Cerere de decizie preliminară introdusă de Bundesarbeitsgericht (Germania) la 18 mai 2021 – CM/TimePartner Personalmanagement GmbH
(Cauza C-311/21)
Limba de procedură: germana
Instanța de trimitere
Bundesarbeitsgericht
Părțile din procedura principală
Reclamantă, apelantă și recurentă: CM
Pârâtă, intimată în apel și în recurs: TimePartner Personalmanagement GmbH
Întrebările preliminare
Cum se definește noțiunea de „protecție generală a lucrătorilor temporari” prevăzută la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2008/104/CE1 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară și, în special, cuprinde ea mai mult decât ceea ce dreptul național și dreptul Uniunii prevăd în mod imperativ în materie de protecție pentru toți lucrătorii?
Care sunt condițiile și criteriile care trebuie îndeplinite pentru a se considera că dispozițiile – dintr-o convenție colectivă – privind condițiile de muncă și de angajare a lucrătorilor temporari, care derogă de la principiul egalității de tratament prevăzut la articolul 5 alineatul (1) din Directiva 2008/104/CE, au fost adoptate cu respectarea protecției generale a lucrătorilor temporari?
a) Examinarea respectării protecției generale este legată – în mod abstract – de condițiile de muncă a lucrătorilor temporari care intră în domeniul de aplicare al unei astfel de convenții colective sau se impune efectuarea unei analize comparative și evaluative între condițiile de muncă prevăzute de convenția colectivă și cele existente în întreprinderea în care lucrătorii temporari desfășoară misiunea de muncă temporară (întreprinderea utilizatoare)?
b) În cazul unei derogări de la principiul egalității de tratament în ceea ce privește remunerația, respectarea protecției generale prevăzute la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2008/104/CE impune existența unui raport de muncă pe durată nedeterminată între agentul de muncă temporară și lucrătorul temporar?
Condițiile și criteriile de respectare a protecției generale a lucrătorilor temporari în sensul articolului 5 alineatul (3) din Directiva 2008/104/CE sunt impuse partenerilor sociali de către legiuitorul național atunci când acesta le dă posibilitatea de a încheia convenții colective care conțin dispoziții care derogă de la cerința egalității de tratament în ceea ce privește condițiile de muncă și de angajare a lucrătorilor temporari, iar sistemul național de negociere colectivă prevede cerințe care permit să se aștepte un echilibru rezonabil al intereselor între părțile la convenția colectivă (așa-numita garanție de validitate a convențiilor colective)?
În cazul unui răspuns afirmativ la a treia întrebare:
a) Respectarea protecției globale a lucrătorilor temporari în sensul articolului 5 alineatul (3) din Directiva 2008/104/CE este asigurată prin reglementări legislative care, precum versiunea aplicabilă începând de la 1 aprilie 2017 a Arbeitnehmerüberlassungsgesetz [Legea privind punerea la dispoziție de forță de muncă], prevăd un salariu minim pentru lucrătorii temporari, o durată maximă a prestării de muncă temporară la același utilizator, o limitare în timp a derogării de la principiul egalității de tratament în ceea ce privește remunerația, inaplicabilitatea unei dispoziții prevăzute de convenția colectivă care derogă de la principiul egalității de tratament pentru lucrătorii temporari care, în cursul celor șase luni anterioare punerii la dispoziția unui utilizator, au părăsit întreprinderea acestuia sau pe cea a unui angajator care formează împreună cu utilizatorul un grup în sensul articolului 18 din Aktiengesetz [Legea privind societățile pe acțiuni], precum și obligația utilizatorului de a acorda lucrătorului temporar acces la instituțiile sau la serviciile colective (cum ar fi, în special, serviciile de îngrijire a copiilor, cantina colectivă și mijloacele de transport), în principiu, în aceleași condiții precum cele aplicabile lucrătorilor permanenți?
b) În cazul unui răspuns afirmativ la această întrebare:
Acest lucru este valabil și atunci când, în reglementări legislative corespunzătoare precum versiunea aplicabilă până la 31 martie 2017 a Arbeitnehmerüberlassungsgesetz [Legea privind punerea la dispoziție de forță de muncă], nu este prevăzută o limitare în timp a derogării de la principiul egalității de tratament în ceea ce privește remunerația, iar cerința potrivit căreia punerea la dispoziție poate fi doar „temporară” nu este concretizată sub aspectul duratei?
În cazul unui răspuns negativ la a treia întrebare:
În cazul dispozițiilor care derogă de la principiul egalității de tratament în ceea ce privește condițiile de muncă și de angajare a lucrătorilor temporari prevăzute de convențiile colective în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2008/104/CE, instanțele naționale pot examina fără restricții aceste convenții colective pentru a stabili dacă derogările au fost efectuate cu respectarea protecției globale a lucrătorilor temporari sau articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale [a Uniunii Europene] și/sau mențiunea referitoare la „autonomia partenerilor sociali” din considerentul (19) al Directivei 2008/104/CE impun, în ceea ce privește respectarea protecției generale a lucrătorilor temporari, să se acorde părților la convenția colectivă o marjă de apreciere supusă numai unui controlul jurisdicțional limitat și, în caz afirmativ, care este întinderea acestei marje de apreciere?
____________
1 Directiva Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară (JO 2008, L 327, p. 9).