Recurs introdus la 25 februarie 2021 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șaptea) pronunțate la 16 decembrie 2020 în cauza T-442/17 RENV, RN/Comisia
(Cauza C-118/21 P)
Limba de procedură: franceza
Părțile
Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: B. Schima, B. Mongin, G. Gattinara, agenți)
Celelalte părți din procedură: RN, Parlamentul European
Concluziile
Anularea Hotărârii din 16 decembrie 2020, RN/Comisia (T-442/17 RENV);
respingerea acțiunii în primă instanță;
obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei în primă instanță;
obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente cauzei în recurs.
Motivele și principalele argumente
Primul motiv este întemeiat pe eroarea de drept care constă în extinderea de către Tribunal a domeniului sesizării sale dincolo de obiectul litigiului trimis spre rejudecare, astfel cum a fost delimitat de instanța de recurs (punctele 41-46 din hotărârea atacată). Comisia susține următoarele:
- întinderea trimiterii spre rejudecare nu este lăsată la aprecierea instanței de trimitere;
- instanța de recurs a constatat că articolele 18 și 20 din anexa VIII la Statutul funcționarilor priveau situații diferite. Întrucât situațiile respective au fost tratate diferit, aceasta s-a pronunțat în mod implicit dar necesar în sens negativ cu privire la existența unei încălcări a principiului egalității de tratament;
- hotărârea pronunțată de Tribunal în urma trimiterii spre rejudecare contrazice hotărârea pronunțată în recurs în privința aspectului, soluționat totuși în mod definitiv, al existenței unei discriminări.
Al doilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept privind criteriile de apreciere a legalității alegerilor făcute de legiuitor și pe o încălcare a obligației de motivare (punctele 68-71 și 79 din hotărârea atacată). Potrivit Comisiei:
- Tribunalul nu a respectat principiul potrivit căruia aprecierea legalității unui act al Uniunii în raport cu drepturile fundamentale nu poate avea la bază afirmații întemeiate pe consecințe ale acestui act într-un anumit caz;
- nelegalitatea unei dispoziții din Statutul funcționarilor nu se poate întemeia pe caracterul „nerezonabil” al alegerii făcute de legiuitor;
- Tribunalul nu a luat în considerare toate elementele care caracterizează cele două situații care trebuie comparate, cu încălcarea principiilor stabilite în Hotărârea HK/Comisia (C-460/18 P).
Al treilea motiv este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea principiului nediscriminării, întrucât Tribunalul a considerat comparabile situațiile prevăzute la articolele 18 și 20 din anexa VIII la Statutul funcționarilor (punctele 72-85 din hotărârea atacată). Comisia susține următoarele:
- data căsătoriei nu este singurul criteriu care face distincție între articolele 18 și 20 din anexa VIII la statut. Distincția constă într-o serie de elemente pe care Tribunalul a refuzat să le ia în considerare;
- Tribunalul ar fi trebuit să ia în considerare finalitatea duratei minime a căsătoriei în cele două dispoziții în discuție, ceea ce ar fi evidențiat diferențele dintre acestea;
- discriminarea pe motive de vârstă nu este demonstrată.
Al patrulea motiv este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale și pe mai multe încălcări ale obligației de motivare (punctele 87, 88 și 90-113 din hotărârea atacată):
primul aspect al motivului este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea articolului 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale, constând în refuzul de a face distincție între consecințele decesului funcționarului asupra soțului supraviețuitor după cum căsătoria a fost încheiată înaintea serviciului sau după acesta (punctele 87 și 88 din hotărârea atacată);
al doilea aspect al motivului este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea obiectivului de prevenire a fraudelor și pe o încălcare a obligației de motivare (punctele 90-105 din hotărârea atacată);
al treilea aspect este întemeiat pe o eroare de drept în interpretarea obiectivului de protejare a echilibrului financiar al sistemului de pensii al Uniunii (punctele 106-113 din hotărârea atacată).
____________