Recurs introdus la 26 februarie 2024 de BdM Banca SpA, fostă Banca Popolare di Bari SpA, împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 20 decembrie 2023, cauza T-415/21, Banca Popolare di Bari/Comisia
(Cauza C-145/24 P)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamantă: BdM Banca SpA, fostă Banca Popolare di Bari SpA (reprezentanți: A. Zoppini, D. Gallo și G. Parisi, avocați)
Cealaltă parte în procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
Recurenta solicită Curții:
(I) anularea Hotărârii Tribunalului din 20 decembrie 2023, T-415/21, EU:T:2023:833, în măsura în care Tribunalul:
(a) a declarat acțiunea inadmisibilă în ceea ce privește prejudiciul legat de reducerea personalului;
(b) nu a considerat comportamentul nelegal al Comisiei drept o încălcare suficient de gravă;
(c) nu s-a pronunțat cu privire la existența prejudiciului suferit de Bancă, nici cu privire la cuantificarea sa și a considerat c nu exista o legătură de cauzalitate între comportamentul nelegal al Comisiei și prejudiciul suferit de bancă;
(II) în consecință, în temeiul articolului 61 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene:
(a) soluționarea definitivă a litigiului și, pe baza tuturor motivelor expuse în memoriile în apărare prezentate în primă instanță, inclusiv în ceea ce privește existența prejudiciului și cuantificarea sa, obligarea Uniunii Europene, reprezentată de Comisie, la plata în favoarea recurentei a sumei de 203,3 milioane de euro cu titlu de reparare a prejudiciului material, precum și a unui cuantum adecvat, calculat ex aequo et bono, cu titlu de reparare a prejudiciului moral cauzat prin decizie, pe lângă cheltuielile de judecată aferente procedurilor aferente ambelor grade de jurisdicție;
(b) cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului pentru ca acesta să se pronunțe cu privire la cererea recurentei.
Motivele și principalele argumente
În susținerea recursului formulat, recurenta invocă următoarele motive.
I Încălcarea articolului 46 primul paragraf a doua teză din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene în măsura în care Tribunalul a considerat acțiunea inadmisibilă în ceea ce privește prejudiciile referitoare la reducerea personalului. În special, Tribunalul a aplicat în mod eronat această dispoziție, întrucât prejudiciul invocat de BdM Banca SpA nu putea fi considerat în mod evident ca fiind cauzat instantaneu, deoarece s-a materializat doar în timp, pe măsură ce se realiza reducerea personalului instituției de credit.
II Încălcarea articolului 340 al doilea paragraf TFUE în măsura în care Tribunalul nu a considerat că comportamentul ilicit al Comisiei constituia o încălcare suficient de gravă. În special, Tribunalul ar fi trebuit să constate lipsa oricărei marje de apreciere a Comisiei în ceea ce privește aplicarea articolului 107 alineatul (1) TFUE și, în consecință, să declare existența unei „încălcări suficient de grave” a acestei dispoziții de către Comisie. În orice caz, Tribunalul nu ar fi putut utiliza complexitatea factuală și juridică a situației de fapt care face obiectul deciziei1 drept criteriu de apreciere a existenței unei încălcări suficient de grave, pe de o parte, întrucât criteriul referitor la această complexitate constituie o constantă doar a jurisprudenței privind examinarea acțiunilor formulate împotriva deciziilor Comisiei, în condițiile în care este îndoielnic că acesta poate fi utilizat în cadrul unei acțiuni în răspundere extracontractuală și, într-adevăr, nu rezultă că Curtea l-a utilizat vreodată într-un asemenea context. Pe de altă parte și mai ales, dacă s-ar putea admite extrapolarea unui astfel de raționament și în cadrul unei acțiuni în răspundere extracontractuală, trebuie subliniat că această pretinsă complexitate a fost deja exclusă mai întâi de Tribunal, prin Hotărârea din 19 martie 2019, și ulterior de Curtea de Justiție, prin Hotărârea din 2 martie 2021.
III Încălcarea articolului 340 al doilea paragraf TFUE, a articolului 91 litera (e) și a articolului 96 din Regulamentul de procedură al Tribunalului în măsura în care Tribunalul a constatat lipsa unei legături de cauzalitate între comportamentul nelegal al Comisiei și prejudiciul suferit de BdM Banca SpA. În special, prin excluderea existenței unei legături de cauzalitate pentru motivul că BdM Banca SpA nu ar fi făcut distincție între clientela sa și cea a Tercas, Tribunalul a încălcat articolul 340 al doilea paragraf TFUE, având în vedere că această împrejurare este lipsită de relevanță în speță întrucât, în urma absorbției Tercas de către BdM Banca SpA (la acea dată Banca Popolare di Bari), nu era posibil să se distingă clienții uneia de clienții celeilalte. În plus, Tribunalul a aplicat în mod eronat articolul 340 TFUE atunci când a statuat că acordarea intervenției voluntare a FITD în favoarea Tercas era o împrejurare de natură să întrerupă legătura de cauzalitate, dat fiind că soluția alternativă reținută în final apărea, din punctul de vedere al clientului BdM Banca SpA, mult mai complicată decât scenariul avut în vedere de planul industrial anterior și, prin urmare, situația care s-a creat efectiv, inclusiv ca urmare a amplei rezonanțe mediatice ulterioare, crea impresia unei stări de incertitudine cu privire la succesul procesului de absorbție a Tercas și Caripe și, mai general, cu privire la capacitatea BdM Banca SpA de a-și urmări propriile obiective strategice în condiții de echilibru economic și patrimonial, astfel cum s-a susținut și s-a argumentat în cursul procedurii în primă instanță de către BDM Banca SpA. În continuare, Tribunalul a extras în mod eronat elemente din hotărârea sa anterioară în cauza Fondazione Cassa di Risparmio di Pesaro, în care era vorba de fapt despre o situație în care Comisia se limitase să pună în discuție existența unui ajutor, dar nu adoptase nicio decizie, în timp ce, în acest caz, Comisia a adoptat o decizie obligatorie. Apoi, Tribunalul a săvârșit o eroare atunci când a afirmat că ar exista alți factori în afară de decizia menționată care au contribuit la producerea prejudiciului suferit de BdM Banca SpA, în măsura în care existența altor evenimente care este posibil să fi contribuit la producerea prejudiciului invocat de BdM Banca SpA nu înlătură răspunderea Comisiei și existența unei legături de cauzalitate, întrucât acestea pot avea cel mult un impact asupra cuantificării despăgubirii. În sfârșit, este apodictică afirmația Tribunalului prin care acesta s-a limitat să invoce lipsa substanțială de fiabilitate a rapoartelor de expertiză prezentate de recurentă întrucât acestea s-ar fi bazat pe elemente furnizate de BdM Banca SpA, dat fiind că, în lipsa altor elemente de probă furnizate de Comisie și întrucât nu a considerat că dispunea de un raport de expertiză în sensul Regulamentului de procedură, este evident că Tribunalul ar fi trebuit să se întemeieze pe rapoartele de expertiză prezentate de recurentă.
____________
1 Decizia (UE) 2016/1208 a Comisiei din 23 decembrie 2015 privind ajutorul de stat SA.39451 (2015/C) (ex 2015/NN) acordat de Italia în favoarea băncii Tercas (JO 2016, L 203, p. 1)