea afirmației camerei de recurs, enunțată la punctul 14 din decizia atacată. Astfel, simplul fapt că un sunet nu poate să se audă decât cu ocazia consumării unui produs nu înseamnă că utilizarea unor sunete pentru a semnala originea comercială a unui produs pe o anumită piață ar fi încă neobișnuită.

57      Cu toate acestea și în orice caz, independent de aspectul dacă este încă neobișnuit sau nu să se semnaleze originea comercială a produselor, în special pe piețele relevante ale băuturilor și ale ambalajelor pentru băuturi, numai cu ajutorul unor sunete, o eventuală eroare a camerei de recurs în această privință nu ar fi avut o influență determinantă asupra dispozitivului deciziei atacate.

58      Astfel, după cum s‑a arătat la punctul 49 de mai sus, Tribunalul a confirmat concluzia camerei de recurs potrivit căreia marca solicitată este lipsită de caracter distinctiv pentru toate produsele din clasele 29, 30, 32 și 33. Argumentația reclamantei întemeiată pe o eventuală eroare a camerei de recurs în ceea ce privește utilizarea obișnuită a sunetelor pe piețele în cauza nu este, așadar, de natură să conducă la anularea deciziei atacate.

59      Prin urmare, este necesar să se respingă primul și al cincilea motiv, întemeiate în esență pe erori de apreciere.

 Cu privire la încălcarea obligației de motivare

60      Reclamanta consideră în esență că respectiva cameră de recurs a omis să examineze caracterul distinctiv al mărcii solicitate în privința produselor în cauză care nu conțin gaz carbonic. Ea adaugă că afirmația camerei de recurs potrivit căreia este încă neobișnuit să se semnaleze originea comercială a produselor pe piețele băuturilor și ambalajelor pentru acestea numai cu ajutorul sunetelor nu este dovedită suficient, în special ca urmare a faptului că a depus publicații privind munca actuală a inginerilor de sunet în vederea unei însoțiri acustice a produselor alimentare introduse pe piață.

61      Deși recunoaște existența unui viciu de motivare în privința produselor în cauză care nu conțin gaz carbonic, EUIPO apreciază totuși că acesta nu este de natură să determine anularea deciziei atacate.

62      Trebuie amintit că, în temeiul articolului 94 alineatul (1) prima teză din Regulamentul 2017/1001, deciziile EUIPO trebuie să fie motivate.

63      Obligația de motivare astfel consacrată are același conținut precum cel care rezultă din articolul 296 al doilea paragraf TFUE, așa cum este interpretat de o jurisprudență constantă, potrivit căreia motivarea trebuie să menționeze în mod clar și neechivoc raționamentul autorului actului, astfel încât să dea posibilitatea, pe de o parte, persoanelor interesate să ia cunoștință de temeiurile măsurii luate pentru a‑și apăra drepturile și, pe de altă parte, instanței Uniunii Europene să își exercite controlul asupra legalității deciziei (a se vedea prin analogie Hotărârea din 10 mai 2012, Rubinstein și L’Oréal/OAPI, C‑100/11 P, EU:C:2012:285, punctul 111, și Hotărârea din 6 septembrie 2012, Storck/OAPI, C‑96/11 P, nepublicată, EU:C:2012:537, punctul 86).

64      În speță, este necesar să se recunoască faptul că respectiva cameră de recurs a pornit de la premisa eronată că toate produsele în cauză din clasele 29, 30, 32 și 33 sunt băuturi care pot conține gaz carbonic, astfel încât decizia atacată nu conține o motivare explicită consacrată în mod specific lipsei caracterului distinctiv al mărcii sonore solicitate pentru acelea dintre produsele menționate care nu pot conține gaz carbonic, cum ar fi în special „băuturile fără alcool negazeificate”, din clasa 32, ceea ce, de altfel, nu este contestat de EUIPO.

65      Cu toate acestea, trebuie arătat că, în pofida lipsei de motivare cu privire la acest aspect precis, decizia atacată este suficient de motivată în ansamblu, astfel încât reclamanta a fost în măsură să înțeleagă justificările măsurii luate în privința sa, iar instanța Uniunii este în măsură să își exercite controlul asupra legalității deciziei menționate, în conformitate cu jurisprudența menționată la punctul 63 de mai sus.

66      Faptul că respectiva cameră de recurs nu a comentat în mod expres argumentul reclamantei întemeiat pe munca actuală a inginerilor de sunet nu înseamnă că aceasta nu și‑a îndeplinit obligația de motivare.

67      Astfel, obligația de motivare care revine EUIPO nu constituie o obligație de a răspunde la toate argumentele și la toate elementele de probă supuse aprecierii sale [a se vedea Hotărârea din 9 iulie 2008, Reber/OAPI – Chocoladefabriken Lindt Sprüngli (Mozart), T‑304/06, EU:T:2008:268, punctul 55 și jurisprudența citată]. Este suficient ca EUIPO să expună situația de fapt și considerațiile juridice care prezintă o importanță esențială în economia deciziei [a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 ianuarie 2007, Technische Glaswerke Ilmenau/Comisia, C‑404/04 P, nepublicată, EU:C:2007:6, punctul 30, și Hotărârea din 9 decembrie 2010, Tresplain Investments/OAPI – Hoo Hing (Golden Elephant Brand), T‑303/08, EU:T:2010:505, punctul 46].

68      Prin urmare, motivul reclamantei întemeiat pe încălcarea obligației de motivare trebuie respins.

 Cu privire la încălcarea dreptului de a fi ascultat

69      Reclamanta susține că nu a putut prezenta observații referitoare la cerința disponibilității evocată de camera de recurs la punctul 23 din decizia atacată, astfel încât dreptul său de a fi ascultată a fost încălcat.

70      EUIPO contestă argumentele reclamantei.

71      Trebuie amintit că din articolul 94 alineatul (1) a doua teză din Regulamentul 2017/1001 rezultă că EUIPO nu își poate întemeia decizia decât pe elemente de fapt sau de drept cu privire la care părțile au avut posibilitatea să își prezinte observațiile. Această dispoziție consacră, în cadrul dreptului mărcilor Uniunii Europene, principiul general al protecției dreptului la apărare. În temeiul acestui principiu, destinatarii deciziilor autorităților publice care afectează în mod semnificativ interesele acestora trebuie să aibă posibilitatea să își exprime în mod util punctul de vedere [a se vedea Hotărârea din 6 septembrie 2013, Eurocool Logistik/OAPI – Lenger (EUROCOOL), T‑599/10, nepublicată, EU:T:2013:399, punctul 50 și jurisprudența citată].

72      Dreptul de a fi ascultat este aplicabil în ceea ce privește toate elementele de fapt sau de drept care constituie temeiul actului decizional, dar nu și în ceea ce privește poziția finală pe care administrația intenționează să o adopte [a se vedea Hotărârea din 12 mai 2009, Jurado Hermanos/OAPI (JURADO), T‑410/07, EU:T:2009:153, punctul 31 și jurisprudența citată].

73      În speță, reiese din elementele dosarului EUIPO, în special din memoriul reclamantei în care sunt expuse motivele căii sale de atac împotriva deciziei examinatorului, că precizarea adusă de camera de recurs, potrivit căreia ar exista o cerință privind disponibilitatea sunetelor care compun marca solicitată, se înscrie în continuarea schimburilor dintre părți în cursul procedurii administrative în fața camerei de recurs. După cum susține în mod întemeiat EUIPO, camera de recurs nu invocă niciun element nou și se limitează să răspundă la conținutul căii de atac a reclamantei și în special la argumentul întemeiat în esență pe faptul că ceilalți operatori economici nu ar fi împiedicați, prin înregistrarea mărcii solicitate, să utilizeze semnele lor pentru a comercializa diverse lichide cu declanșator de spumă.

74      Așadar, această precizare a camerei de recurs nu era, în sine, de natură să îi impună să îi ofere reclamantei posibilitatea de a‑și prezenta punctul de vedere în această privință.

75      Rezultă că trebuie respins motivul întemeiat pe încălcarea dreptului de a fi ascultat și, prin urmare, acțiunea trebuie respinsă în totalitate.

 Cu privire la cheltuielile de judecată

76      Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Cu toate acestea, în temeiul articolului 135 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, Tribunalul poate, în măsura impusă de echitate, să decidă ca o parte care cade în pretenții să suporte, pe lângă propriile cheltuieli de judecată, o fracțiune din cheltuielile de judecată efectuate de cealaltă parte sau chiar să decidă ca ea să nu fie obligată la plata acestora.

77      În plus, potrivit articolului 190 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, sunt considerate cheltuieli de judecată recuperabile cheltuielile necesare efectuate în legătură cu procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs.

78      În speță, având în vedere numeroasele erori care au afectat decizia atacată și deși aceasta nu este anulată, fiecare parte suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în fața Tribunalului. Reclamanta suportă de asemenea cheltuielile necesare efectuate în legătură cu procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs.

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a cincea extinsă)

declară și hotărăște:

1)      Respinge acțiunea.

2)      Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în fața Tribunalului.

3)      Ardagh Metal Beverage Holdings GmbH & Co. KG suportă propriile cheltuieli de judecată efectuate în fața Tribunalului, precum și cheltuielile necesare efectuate în legătură cu procedura în fața camerei de recurs a EUIPO.

Papasavvas

Spielmann

Öberg

Spineanu‑Matei

 

      Norkus

Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 7 iulie 2021.

Semnături


*      Limba de procedură: germana.