HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a treia)
7 februarie 2007
Cauza T‑339/03
Gabrielle Clotuche
împotriva
Comisiei Comunităților Europene
„Funcționari – Schimbarea repartizării unui director prin numirea într‑o funcție de consilier principal – Interesul serviciului – Echivalența posturilor – Reorganizarea Eurostat – Acțiune în anulare – Acțiune în despăgubire”
Obiectul: Acțiune având ca obiect, pe de o parte, solicitarea anulării Deciziei Comisiei din 9 iulie 2003 de schimbare a repartizării reclamantei dintr‑un post de director într‑un post de consilier principal, precum și a Deciziei Comisiei din 1 octombrie 2003 privind reorganizarea Eurostat, întrucât nu prevede nicio măsură de schimbare a repartizării reclamantei într‑un post de director și, pe de altă parte, solicitarea reparării prejudiciului moral
Decizia: Obligă Comisia la plata către reclamantă a sumei de un euro cu titlu de daune interese pentru greșeală de serviciu. Respinge celelalte capete de cerere. Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată, inclusiv cele aferente procedurii în fața Tribunalului privind aplicarea de măsuri provizorii, precum și o cincime din cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă, inclusiv cele aferente procedurii în fața Tribunalului privind măsurile provizorii. Reclamanta suportă patru cincimi din propriile cheltuieli de judecată, inclusiv cele aferente procedurii în fața Tribunalului privind măsurile provizorii.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Transfer intern – Schimbare a repartizării – Criteriu de distincție
[Statutul funcționarilor, art. 4, art. 7 alin. (1) și art. 29]
2. Funcționari – Acțiune – Interesul de a exercita acțiunea
(Statutul funcționarilor, art. 38, 90 și 91)
3. Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului
[Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1)]
4. Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului
[Statutul funcționarilor, art. 5 alin. (4) și art. 7 alin. (1)]
5. Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului
[Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1)]
6. Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului
[Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1)]
7. Funcționari – Organizarea serviciilor – Repartizarea personalului
[Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1)]
8. Funcționari – Acțiune – Act care lezează – Noțiune – Reorganizarea serviciilor unei direcții generale după încheierea anchetelor privind unele nereguli comise în cadrul acesteia
[Statutul funcționarilor, art. 7 alin. (1), art. 90 și 91]
9. Funcționari – Principii – Protecția încrederii legitime
10. Funcționari – Răspundere extracontractuală a instituțiilor – Greșeală de serviciu
1. Din sistemul instituit de Statutul funcționarilor rezultă că nu are loc un transfer intern, în sensul propriu al termenului, decât în cazul în care un funcționar este transferat într‑un post vacant. Din aceasta rezultă că orice transfer intern propriu‑zis este supus formalităților prevăzute la articolele 4 și 29 din statut. În schimb, aceste formalități nu sunt aplicabile în cazul schimbării repartizării funcționarului, întrucât un astfel de transfer nu determină apariția unui post vacant.
Cu toate acestea, deciziilor de schimbare a repartizării le sunt aplicabile, în aceeași măsură ca și transferurilor interne, în ceea ce privește apărarea drepturilor și a intereselor legitime ale funcționarilor avuți în vedere, normele cuprinse în articolul 7 alineatul (1) din statut, în special în sensul că schimbarea repartizării funcționarilor nu poate fi realizată decât în interesul serviciului și cu respectarea principiului echivalenței posturilor.
(a se vedea punctele 31, 35 și 47)
Trimitere la: Curte 24 februarie 1981, Carbognani și Coda Zabetta/Comisia, 161/80 și 162/80, Rec., p. 543, punctul 21; Curte 23 martie 1988, Hecq/Comisia, 19/87, Rec., p. 1681, punctul 6; Curte 7 martie 1990, Hecq/Comisia, C‑116/88 și C‑149/88, Rec., p. I‑599, punctul 11; Curte 9 august 1994, Rasmussen/Comisia, C‑398/93 P, Rec., p. I‑4043, punctul 11; Tribunal 22 ianuarie 1998, Costacurta/Comisia, T‑98/96, RecFP, p. I‑A‑21 și II-49, punctul 36; Tribunal 15 septembrie 1998, De Persio/Comisia, T‑23/96, RecFP, p. I‑A‑483 și II-1413, punctul 79; Tribunal 6 martie 2001, Campoli/Comisia, T‑100/00, RecFP, p. I‑A‑71 și II-347, punctul 29; Tribunal 26 noiembrie 2002, Cwik/Comisia, T‑103/01, RecFP, p. I‑A‑229 și II-1137, punctul 30
2. Este admisibilă cererea unui funcționar având ca obiect anularea unei decizii de schimbare a repartizării care îl privește chiar dacă acesta a fost ulterior detașat în interesul serviciului. Într‑adevăr, în condițiile în care, la expirarea unei astfel de detașări, funcționarul revine imediat pe postul pe care îl ocupa anterior, acesta păstrează un interes personal de a solicita anularea deciziei atacate întrucât, în cazul anulării, s‑ar considera că nu a părăsit niciodată postul pe care îl ocupa înaintea schimbării repartizării.
(a se vedea punctele 40-43)
3. Atunci când se dovedește că au fost comise nereguli în cadrul unei direcții generale, administrația nu comite o eroare vădită de apreciere considerând că interesul serviciului justifică retragerea tuturor directorilor din funcțiile de conducere pe care le ocupau și o nouă repartizare a acestora în posturi de consilieri principali, în vederea asigurării unei desfășurări netulburate și corespunzătoare a anchetelor referitoare la respectivele nereguli și, în special, a investigațiilor având ca scop evaluarea posibilului rol avut de aceștia în comiterea neregulilor. În această privință, având în vedere un astfel de obiectiv, care nu urmărește sancționarea directorilor sau evitarea producerii în continuare a neregulilor, sunt lipsite de importanță faptul că circuitele financiare în cauză se aflau sub controlul șefilor de unitate și faptul că un director nu a putut fi implicat în aceste nereguli, având în vedere data angajării sale în muncă. Pe de altă parte, schimbarea repartizării acestuia din urmă nu aduce atingere principiului egalității de tratament, întrucât se găsește în aceeași situație cu ceilalți directori, care nu erau nici ei bănuiți că ar fi fost implicați în neregulile comise.
Această apreciere nu poate fi repusă în discuție de pretinsul caracter politic sau mediatic al deciziilor de schimbare a repartizării, întrucât, dat fiind că interesul serviciului justifica, în sine, aceste decizii, eventualele considerații accesorii care ar putea reprezenta motive ale adoptării acestora nu pot, în orice caz, să le afecteze legalitatea.
(a se vedea punctele 70, 76, 77 și 107)
4. O decizie prin care un funcționar este repartizat într‑o nouă funcție care, potrivit dispozițiilor generale de aplicare a articolului 5 alineatul (4) din statut adoptate de instituția al cărei angajat este, corespunde aceluiași grad și aceluiași post tip ca și funcția exercitată anterior nu încalcă regula echivalenței posturilor și regula corespondenței între grad și post. Într‑adevăr, din punct de vedere obiectiv, întrucât percepția persoanei în cauză nu este pertinentă, nu reiese că o astfel de funcție, în sine, ar fi de un nivel mai scăzut decât cea anterioară.
Faptul că decizia de schimbare a repartizării, prin care un funcționar cu gradul A 2 este reîncadrat din postul de director în cel de consilier principal, nu conține nicio descriere a noii funcții în care este repartizată persoana în cauză și faptul că este vorba despre o funcție nou creată nu pot fi suficiente, ținând seama de această noutate și de natura însăși a funcțiilor exercitate de un consilier principal, pentru a demonstra că nu a fost respectat principiul echivalenței posturilor.
(a se vedea punctele 93, 95, 97, 101 și 102)
5. Schimbarea repartizării, în interesul serviciului, a tuturor directorilor unei direcții generale în posturi de consilieri principali, în vederea asigurării unei desfășurări netulburate și corespunzătoare a anchetelor referitoare la neregulile comise în cadrul respectivei direcții generale și, în special, a investigațiilor având ca scop evaluarea posibilului lor rol în comiterea acestor nereguli, constituie o măsură cu caracter general și impersonal care exclude intenția administrației de a sancționa conduita individuală a funcționarilor a căror repartizare a fost schimbată. Aceștia, atunci când beneficiază de un nou post corespunzător gradului lor, nu pot pretinde în mod întemeiat că au făcut obiectul unei sancțiuni și nu pot susține că administrația a comis un abuz de putere sau o abatere de la procedură prin faptul că nu a declanșat o procedură disciplinară în ceea ce îi privește.
(a se vedea punctele 127 și 129)
6. Legalitatea unei decizii de schimbare a repartizării, adoptată în conformitate cu interesul serviciului, nu poate, în sine, să fie afectată de faptul că, prin comunicarea acesteia publicului de către administrație, a putut fi acreditată în mod eronat ideea că funcționarul a cărui repartizare a fost schimbată putea fi vinovat sau, cel puțin, bănuit de participare la comiterea unor nereguli. Acest fapt ar putea însă constitui un element pertinent în cadrul examinării unei cereri de despăgubiri formulate de persoana în cauză.
(a se vedea punctele 145 și 146)
7. Dat fiind că o simplă măsură de organizare internă, adoptată în interesul serviciului, precum o măsură de schimbare a repartizării, nu aduce atingere poziției statutare a funcționarului sau principiului corespondenței între grad și post, aceasta nu trebuie nici să fie precedată de audierea persoanei în cauză, nici să conțină o motivare.
(a se vedea punctele 147, 153 și 195)
Trimitere la: 7 martie 1990, Hecq/Comisia, citată anterior, punctul 14, Cwik/Comisia, citată anterior, punctul 62
8. Atunci când administrația, după încheierea anchetelor privind unele nereguli comise în cadrul unei direcții generale, adoptă o decizie de reorganizare a serviciilor care cuprinde două aspecte, unul fiind reprezentat de reducerea numărului de direcții și de modificarea competențelor acestora, precum și de publicarea unor anunțuri privind existența unor posturi vacante în vederea ocupării noilor posturi de director prin intermediul transferurilor interne, al promovărilor sau al numirilor externe, iar celălalt fiind reprezentat de un ansamblu de decizii individuale prin care era menținută noua repartizare a foștilor directori, hotărâtă anterior în vederea asigurării bunei desfășurări a anchetelor, primul dintre aceste aspecte nu este susceptibil să îi lezeze pe acești foști directori, în timp ce al doilea îi lezează în măsura în care menține noua repartizare a acestora pentru un motiv, și anume necesitatea efectuării reorganizării serviciilor, care este diferit de cel care justificase schimbarea provizorie a repartizării lor, ceea ce elimină posibilitatea de a se considera că acesta are strict un rol de confirmare.
(a se vedea punctul 180)
9. Faptul că o decizie de schimbare a repartizării unui funcționar a avut un caracter provizoriu și faptul că revenirea acestuia în postul inițial se număra printre ipotezele care puteau fi avute în vedere de administrație nu constituie asigurări precise, necondiționate și concordante care să dea naștere unei încrederi legitime referitoare la o revenire la încadrarea inițială, astfel încât decizia de a menține noua repartizare a funcționarului pentru motive diferite de cele care au justificat schimbarea inițială a repartizării sale nu poate fi contrară principiului protecției încrederii legitime.
(a se vedea punctele 201, 202 și 204)
10. Administrația comite o greșeală de serviciu de natură să angajeze răspunderea sa atunci când dă impresia, printr‑un comunicat de presă accesibil în mod liber publicului, că un funcționar care face obiectul unei schimbări a repartizării în interesul serviciului era implicat în anumite nereguli, și aceasta chiar dacă decizia de schimbare a repartizării nu poate, în sine, să fie afectată de nelegalitate. O astfel de greșeală îi produce un prejudiciu moral respectivului funcționar, în condițiile în care este pus în situația de a trebui să se justifice încontinuu atât față de colegii săi, cât și față de persoanele din afara serviciului.
(a se vedea punctele 219-221)