Language of document : ECLI:EU:F:2012:197

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera a doua)

13 decembrie 2012

Cauza F‑101/11

Tzena Mileva

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Concurs general – Anunțul de concurs EPSO/AD/188/10 – Neînscriere pe lista de rezervă – Componența comisiei de evaluare – Membri permanenți și nepermanenți”

Obiectul: Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care doamna Mileva solicită, în principal, anularea deciziei comisiei de evaluare din cadrul concursului general EPSO/AD/188/10 de a nu o înscrie pe lista de rezervă a concursului menționat

Decizia: Respinge acțiunea. Reclamanta suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligată să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Concurs – Comisie de evaluare – Respingerea candidaturii – Obligația de motivare – Conținut – Respectarea secretului lucrărilor

(art. 296 TFUE; Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf; anexa III, art. 6)

2.      Funcționari – Concurs – Evaluarea aptitudinilor candidaților – Putere de apreciere a comisiei de evaluare – Decizie de neînscriere pe lista de rezervă – Obligația de motivare – Conținut

(Statutul funcționarilor, anexa III)

3.      Funcționari – Funcționari – Concurs – Evaluarea aptitudinilor candidaților – Putere de apreciere a comisiei de evaluare – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 5)

4.      Funcționari – Concurs – Condițiile și conținutul probelor – Putere de apreciere a comisiei de evaluare – Control jurisdicțional – Limite

(Statutul funcționarilor, anexa III)

5.      Funcționari – Concurs – Comisie de evaluare – Componență – Calificarea membrilor pentru aprecierea obiectivă a lucrărilor

(Statutul funcționarilor, anexa III, art. 3)

1.      Potrivit articolului 296 TFUE și articolului 25 al doilea paragraf din statut, orice decizie individuală care lezează, adoptată în temeiul statutului trebuie motivată. Cu toate acestea, în ceea privește deciziile adoptate de o comisie de evaluare a unui concurs, această obligație de motivare trebuie conciliată cu obligația de a respecta caracterul secret al lucrărilor comisiei de evaluare prevăzut la articolul 6 din anexa III la statut.

Întrucât acest caracter secret a fost instituit pentru garantarea independenței comisiilor de evaluare ale concursurilor și a obiectivității lucrărilor lor, protejându‑le de orice ingerințe și presiuni exterioare, indiferent dacă provin chiar de la administrația Uniunii, de la candidații interesați sau de la terți, acesta se opune prin urmare atât divulgării atitudinilor adoptate de membrii individuali ai comisiilor de evaluare, cât și dezvăluirii tuturor elementelor legate de aprecieri cu caracter personal sau comparativ referitoare la candidați.

Ținând seama de secretul care trebuie să caracterizeze lucrările comisiei de evaluare, comunicarea notelor obținute la diferitele examene constituie o motivare suficientă a deciziilor comisiei. O astfel de motivare nu lezează drepturile candidaților, întrucât le permite totuși să cunoască judecata de valoare referitoare la prestațiile lor și să verifice, dacă este cazul, că nu au obținut efectiv numărul de puncte cerut de anunțul de concurs pentru a fi admiși la anumite examene sau la toate examenele.

Astfel, obligația de motivare presupune numai ca destinatarului unei decizii care lezează să i se dea posibilitatea de a înțelege în mod clar și neechivoc raționamentul care a determinat administrația să adopte decizia în discuție. În schimb, faptul că această motivare ar fi eronată, presupunând că ar fi dovedit, se încadrează în sfera unei eventuale erori de drept sau a unei erori vădite de apreciere.

(a se vedea punctele 27-29 și 34)

Trimitere la:

Curte: 4 iulie 1996, Parlamentul European/Innamorati, C‑254/95 P, punctul 24

Tribunalul de Primă Instanță: 19 februarie 2004, Konstantopoulou/Curtea de Justiție, T‑19/03, punctele 27, 32 și 33; 4 mai 2005, Sena/AESA, T‑30/04, punctul 62

2.      Având în vedere larga putere de apreciere de care dispune în ceea ce privește evaluarea rezultatelor examenelor, comisia de evaluare a unui concurs nu este obligată, atunci când motivează o decizie de a nu înscrie un candidat pe lista de rezervă, să precizeze răspunsurile candidatului care au fost considerate insuficiente sau să explice din ce cauză au fost considerate insuficiente aceste răspunsuri.

(a se vedea punctul 30)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: Konstantopoulou/Curtea de Justiție, citată anterior, punctul 34

3.      Atunci când este sesizat cu privire la legalitatea unei decizii prin care o comisie de evaluare a unui concurs refuză să înscrie un candidat pe lista de rezervă, Tribunalul verifică respectarea normelor de drept aplicabile, adică a normelor, în special a celor de procedură, definite de statut și de anunțul de concurs și a celor care guvernează lucrările comisiei de evaluare, în special obligația de imparțialitate a comisiei de evaluare și respectarea de către aceasta din urmă a egalității de tratament între candidați, precum și lipsa unui abuz de putere.

În plus, în anumite situații, în care comisia de evaluare nu dispune de o marjă de apreciere, de exemplu, atunci când fiecare dintre întrebările adresate unui candidat de o comisie de evaluare nu poate avea decât un singur răspuns, acest control poate avea ca obiect exactitatea faptelor pe care s‑a bazat comisia de evaluare pentru a adopta decizia. În sfârșit, Tribunalul controlează inexistența unei erori materiale, precum și concordanța dintre nota exprimată printr‑un număr de puncte și aprecierile exprimate în cuvinte ale comisiei de evaluare, cu condiția ca controlul concordanței să se limiteze la a verifica dacă nu există o incoerență vădită.

În schimb, aprecierile făcute de o comisie de evaluare a unui concurs atunci când evaluează cunoștințele și aptitudinile candidaților nu pot face obiectul controlului Tribunalului. Controlul efectuat de acesta nu poate privi lipsa de coerență a evaluărilor efectuate cu ocazia diferitelor probe ale concursului, un astfel de control echivalând cu a verifica exactitatea aprecierilor unei comisii de evaluare a unui concurs cu privire la cunoștințele și la aptitudinile candidaților.

În orice caz, chiar și dacă s‑ar considera că Tribunalul este competent să efectueze un astfel de control, trebuie să se constate că existența unei contradicții între aprecierile făcute cu ocazia a două probe diferite nu permite să se stabilească existența unei erori de apreciere. Astfel, în condițiile în care un concurs prevede mai multe probe și acestea urmează să fie corectate de persoane diferite, este inevitabilă posibilitatea apariției unor aprecieri contradictorii.

(a se vedea punctele 40-45)

Trimitere la:

Curte: 9 octombrie 1974, Campogrande și alții/Comisia, 112/73, 144/73 și 145/73, punctul 53

Tribunalul de Primă Instanță: 27 martie 2003, Martínez Páramo și alții/Comisia, T‑33/00, punctele 62-64; 26 ianuarie 2005, Roccato/Comisia, T‑267/03, punctele 42, 50 și 51; 12 martie 2008, Giannini/Comisia, T‑100/04, punctele 277 și 278

Tribunalul Funcției Publice: 11 septembrie 2008, Coto Moreno/Comisia, F‑127/07, punctele 32 și 34 și jurisprudența citată

4.      Instituțiile Uniunii dispun de o largă putere de apreciere pentru a stabili modul de organizare a unui concurs și instanța Uniunii nu este competentă să îl cenzureze decât în cazul în care nu există o legătură între modul în care este organizat concursul și finalitățile acestuia.

În orice caz, selecția celor mai buni candidați implică, pentru o administrație, căutarea acelor persoane care îmbină cunoștințe importante cu aptitudinea intelectuală de a le pune în practică într‑un context care poate evolua și, în consecință, stabilirea unor probe care urmăresc să evalueze competențele generale ale candidaților nu este lipsită de legătură cu finalitatea concursului. Chiar dacă probele de evaluare a competențelor generale ar consta în teste care implică o analiză psihologică a candidaților, acest fapt nu ar demonstra că evaluarea respectivelor probe ar fi atât de subiectivă încât nu ar putea fi asigurată respectarea principiului egalității de tratament și a principiului obiectivității evaluării.

(a se vedea punctele 51, 54 și 55)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 6 noiembrie 1997, Berlingieri Vinzek/Comisia, T‑71/96, punctul 36; 26 octombrie 2004, Falcone/Comisia, T‑207/02, punctul 31; 30 noiembrie 2005, Vanlangendonck/Comisia, T‑361/03, punctul 38

Tribunalul Funcției Publice: 29 septembrie 2009, Aparicio și alții/Comisia, F‑20/08, F‑34/08 și F‑75/08, punctul 53

5.      Chiar dacă o comisie de evaluare dispune de o largă putere de apreciere pentru a evalua candidații în cadrul unui concurs, aceasta trebuie, în schimb, să își desfășoare lucrările respectând cu strictețe normele ce reglementează organizarea probelor și stabilirea componenței grupului de persoane care urmează să examineze prestația candidatului.

În această privință, pentru a fi constituită în conformitate cu prevederile statutului și ale articolului 3 din anexa III la acesta, o comisie de evaluare a unui concurs trebuie să fie compusă astfel încât să se garanteze o apreciere obiectivă a performanței candidaților în raport cu calitățile profesionale dorite. În plus, întrucât aprecierea candidaților din cadrul unui concurs este comparativă, un candidat poate invoca o neregulă comisă în favoarea unui alt candidat pentru a obține anularea deciziei de a nu îl înscrie pe lista de rezervă.

(a se vedea punctele 61 și 63)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 23 martie 2000, Gogos/Comisia, T‑95/98, punctele 37 și 41-56; 24 septembrie 2002, Girardot/Comisia, T‑92/01, punctul 24; 10 noiembrie 2004, Vonier/Comisia, T‑165/03, punctul 39

Tribunalul Funcției Publice: 4 septembrie 2008, Dragoman/Comisia, F‑147/06, punctul 49