CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL
ELEANOR SHARPSTON
prezentate la 21 mai 2015(1)
Cauza C‑569/13
Bricmate AB
împotriva
Tullverket
[cerere de decizie preliminară formulată de Förvaltningsrätten i Malmö (Suedia)]
„Validitatea Regulamentului de punere în aplicare nr. 917/2011 al Consiliului de instituire a unei taxe antidumping definitive și de colectare definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de plăci de ceramică originare din Republica Populară Chineză”
1. În anul 2011, Consiliul Uniunii Europene a instituit o taxă antidumping asupra importurilor de plăci de ceramică originare din Republica Populară Chineză (în continuare, „China”). Un importator suedez de astfel de plăci a contestat perceperea acestei taxe asupra importurilor sale. Importatorul susține că regulamentul de instituire a taxei este viciat de erori de fapt și de apreciere, precum și de neîndeplinirea de către Comisia Europeană a obligațiilor de a desfășura corect procedura de anchetă și în special de a ține seama de anumite informații specifice furnizate de importator. Litigiul se află acum pe rolul Förvaltningsrätten i Malmö (Curtea administrativă din Malmö), care solicită o decizie preliminară cu privire la validitatea regulamentului în cauză.
2. Alte aspecte, legate de o acțiune diferită împotriva aceluiași regulament, au fost prezentate Curții în cauza C‑687/13, Fliesen‑Zentrum Deutschland, în care prezentăm de asemenea concluziile noastre astăzi.
Cadrul normativ și procedural
3. Normele privind instituirea de taxe antidumping sunt prevăzute de Regulamentul nr. 1225/2009 (denumit în continuare „regulamentul de bază”)(2). Taxa antidumping în litigiu în procedura principală a fost instituită mai întâi prin Regulamentul nr. 258/2011 (denumit în continuare „regulamentul provizoriu”)(3) și confirmată ulterior, cu adaptări, prin Regulamentul nr. 917/2011 (denumit în continuare „regulamentul definitiv” sau „regulamentul atacat”)(4).
Regulamentul de bază
4. Articolul 1 alineatul (1) din regulamentul de bază stabilește principiul potrivit căruia poate fi supus unei taxe antidumping orice produs care face obiectul unui dumping în cazul în care punerea sa în liberă circulație în cadrul Uniunii Europene cauzează un prejudiciu. La articolul 1 alineatul (2) se definește produsul care face obiectul unui dumping drept acel produs al cărui preț de export către Uniune este mai mic decât prețul comparabil, practicat în cadrul operațiunilor comerciale normale, pentru produsul similar în țara exportatoare.
5. Articolul 2 consacră principiile și normele care reglementează stabilirea existenței dumpingului. În esență, pentru un anumit produs exportat dintr‑o țară terță, se stabilesc o valoare normală pe piața internă și un preț de export către Uniune și se procedează la compararea echitabilă a acestor două elemente, cu luarea în considerare a unor factori variați care ar putea influența diferențele dintre ele. Dacă o comparare a valorilor medii ponderate arată că valoarea normală depășește prețul de export, cuantumul diferenței reprezintă marja de dumping.
6. Articolul 3 („Stabilirea existenței unui prejudiciu”) prevede în special:
„[…]
(2) Stabilirea existenței unui prejudiciu se bazează pe elemente de probă pozitive și implică o examinare obiectivă:
(a) a volumului importurilor care fac obiectul unui dumping și a efectului acestor importuri asupra prețului produselor similare pe piața [Uniunii] și
(b) a efectului acestor importuri asupra industriei [din Uniune].
(3) În ceea ce privește volumul importurilor care fac obiectul unui dumping, se analizează dacă a avut loc o creștere substanțială a importurilor care fac obiectul unui dumping, fie în cantități absolute, fie în raport cu producția sau cu consumul în [Uniune]. În ceea ce privește efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor, se analizează dacă a existat, în cazul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor, o subcotare semnificativă a prețului în raport cu prețul unui produs similar din industria [din Uniune] sau dacă aceste importuri au ca efect, în alt mod, diminuarea semnificativă a prețurilor sau împiedicarea în mod semnificativ a creșterii prețurilor care, altfel, s‑ar fi produs. Unul sau mai mulți dintre acești factori nu constituie neapărat o bază decisivă de orientare.
[…]
(5) Examinarea efectului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei [din Uniune] respective implică o evaluare a tuturor factorilor și indicilor economici pertinenți care influențează situația acestei industrii, inclusiv faptul că o industrie nu a surmontat în totalitate efectele practicilor de dumping sau de subvenționare din trecut, importanța marjei de dumping efective, diminuarea efectivă și potențială a vânzărilor, a profiturilor, a producției, a segmentului de piață, a productivității, a randamentului investițiilor sau a utilizării capacităților; factorii care influențează prețurile în [Uniune], efectele negative efective și potențiale asupra fluxului numerarului, asupra stocurilor, asupra ocupării forței de muncă, asupra salariilor, asupra creșterii economice, asupra capacității de a mobiliza capitaluri sau investiții. Această listă nu este exhaustivă și unul sau mai mulți dintre acești factori nu constituie neapărat o bază decisivă de orientare.
(6) Trebuie demonstrat cu ajutorul tuturor elementelor doveditoare pertinente prezentate în legătură cu alineatul (2) că importurile care fac obiectul unui dumping cauzează un prejudiciu în sensul prezentului regulament. Concret, acest lucru implică demonstrarea faptului că volumul și/sau nivelurile prețurilor menționate la alineatul (3) au un impact asupra industriei [din Uniune] în sensul alineatului (5) și că acest impact este de asemenea natură încât poate fi considerat important.
[…]”
7. Articolul 17 din regulamentul de bază privește eșantionarea. În special, în cazul în care numărul reclamanților, al exportatorilor sau al importatorilor, al tipului de produse sau de tranzacții este mare, ancheta se poate limita la un număr rezonabil de părți, de produse sau de tranzacții, utilizând eșantioane reprezentative statistic întocmite pe baza informațiilor disponibile în momentul selectării [articolul 17 alineatul (1)]. Este de preferat ca eșantionul să se selecteze în urma consultării părților interesate sau cu consimțământul acestora, sub rezerva ca aceste părți să se facă cunoscute și să furnizeze informații suficiente [articolul 17 alineatul (2)].
8. Articolul 20 este intitulat: „Informarea părților. Acesta prevede la alineatul (1):
„Reclamanții, importatorii și exportatorii, precum și asociațiile lor reprezentative și reprezentanții țării exportatoare pot cere să fie informați cu privire la detaliile referitoare la faptele și motivele principale pe baza cărora s‑au instituit măsurile provizorii. Cererile de informare trebuie adresate în scris de îndată ce au fost instituite măsuri provizorii și informația trebuie transmisă în scris cât mai repede posibil.”
Procedura antidumping și regulamentul provizoriu
9. La 19 iunie 2010, Comisia a emis un aviz de deschidere a unei proceduri antidumping privind importurile de plăci de ceramică originare din China(5). Ancheta privind dumpingul și prejudiciul care decurge din acesta a cuprins perioada dintre 1 aprilie 2009 și 31 martie 2010 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Analiza tendințelor pentru aprecierea prejudiciului și a legăturii de cauzalitate a cuprins perioada dintre 1 ianuarie 2007 și 31 martie 2010.
10. Societatea Bricmate AB (denumită în continuare „Bricmate”) a răspuns solicitării adresate în aviz părților interesate de a se face cunoscute și a fost selectată de Comisie să participe la anchetă în cadrul unui eșantion de șapte importatori independenți (care nu au legătură cu niciun exportator anume). Bricmate a răspuns la chestionarul care îi fusese trimis la 10 septembrie 2010. Printre altele, a precizat că plăcile pe care le importa din China erau de calitate net superioară, chiar dacă purtau aceleași numere de control al produsului (denumite în continuare „NCP”) cu plăcile de calitate inferioară, cu care nu puteau fi comparate, și că unele dintre ele erau furnizate la anumite dimensiuni sau erau produse prin anumite tehnici de tăiere care nu erau disponibile la producătorii din Uniune.
11. La 16 martie 2011, Comisia a adoptat regulamentul provizoriu, care instituia la articolul 1 alineatul (1) o taxă antidumping provizorie la importurile de „plăci și dale din ceramică smălțuite sau nesmălțuite pentru pavaj sau pentru acoperit pereții; cuburi și articole similare din ceramică smălțuite sau nesmălțuite pentru mozaicuri, chiar pe suport, care intră în prezent sub incidența codurilor NC [6907 10 00], 6907 90 20, 6907 90 80(6), 6908 10 00, 6908 90 11, 6908 90 20, 6908 90 31, 6908 90 51, 6908 90 91, 6908 90 93 și 6908 90 99, originare din [China]”.
12. În temeiul articolului 1 alineatul (2), nivelul taxei antidumping provizorii aplicabil prețului net franco frontieră a Uniunii, înainte de aplicarea taxei vamale, pentru produsele în cauză fabricate de anumite societăți menționate varia de la 26,2 % la 36,6 %, în timp ce produselor fabricate de toate celelalte societăți li se aplica un nivel de 73,0 %.
13. Considerentele (27)-(32) ale regulamentului provizoriu, reunite sub titlul „Produsul similar”, au următorul conținut:
„(27) O parte a susținut că produsul importat din China și cel fabricat de industria Uniunii nu sunt comparabile.
(28) Se amintește faptul că Comisia s‑a bazat în compararea prețurilor pe tipurile de produse diferențiate în funcție de numerele de control al produsului («NCP») bazate pe opt caracteristici.
(29) Partea în cauză și‑a prezentat argumentele în cursul unei audieri înaintea consilierului‑auditor. Potrivit argumentelor, absența comparabilității s‑a datorat diferenței de tehnologie, materiale, lustruire și proiect utilizate pentru fabricarea plăcilor din China și din Uniune. Liniile avansate din punct de vedere tehnologic au produs plăci de calitate superioară cu serigrafii și în diverse culori. Societatea a explicat că există diferite tehnologii de imprimare pentru decorarea serigrafică, imprimarea prin rotogravură și imprimarea cu jet de cerneală.
(30) În ciuda cererilor de documente detaliate care să dezvolte toate aceste aspecte ale comparabilității produsului, partea interesată nu a reușit să își justifice argumentele. [Nici] argumentul privind îmbunătățirea comparabilității nu a fost susținut de niciun element de probă. Mai mult decât atât, partea a recunoscut că tipurile de produs care ar fi vizate în cazul introducerii celor patru criterii sugerate ar reprezenta doar 0,5 % din piața plăcilor ceramice. Conform celor menționate în raportul întocmit de consilierul auditor, care a rezumat situația societății în cauză, restul de 99,5 % din produsele care fac obiectul acelorași NCP erau similare.
(31) Conform celor menționate anterior, partea interesată nu a justificat necesitatea de a introduce criteriile suplimentare [și] nici posibilul impact al acestora asupra prețurilor. Prin urmare, având în vedere cota de piață neglijabilă a tipurilor de produse în cauză și confirmarea explicită a părții că 99,5 % din plăcile ceramice sunt comparabile în cadrul NCP în cauză, solicitarea de introducere a unor criterii suplimentare în structura NCP a trebuit să fie provizoriu respinsă.
(32) Se concluzionează că produsul în cauză, produsul fabricat și comercializat pe piața internă din China și pe piața internă din SUA, țară selectată provizoriu drept țară analogă, precum și produsul fabricat și comercializat în Uniune de producătorii din Uniune prezintă aceleași caracteristici fizice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări de bază. Prin urmare, aceste produse sunt considerate, în mod provizoriu, ca fiind similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.”
14. Considerentele (68)-(111) ale regulamentului provizoriu au analizat prejudiciul adus industriei din Uniune, concluzionând că aceasta a suferit un prejudiciu material în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.
15. Potrivit considerentelor (71) și (72), în perioada cuprinsă între 2007 și perioada de anchetă consumul Uniunii a scăzut cu 29 %, o diminuare semnificativă (de 13 %) înregistrându‑se între 2007 și 2008 și (cu 8 % comparativ cu anul 2009) în perioada de anchetă. Consumul Uniunii a fost stabilit prin adăugarea volumului importurilor (bazat pe datele Eurostat) la volumul vânzărilor producătorilor Uniunii pe piața Uniunii (bazat pe date verificate furnizate de asociațiile de producători naționale și europene). În continuare, urma tabelul 1:
16. În considerentul (73), Comisia preciza:
„Volumul, cota de piață și prețurile medii ale importurilor din China au evoluat după cum se arată mai jos. Următoarele tendințe în materie de cantitate și preț se bazează pe datele Eurostat.”
În continuare, urma tabelul 2:
17. Tabelul 11, care figurează în cuprinsul considerentului (96), arăta evoluția prețurilor de vânzare unitare ale industriei din Uniune:
18. Pe baza, printre altele, a acestor cifre, Comisia a analizat, în considerentele (112)-(136), legătura de cauzalitate a prejudiciului material. Considerentele (113)-(116), reunite sub titlul „Impactul importurilor din China”, au următorul conținut:
„(113) Cota de piață în creștere a producătorilor‑exportatori chinezi în cursul perioadei examinate a coincis în timp cu scăderea profiturilor industriei din Uniune și cu o creștere substanțială a stocurilor sale.
(114) Aceasta a corespuns, de asemenea, unei scăderi a consumului din Uniune. Cu toate acestea, deși volumul importurilor din China a scăzut cu 9 puncte procentuale între 2007 și 2009, în conformitate cu scăderea consumului (deși nu în același ritm – consumul a scăzut cu 23 de procente pe parcursul aceleiași perioade), începând cu 2007, cota de piață a Chinei a crescut constant. De asemenea, între 2009 și perioada de anchetă, în ciuda unei noi scăderi a consumului cu 6 puncte procentuale, importurile din China au crescut cu 6 procente.
(115) Diferența de preț (pe baza cifrelor medii furnizate de Eurostat) dintre importurile din China și prețurile industriei din Uniune a fost extrem de mare pe parcursul întregii perioade examinate. Faptul că în 2007 se ridica deja la peste 40 % sugerează faptul că strategia de preț a producătorilor‑exportatori chinezi a fost lansată înainte de declanșarea crizei economice. De asemenea, diferența a crescut în urma crizei, atingând 50 % în perioada de anchetă.
(116) Această cotă de piață în creștere a importurilor din China, combinată cu scăderea prețurilor și cu creșterea diferenței de preț între prețurile practicate de China și cele din Uniune a coincis în timp cu deteriorarea situației industriei din Uniune.”
19. În considerentele (117)-(134), Comisia a analizat alte cauze posibile ale prejudiciului, concluzionând în considerentele (135) și (136):
„(135) Astfel, s‑a concluzionat că există o legătură cauzală între prejudiciul suferit de industria din Uniune și importurile din China care fac obiectul unui dumping. Criza economică și importurile din țări terțe, altele decât China, au avut un impact asupra situației industriei din Uniune, însă acesta nu a fost de natură să rupă legătura cauzală stabilită între importurile din China care fac obiectul unui dumping și prejudiciul material suferit de industria din Uniune.
(136) Pe baza analizei de mai sus a efectelor tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei din Uniune, s‑a concluzionat cu titlu provizoriu că există o legătură cauzală între importurile din China care fac obiectul unui dumping și prejudiciul material suferit de industria din Uniune în […] PA.”
20. Sub titlul „Interesul importatorilor”, Comisia a afirmat printre altele:
„(144) […] ancheta a arătat că este posibil ca importatorii și utilizatorii să opteze pentru produse originare din țări terțe sau din interiorul Uniunii. Această schimbare poate fi operată rapid, întrucât produsul care face obiectul anchetei este fabricat în mai multe țări, atât din interiorul, cât și din exteriorul Uniunii (Turcia, Emiratele Arabe Unite, Egipt, Asia de Sud‑Est, Brazilia și altele).
(145) Un importator a declarat că a încercat să schimbe furnizorii în urma deschiderii anchetei, însă eforturile sale nu au avut succes. Pe de altă parte, un alt importator a declarat că acest proces era deja în desfășurare în momentul deschiderii anchetei și a reușit. Un al treilea importator a susținut că dorește să își extindă portofoliul la producători care nu sunt din China și că această operațiune s‑ar putea realiza cu ușurință.
(146) Prin urmare, se concluzionează provizoriu că impunerea de măsuri nu ar împiedica achiziționarea de către importatorii din Uniune a unor produse similare din alte surse. Mai mult, scopul taxelor antidumping nu este acela de a izola canale comerciale specifice, ci de a restabili mediul concurențial echitabil și de a contracara practicile comerciale neloiale.”
Istoricul procedurii
21. La 15 aprilie 2011, Bricmate a transmis Comisiei răspunsul său la regulamentul provizoriu, obiectând că Comisia nu și‑a îndeplinit obligația de diligență, nu a respectat dreptul la apărare al Bricmate și nu și‑a îndeplinit obligația de motivare, în special prin faptul că nu a răspuns la observațiile furnizate de Bricmate cu privire la tendințele prețurilor, la comparabilitatea produselor și la disponibilitatea unor produse similare pe piața Uniunii.
22. La 1 iulie 2011, Comisia a trimis societății Bricmate un document general de informare (în esență, un proiect de regulament definitiv) pe baza căruia a propus să recomande Consiliului să impună măsuri antidumping definitive. La punctul 77 din acest document se preciza: „În ceea ce privește disparitățile statistice remarcate de părțile interesate în cauză, s‑a considerat că acestea sunt de importanță minoră și fără impact semnificativ asupra constatărilor globale efectuate. În consecință, modificarea datelor utilizate nu este nici necesară, nici relevantă”.
23. La aceeași dată, Comisia a răspuns la comentariile Bricmate din 15 aprilie 2011, respingând obiecțiile acestei societăți. În special, a asigurat Bricmate că opiniile acesteia fuseseră luate în considerare și a precizat:
„Lipsa comparabilității produsului între China și Uniune. Produsele fabricate în China nu pot fi găsite altundeva. Micii importatori nu le vor putea achiziționa.
Răspuns: în regulamentul provizoriu [considerentele (27)-(32)], Comisia a concluzionat că produsele fabricate în China sunt comparabile cu cele fabricate în Uniune. S‑a luat de asemenea în considerație observația clientului dumneavoastră. În această privință, reamintim aspectele deja menționate în considerentele (144) [și] (145) din regulamentul provizoriu, și anume că produsul în cauză este fabricat de un număr foarte mare de țări care nu recurg la practici de dumping. Comisia nu a primit niciun element de probă care să demonstreze că impunerea de măsuri antidumping pentru plăcile de ceramică din China ar conduce la o penurie în aprovizionarea pe scară largă.”
24. Bricmate a prezentat observații suplimentare la 11 iulie 2011, obiectând din nou că observațiile sale nu fuseseră luate în considerare. La 15 iulie 2011 a completat aceste observații cu argumentul că cifrele Eurostat arătau o creștere, iar nu o scădere, a prețurilor medii ale importurilor de plăci de ceramică din China.
25. Prin scrisoarea din 27 iulie 2011, Comisia a răspuns la observațiile prezentate de Bricmate respingând din nou obiecțiile acestei societăți. Comisia a precizat în special că considerentul (145) al regulamentului provizoriu se referea în mod specific la Bricmate. Bricmate a răspuns la 23 august 2011, menținându‑și obiecțiile și reproșând Comisiei că interpretează selectiv datele.
26. Pe parcursul acestei etape procedurale, alte două entități (ENMON GmbH, un importator german, și Foreign Trade Association, o asociație europeană de operatori economici) – dar nu și Bricmate – au prezentat Comisiei observații, arătând printre altele că anumite statistici Eurostat utilizate în regulamentul provizoriu în ceea ce privește volumele și prețurile aferente importurilor din China păreau a nu fi plauzibile. ENMON a atras atenția în special asupra discrepanțelor legate de importurile în Spania din anul 2009.
Regulamentul definitiv
27. La 12 septembrie 2011, Consiliul a adoptat regulamentul definitiv, care instituie la articolul 1 alineatul (1) o taxă antidumping definitivă asupra importurilor acelorași produse care fac obiectul regulamentului provizoriu.
28. În temeiul articolului 1 alineatul (2), nivelul taxei definitive varia de la 26,3 % la 36,5 % pentru produsele fabricate de societățile enumerate, în timp ce produselor fabricate de toate celelalte societăți li se aplica un nivel de 69,7 %.
29. Existența prejudiciului este evaluată în considerentele (99)-(137), unde se analizează și se resping multe dintre obiecțiile cu privire la analiza și la concluziile din regulamentul provizoriu. În considerentul (108), Consiliul a precizat în special:
„În legătură cu evoluția prețurilor din China, prețurile medii la import indicate în considerentul (73) al regulamentului provizoriu au fost bazate pe statisticile Eurostat. Au fost formulate întrebări cu privire la exactitatea mediei prețurilor de import în anumite state membre, însă nu au fost confirmate modificări ale statisticilor oficiale. În orice caz, se reamintește faptul că datele Eurostat au fost utilizate numai pentru a stabili tendințele generale și că, chiar și în cazul în care prețurile de import practicate de China ar fi fost majorate, imaginea de ansamblu a prejudiciului ar rămâne aceeași, cu marje ridicate de subcotare și vânzare la prețuri reduse. În acest context, ar trebui subliniat faptul că, pentru calculul atât al marjelor de dumping, cât și al prejudiciului nu au fost folosite datele de la Eurostat. În scopul stabilirii nivelului marjelor au fost folosite numai date verificate provenind de la societățile vizitate. Prin urmare, chiar dacă ar fi fost constatate discrepanțe în statistici, aceasta nu ar fi avut niciun impact asupra nivelului marjelor publicate.”
30. Legătura de cauzalitate este examinată în mod similar în considerentele (138)-(169), concluzionându‑se în acest din urmă considerent:
„Niciunul dintre argumentele prezentate de către părțile interesate nu demonstrează că impactul altor factori, în afară de importurile din China care fac obiectul unui dumping, este susceptibil să afecteze legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul constatat. Prin urmare, constatările privind legătura de cauzalitate din regulamentul provizoriu se confirmă.”
31. Secțiunea intitulată „Interesul importatorilor” conține următoarele considerente:
„[…]
(173) În urma notificării finale, două părți s‑au opus concluziei că importatorii pot să schimbe cu ușurință produsele chinezești cu alte surse de aprovizionare, în special deoarece calitatea și prețurile practicate nu sunt comparabile.
(174) În ceea ce privește această afirmație, se reamintește faptul că o mare parte a importurilor nu este afectată de taxe, deoarece importurile nu sunt originare din China. Caracteristicile produsului, care este produs în întreaga lume [la] calități comparabile, indică faptul că aceste produse sunt interschimbabile și că, prin urmare, este disponibilă o serie de surse alternative, în ciuda afirmațiilor făcute. Chiar și în cazul importatorilor dependenți de importurile din China, pentru care ancheta a stabilit că fac obiectul unui dumping și că sunt vândute la prețuri semnificativ mai joase decât cele ale produselor originare din Uniunea Europeană, ancheta a stabilit că importatorii respectivi pot aplica la prețurile lor de vânzare adaosuri comerciale de peste 30 %. Acest fapt, precum și faptul dovedit că importatorii au realizat profituri de circa 5 % și posibilitatea acestora de a transfera cel puțin o parte din creșterea potențială a costurilor asupra clienților lor sugerează că aceștia sunt în măsură să facă față impactului măsurilor.
(175) În plus, astfel cum s‑a concluzionat în considerentul (144) al regulamentului provizoriu, instituirea măsurilor nu i‑ar împiedica pe importatorii din Uniune să își sporească cota importurilor de produse din alte surse care nu practică dumpingul, surse care le stau la dispoziție atât în [Uniune], cât și în alte țări terțe.
[…]”
32. La 15 septembrie 2011, Comisia a trimis societății Bricmate o ultimă scrisoare în care a răspuns la observațiile prezentate de această societate la 23 august 2011 și a respins din nou obiecțiile ridicate.
Procedura în fața Tribunalului
33. Acțiunea în anularea regulamentului definitiv formulată de Bricmate, înregistrată la grefa Tribunalului la 24 noiembrie 2011, a fost respinsă ca inadmisibilă la 21 ianuarie 2014, pentru motivul că reclamantul nu era vizat în mod individual de regulamentul definitiv și că regulamentul definitiv prevedea măsuri de punere în aplicare care puteau fi contestate în fața autorităților naționale(7).
Procedurile naționale, întrebările preliminare și procedura în fața Curții
34. În urma adoptării regulamentului definitiv, Tullverket (Administrația vamală suedeză) a instituit taxe antidumping asupra importului de plăci de ceramică din China efectuat de Bricmate, la nivelurile specificate pentru produsele exportatorilor chinezi relevanți. Bricmate a formulat în fața Förvaltningsrätten i Malmö o acțiune în anularea celor 32 de decizii adoptate de Tullverket între 31 octombrie 2011 și 28 mai 2012. În cadrul acestei acțiuni, Bricmate a invocat două motive, primul fiind împărțit în două aspecte (în ceea ce privește temeinicia acestor motive, a se vedea punctul 37 de mai jos și evaluarea noastră ulterioară a întrebării preliminare).
35. Instanța sesizată a constatat că nu poate respinge argumentele prezentate de Bricmate ca fiind vădit nefondate. Pentru a decide dacă taxele antidumping instituite de Tullverket trebuie anulate, era necesar să se stabilească dacă regulamentul definitiv este valid. Aceasta fiind o problemă asupra căreia numai Curtea se putea pronunța, trebuia solicitată o decizie preliminară. De asemenea, instanța națională era la curent cu faptul că Bricmate introdusese o acțiune în fața Tribunalului și că admisibilitatea acesteia fusese contestată de Consiliu și de Comisie. În consecință, având în vedere necesitatea unei analize eficiente a problemei și a garantării dreptului Bricmate la protecție jurisdicțională efectivă, Förvaltningsrätten i Malmö a solicitat o decizie preliminară privind următoarea întrebare:
„[Regulamentul definitiv] este lipsit de validitate pentru oricare dintre motivele de mai jos:
1. ancheta efectuată de instituțiile Uniunii Europene conține erori vădite de fapt;
2. ancheta efectuată de instituțiile Uniunii Europene conține erori vădite de apreciere;
3. Comisia nu și‑a îndeplinit obligația de diligență și a încălcat articolul 3 alineatele (2) și (6) din [regulamentul de bază];
4. Comisia nu și‑a îndeplinit obligațiile prevăzute la articolul 20 alineatul (1) din [regulamentul de bază] și a încălcat dreptul la apărare al societății;
5. Comisia, contrar articolului 17 din [regulamentul de bază], nu a ținut seama de informațiile furnizate de societate și/sau
6. Comisia nu și‑a îndeplinit obligația de motivare (în conformitate cu articolul 296 [TFUE])?”
36. Au prezentat observații scrise Bricmate, Consiliul și Comisia, toate acestea prezentând și observații orale în ședința din 3 decembrie 2014.
37. Aceste observații au abordat întrebarea preliminară în temeiul motivelor invocate de Bricmate în procedura principală. În acest context, punctele 1 și 2 din întrebare corespund primului aspect al primului motiv, punctul 3 corespunde celui de al doilea aspect al acestui motiv, iar punctele 4-6 corespund celui de al doilea motiv. Vom urma aceeași abordare în analiza noastră.
Analiză
Primul aspect al primului motiv din procedura principală (eroare vădită de fapt și eroare vădită de apreciere; punctele 1 și 2 din întrebarea preliminară)
Statistici
38. La baza argumentelor invocate de Bricmate privind problema validității regulamentului atacat se află două aparente erori la nivelul cifrelor utilizate.
39. În primul rând, afirmă Bricmate – iar Comisia a confirmat acest fapt în observațiile sale scrise –, cifra de 66 023 000 m² pentru importurile din China în Uniune(8) în perioada de anchetă era supraevaluată. Comisia afirmă că această cifră ar fi trebuit să fie 64 821 000 m²; Bricmate susține că ar fi trebuit să fie 58 176 269 m², deși nu găsim niciun element specific care să confirme această cifră în dosarul cauzei.
40. Cu toate acestea, Bricmate semnalează o altă discrepanță în cifrele aferente importurilor de plăci de ceramică încadrate la codul NC 6907 90 99(9), efectuate din China în Spania în noiembrie 2009, care afectează prețurile și volumele corespunzătoare anului calendaristic 2009 și perioadei de anchetă.
41. Cifrele inițiale ale Eurostat pentru ultimul trimestru din 2009, aproape identice cu cele furnizate de autoritățile spaniole, erau următoarele:
42. Pe baza (printre altele) acestor cifre, datele Eurostat au arătat importuri de 10 378 191 m² de plăci de ceramică (toate codurile NC) din China în Spania în 2009 (10 698 368 m² în perioada de anchetă), la un preț total de 24 891 014 de euro (27 658 131 de euro în perioada de anchetă), ceea ce corespunde unui preț unitar de 2,40 euro/m² (2,59 euro/m² în perioada de anchetă, rotunjit la cel mai apropiat eurocent în ambele cazuri).
43. În conformitate cu afirmațiile Bricmate, în octombrie și în noiembrie 2011, autoritățile spaniole au confirmat existența unei erori, dar au precizat că aceasta nu putea fi corectată în mod oficial în acea etapă târzie. Instituțiile au afirmat că nici Comisia, nici Eurostat (care face parte din Comisie) nu puteau modifica cifrele fără o corecție oficială din partea autorităților spaniole. Cu toate acestea, în observațiile sale scrise, Comisia face trimitere la o declarație a Eurostat din 27 ianuarie 2014, în care arată că cifrele corecte pentru codul NC 6907 90 99 erau 881 773,77 m²(10), în loc de 7 372 603,49 m², pentru anul calendaristic 2009, și de 64 940,30 m², în loc de 6 565 771,02 m²(11), pentru luna noiembrie.
44. Având în vedere confirmările clare din observațiile scrise ale Comisiei, vom pleca de la premisa că cifrele considerate incorecte de Bricmate erau într‑adevăr incorecte. În ceea ce privește prima eroare (importurile încadrate la codul NC 6908 90 99 pentru Uniune în ansamblul său), admitem cifra corectată de Comisie și considerăm că aceasta se aplică importurilor atât pentru anul 2009, cât și pentru perioada de anchetă. În ceea ce privește cea de a doua eroare (importurile încadrate la codul NC 6907 90 99 efectuate în Spania în noiembrie 2009), admitem cifra corectată furnizată de Eurostat în ianuarie 2014, corespunzătoare atât anului calendaristic 2009, cât și perioadei de anchetă. În acest temei, este necesară modificarea cifrelor cuprinse în tabelele 1 și 2 din regulamentul provizoriu(12).
45. În consecință, am recalculat aceste cifre. În calculele noastre, am scăzut în fiecare tabel:
– în primul rând, 1 202 000 m² din volumul importurilor pentru fiecare dintre perioadele în cauză, aceasta fiind corecția admisă de Comisie în ceea ce privește prima eroare, și
– în al doilea rând, 6 490 830 m² din volumul importurilor pentru 2009, respectiv 6 500 831 m² din volumul aferent perioadei de anchetă, acestea fiind sumele supraevaluate în cazul celei de a doua erori, pentru anul calendaristic 2009, respectiv pentru luna noiembrie 2009, potrivit unei comparații între diferitele cifre menționate în declarația Eurostat din 27 ianuarie 2014.
46. Prin urmare, am scăzut în total 7 692 830 m² din volumul importurilor aferent anului 2009 și 7 702 831 m² din volumul aferent perioadei de anchetă.
47. Am ajustat în consecință cifrele din tabelul 2, derivate din cifrele privind importurile.
48. În ceea ce privește cota de piață a importurilor din China, am calculat, din consumul total corectat indicat în tabelul 1, procentajul aferent importurilor din China.
49. Am calculat prețul pe metru pătrat al importurilor din China după cum urmează. În primul rând, întrucât Bricmate nu a contestat costul total al importurilor din perioadele analizate, am determinat costul total înmulțind prețul pe metru pătrat din tabelul 2 cu volumul importurilor indicat inițial în regulamentul provizoriu. Ulterior, am împărțit costul total la volumul corectat al importurilor pentru a obține un preț pe metru pătrat corectat.
50. În sfârșit, am rectificat valoarea aparent greșită corespunzătoare indicelui evoluției prețurilor între 2007 și 2008 (104 în loc de 105).
51. Tabelele revizuite, folosind același format(13) și același grad de rotunjire ca în cele originale, sunt următoarele:
Tabelul 1 – Consum
Tabelul 2 – Importuri din China
Observații
52. Bricmate susține că concluziile regulamentului definitiv erau întemeiate pe erori vădite de fapt (erorile statistice) care au condus la o eroare vădită de apreciere. Folosind cifrele ajustate în conformitate cu calculele sale(14), Bricmate susține în procedura principală următoarele:
(i) volumul importurilor din China în Uniune a scăzut cu 15 %, iar nu cu 3 % [considerentele (73) și (74) ale regulamentului provizoriu];
(ii) consumul în Uniune a scăzut cu 30 %, iar nu cu 29 % [considerentul (72)], fapt care a avut un efect semnificativ asupra calculului cotelor de piață;
(iii) cota de piață a importurilor din China a crescut cu 1 %, iar nu cu 1,7 %, și nu a atins niciodată 6 %; între 2008 și 2009 s‑a înregistrat o scădere a cotei de piață, iar nu o creștere constantă de‑a lungul întregii perioade [considerentele (73) și (74)];
(iv) cota de piață a industriei Uniunii nu a scăzut în perioada de anchetă [considerentul (87)], ci a rămas stabilă, la 89 %;
(v) prețul importurilor din China nu a scăzut cu 3 % între 2007 și perioada de anchetă [tabelul 2 de la considerentul (73)], ci a crescut uniform, cu 10 % în total;
(vi) diferența de preț dintre importurile din China și industria Uniunii nu a crescut de la 40 % la 50 % [considerentul (115)], ci a rămas stabilă pe întreaga perioadă, la 42 %.
Bricmate contestă de asemenea presupusa corelație dintre creșterea cotei de piață a exportatorilor chinezi și scăderea profiturilor industriei din Uniune [considerentul (113) al regulamentului provizoriu], pe care o consideră o eroare vădită de apreciere. Bricmate subliniază următoarele:
(vii) între 2008 și 2009, marja de profit a industriei din Uniune a scăzut (pe baza cifrelor din tabelul 12 din regulamentul provizoriu, necontestate de Bricmate) de la + 0,6 % la − 1,2 %, în timp ce (pe baza cifrelor ajustate) cota de piață a importurilor din China a scăzut de la 5,3 % la 4,9 %;
(viii) între 2009 și sfârșitul perioadei de anchetă, marja de profit a industriei din Uniune a revenit (tot pe baza cifrelor Comisiei) la + 0,4 %, iar cota de piață a importurilor din China a crescut (pe baza cifrelor ajustate) la 5,8 %;
(ix) între 2007 și 2009, deși consumul în Uniune a scăzut cu 23 %, volumul importurilor din China nu a scăzut cu 9 % [considerentul (114) al regulamentului provizoriu], ci (pe baza cifrelor ajustate) cu 20 %, proporțional cu scăderea consumului.
53. Pe lângă aceste erori, Bricmate consideră că afirmația care figurează în considerentul (108) al regulamentului definitiv (conform căreia, „chiar și în cazul în care prețurile de import practicate de China ar fi fost majorate, imaginea de ansamblu a prejudiciului ar rămâne aceeași, cu marje ridicate de subcotare și vânzare la prețuri reduse”) reprezintă o eroare vădită de apreciere pentru trei motive:
(i) eroarea la nivelul volumelor importurilor din statisticile Eurostat a afectat nu doar prețul mediu al importurilor din China, ci și o serie de alți factori economici;
(ii) imaginea prejudiciului (și, prin urmare, legătura de cauzalitate) s‑a schimbat;
(iii) orice prejudiciu cauzat de subcotarea prețului trebuie evaluat în corelație cu tendința prețului; o evaluare privind prejudiciul și legătura de cauzalitate necesită analiza factorilor relevanți în timp, nu doar o imagine statică a situației în perioada de anchetă(15).
54. Bricmate consideră că, în cazul în care Consiliul ar fi avut la dispoziție cifrele corecte, acesta nu ar fi putut concluziona că importurile din China reprezentau o cauză semnificativă a prejudiciului pretins de industria din Uniune.
55. Consiliul subliniază că Bricmate nu a exprimat nicio obiecție în ceea ce privește exactitatea datelor Eurostat până la răspunsul său din 15 iulie 2011 la documentul general de informare (în ceea ce privește prima eroare) sau până la procedurile în fața instanței naționale (în ceea ce privește discrepanța la nivelul cifrelor pentru Spania). Alți importatori au ridicat prima problemă, dar nu au identificat codurile NC relevante suficient de clar pentru a se putea examina presupusa eroare. În ceea ce privește discrepanța la nivelul cifrelor pentru Spania din noiembrie 2009, instituțiilor li s‑a solicitat să utilizeze drept bază datele oficiale Eurostat; aceste date nu au fost modificate deoarece Eurostat se bazează pe date colectate de organisme naționale, iar datele pentru Spania nu fuseseră modificate, astfel că prima confirmare oficială a unei erori a survenit după adoptarea regulamentului definitiv.
56. Cu toate acestea, chiar dacă s‑ar utiliza datele Bricmate, concluziile nu ar fi diferite. În primul rând, evaluarea se bazează pe o serie de indicatori diferiți, fără ca vreunul dintre aceștia să fie decisiv [articolul 3 alineatele (3) și (5) din regulamentul de bază]. În urma coroborării tuturor acestor indicatori, rezultatul rămâne totuși clar, chiar dacă este mai puțin evident când se utilizează cifrele Eurostat ajustate: se constată în continuare marje ridicate de subcotare a prețurilor, majoritatea factorilor prejudiciului și a indicatorilor macroeconomici rămân neafectați, același lucru fiind valabil și pentru datele microeconomice verificate colectate de la producătorii din Uniune incluși în eșantion, iar evaluarea prejudiciului și a marjelor de dumping nu s‑a bazat pe date Eurostat. În orice caz, ajustările datelor Eurostat sunt fie nesemnificative, fie nu afectează concluziile privind cota de piață sau diferențele de preț. În plus, instituțiile au realizat o evaluare dinamică a tuturor factorilor prejudiciului pentru întreaga perioadă vizată.
57. Comisia admite că cifrele menționate de Bricmate în ceea ce privește importurile erau incorecte, dar precizează că nu erau vădit astfel la data adoptării regulamentului provizoriu și a regulamentului definitiv, astfel încât nu poate fi vorba despre o eroare vădită de apreciere. Asemenea Consiliului, Comisia afirmă că evaluările se bazau pe o serie vastă de factori, nu doar pe datele Eurostat, iar concluziile nu ar fi fost diferite nici în eventualitatea ajustării acestor date.
Analiză
58. În măsura în care regulamentul definitiv s‑a bazat pe date incorecte, acesta s‑a bazat pe erori de fapt. Bricmate consideră că aceste erori de fapt erau atât grave, cât și vădite, conducând la erori vădite de apreciere care au influențat în parte concluziile privind prejudiciul adus industriei din Uniune și în principal concluziile privind legătura de cauzalitate dintre importurile din China și acest prejudiciu, și că cele două tipuri de erori coroborate constituie un temei pentru a declara că regulamentul atacat este lipsit de validitate.
59. Potrivit unei jurisprudențe constante, instituțiile Uniunii dispun de o putere largă de apreciere în special în domeniul măsurilor antidumping, datorită complexității situațiilor economice, politice și juridice pe care trebuie să le analizeze. „În ceea ce privește controlul jurisdicțional cu privire la o astfel de apreciere, acesta trebuie să se limiteze astfel la verificarea respectării normelor de procedură, a exactității materiale a faptelor reținute pentru efectuarea alegerii contestate, a lipsei unei erori vădite în aprecierea acestor fapte sau a lipsei unui abuz de putere”(16).
60. Cu toate acestea, aspectul analizat în prezent în speță nu implică nicio nerespectare a normelor de procedură și nu există niciun indiciu de abuz de putere. Se admite inexactitatea anumitor fapte. Toate presupusele erori de apreciere derivă din această inexactitate, iar nu dintr‑o evaluare eronată a unor fapte care fuseseră expuse inițial în mod corect.
61. În acest context, în opinia noastră, simpla existență a unor erori de fapt – oricât de vădite ar fi acestea – nu ar trebui să atragă după sine în mod automat lipsa de validitate a unui regulament antidumping. Aspectul important nu constă în caracterul vădit al erorilor, ci în capacitatea lor de a face nesigură ajungerea de către Consiliu la aceleași concluzii în situația în care ar fi avut la dispoziție cifrele corecte(17).
62. Cu toate acestea, observăm că cifrele eronate pentru importurile în Spania indică volumul în metri pătrați pentru noiembrie 2009 ca fiind de aproape 100 de ori mai mare decât pentru cele din octombrie și de aproape 70 de ori mai mare decât pentru cele din decembrie, deși volumul în kilograme și valoarea în euro rămân mai mult sau mai puțin constante în aceeași perioadă. În plus, cifrele aferente volumului în kilograme și valoarea în euro sunt coerente pe durata celor trei luni, iar cele pentru volum în metri pătrați sunt coerente în perioada octombrie-decembrie. În consecință, în opinia noastră, ar fi trebuit să fie evident pentru oricine studia aceste cifre că probabilitatea unei erori era ridicată și că se impunea o verificare. În această privință, Comisia a explicat în ședință că anomalia a devenit vizibilă abia când s‑au văzut cifrele lunare pentru importurile în Spania pentru fiecare cod NC, că departamentul care ancheta dumpingul nu a obținut respectivele cifre detaliate decât după ce a fost alertat cu privire la discrepanță într‑o etapă ulterioară a anchetei și că, după ce le‑a obținut, a verificat dacă acestea afectau în vreun fel analiza, astfel cum se menționează în considerentul (108) al regulamentului definitiv.
63. În aceste condiții, considerăm că nu este cazul să se reproșeze prea mult Comisiei că nu a identificat eroarea mai devreme.
64. Un alt aspect al argumentului pe care îl considerăm lipsit de relevanță este faptul că Bricmate nu a adus în discuție cele mai semnificative erori statistice până după încheierea anchetei antidumping. Aceasta este o solicitare de decizie preliminară adresată de o instanță națională și singura întrebare relevantă este dacă regulamentul atacat este afectat într‑adevăr de un viciu. Nu există nicio cerință de procedură potrivit căreia un astfel de viciu ar fi trebuit adus la cunoștința instituțiilor într‑un anumit termen.
65. În consecință, revenim la esența problemei: ce probabilitate există ca utilizarea cifrelor corecte să fi afectat aprecierea dumpingului? Pentru a răspunde la această întrebare, considerăm utilă prezentarea cifrelor relevante din tabelele 1, 2 și 11 din regulamentul provizoriu (incluzând atât cifrele necontestate, cât și pe cele corectate) într‑un singur tabel, adăugând câteva rânduri pentru „indice” și „modificare de la an la an” în vederea facilitării comparației, indicele având întotdeauna ca punct de plecare valoarea 100 pentru anul calendaristic 2007 (deși, când se citește expresia „modificare de la an la an”, rămâne valabilă obiecția că anul calendaristic 2009 și perioada de anchetă – de la 1 aprilie 2009 la 31 martie 2010 – se suprapun într‑o măsură considerabilă):
66. În acest temei, apreciem că afirmațiile Bricmate prezentate la punctul 52 de mai sus sunt parțial corecte:
(i) volumul importurilor din China în Uniune (d) a scăzut cu 14 % între 2007 și perioada de anchetă, iar nu cu 3 %, astfel cum apare în regulamentul provizoriu (dar nici chiar cu 15 %, așa cum susține Bricmate);
(ii) consumul în Uniune (c) a scăzut cu 30 % pe întreaga perioadă, așa cum susține Bricmate, iar nu cu 29 %, astfel cum apare în regulamentul provizoriu;
(iii) este corectă afirmația Bricmate potrivit căreia cota de piață a importurilor din China (e) a crescut cu 1 %, iar nu cu 1,7 %, și nu a atins niciodată 6 % din consumul în Uniune, înregistrându‑se o scădere a cotei de piață între 2008 și 2009, iar nu o creștere constantă pe întreaga perioadă;
(iv) cota de piață a industriei din Uniune [(b) ca procent din (c)] nu a scăzut cu 1 % (de la 89 % la 88 %) între 2007 și perioada de anchetă, astfel cum se afirmă în regulamentul provizoriu; totuși, nu a rămas nici complet stabilă, la 89 %, așa cum susține Bricmate, ci a scăzut foarte ușor, cu 0,15 %, de la 89,03 % la 88,88 %;
(v) prețurile importurilor din China (f) nu au scăzut cu 3 % între 2007 și perioada de anchetă, ci au crescut în total cu 9 % (iar nu cu 10 %, astfel cum afirmă Bricmate);
(vi) diferența de preț dintre importurile din China și industria din Uniune [(f) comparat cu (g)] a rămas stabilă, la 42 %, așa cum afirmă Bricmate, nu a crescut de la 40 % la 50 %, astfel cum se afirmă în regulamentul provizoriu;
(vii) între 2008 și 2009 (când marja de profit a industriei din Uniune a scăzut de la + 0,6 % la − 1,2 %), cota de piață a importurilor din China (e) nu a crescut de la 5,3 % la 5,6 %, ci a scăzut la 4,9 %;
(viii) între 2009 și sfârșitul perioadei de anchetă (când marja de profit a industriei din Uniune și‑a revenit de la − 1,2 % la + 0,4 %), cota de piață a importurilor din China (e) a crescut de la 4,9 % la 5,8 %, iar nu la 6,5 %;
(ix) între 2007 și 2009 (când consumul în Uniune a scăzut cu 23 %), volumul importurilor din China (d) nu a scăzut cu 9 %, astfel cum se afirmă în regulamentul provizoriu, ci cu 20 %, așa cum afirmă Bricmate.
67. Atât Consiliul, cât și Comisia susțin în esență că aceasta din urmă a analizat toate discrepanțele (și nu avem niciun motiv să punem la îndoială această afirmație, prezentă de asemenea în documentul general de informare și în regulamentul definitiv) și a constatat că nu sunt suficiente, atunci când sunt coroborate cu toți ceilalți factori economici care trebuie puși în balanță, pentru a influența evaluarea prejudiciului sau a legăturii de cauzalitate. Consiliul și Comisia consideră că, deși anumite tendințe au fost mai puțin pronunțate decât se indică în regulamentul provizoriu, imaginea de ansamblu a rămas aceeași și a justificat în continuare concluziile formulate.
68. Considerăm că toate diferențele identificate la punctele (ii) și (iv) de mai sus sunt nesemnificative și pot fi astfel ignorate.
69. În ceea ce privește restul punctelor, considerăm că:
(i) faptul că volumul importurilor din China în Uniune (d) a scăzut cu 14 % pe întreaga perioadă trebuie apreciat în corelație cu faptul că atât consumul în Uniune (c), cât și importurile totale (a) au scăzut cu puțin mai mult decât dublul acestui procent (aproximativ 29 % în ambele cazuri);
(iii) faptul că cota de piață a importurilor din China (e) a crescut per total cu numai 1 % din consumul în Uniune și că s‑a înregistrat o scădere a cotei de piață între 2008 și 2009 trebuie apreciat în corelație cu faptul că această cotă de piață era totuși cu 21 % mai mare în perioada de anchetă decât fusese în anul 2007;
(v, vi) faptul că prețurile importurilor din China (f) au crescut cu 9 % între 2007 și perioada de anchetă trebuie apreciat în corelație cu faptul că, astfel cum afirmă chiar Bricmate, diferența de preț dintre aceste importuri și industria Uniunii a rămas relativ stabilă, la nivelul considerabil de aproximativ 42 %;
(vii) faptul că cota de piață a importurilor din China (e) a scăzut de la 5,3 % la 4,9 % între 2008 și 2009 corespunde tuturor celorlalte cifre care indică o scădere a pieței în perioada în cauză, dar nu relevă nimic altceva;
(viii) faptul că cota de piață a importurilor din China (e) a crescut de la 4,9 % la 5,8 % între 2009 și sfârșitul perioadei de anchetă corespunde revenirii pieței în perioada în cauză, astfel cum dovedesc și alte cifre, dar nu indică nimic altceva;
(ix) scăderea cu 20 % a volumului importurilor din China (d) între 2007 și 2009 trebuie apreciată în corelație nu doar cu scăderea de 23 % a consumului în Uniune (e), ci și cu scăderea de 22 % a producției din Uniune vândută în Uniune (b) și de 29 % a totalului importurilor (a) din aceeași perioadă.
70. În aceste condiții, ne declarăm acordul față de poziția Consiliului și a Comisiei potrivit căreia erorile statistice nu erau de natură să pună în discuție concluziile formulate în regulamentul atacat. Chiar dacă volumul, prețul și cota de piață ale importurilor din China au urmat tendințele globale din Uniune mai îndeaproape decât reieșea din statisticile oficiale utilizate efectiv în regulamente, rămân indicii clare că industria din Uniune a suferit un prejudiciu în urma importurilor și că exista o legătură de cauzalitate între importurile din China și prejudiciul respectiv.
71. Este adevărat că simplul prejudiciu nu este suficient pentru a justifica măsuri antidumping. În temeiul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, trebuie demonstrat că volumul și/sau nivelurile prețurilor identificate au un impact asupra industriei din Uniune și că acest impact este de asemenea natură încât poate fi considerat „important”.
72. Cu toate acestea, potrivit unei jurisprudențe constante, asemenea probleme intră sub incidența puterii largi de apreciere a instituțiilor în evaluarea situațiilor economice și politice complexe, iar analiza Curții se limitează, în consecință, la a verifica lipsa erorilor vădite de apreciere(18).
73. În prezenta cauză, în special, prețurile importurilor din China se situau la mai puțin de 60 % din prețurile industriei din Uniune și au crescut atât ca procent din vânzările pe piața Uniunii, cât și ca procent din importurile totale în Uniune. În plus, erorile de fapt pe care le‑am prezentat la punctele 66 și 69 de mai sus nu par a fi atât de considerabile încât să demonstreze că instituțiile ar fi trebuit să desprindă din cifrele corectate concluzii diferite de cele formulate pe baza cifrelor eronate. În sfârșit, majoritatea factorilor luați în considerare de Comisie în evaluarea prejudiciului (de exemplu evoluția ocupării forței de muncă și a productivității în perioada analizată sau creșterea stocurilor industriei din Uniune) rămân neafectați de erorile de fapt identificate.
74. În consecință, apreciem că nu există nicio justificare pentru a considera că instituțiile au ajuns la concluzii vădit (de fapt, nici măcar în mod necesar) eronate în ceea ce privește existența și nivelul dumpingului și existența și natura importantă a prejudiciului suferit de industria din Uniune, chiar dacă un anumit număr de fapte detaliate pe care s‑au bazat aceste concluzii conțineau erori.
75. Aceleași considerații ne determină să respingem de asemenea observațiile suplimentare ale societății Bricmate prezentate la punctul 53 de mai sus, care pretind existența unei erori de apreciere în considerentul (108) al regulamentului definitiv.
Al doilea aspect al primului motiv din procedura principală [nerespectarea obligației de diligență și încălcarea dispozițiilor articolului 3 alineatele (2) și (6) din regulamentul de bază; punctul 3 din întrebarea preliminară]
Observații
76. În cadrul celui de al doilea aspect al primului motiv din procedura principală, Bricmate a susținut că instituțiile nu și‑au respectat obligația de diligență și au încălcat dispozițiile articolului 3 alineatele (2) și (6) din regulamentul de bază, în sensul că Bricmate (și alți operatori economici care cooperaseră la anchetă) prezentase Comisiei obiecția că statisticile Eurostat păreau a fi incorecte, însă instituțiile nu au examinat și nu au corectat eroarea.
77. Bricmate susține că instituțiile nu au examinat și nu au corectat eroarea – ceea ce contravine cerințelor prevăzute de articolul 3 alineatele (2) și (6) din regulamentul de bază. Considerentul (108) al regulamentului definitiv arată că instituțiile nu și‑au respectat obligațiile în această privință. Bricmate invocă în acest sens jurisprudența constantă potrivit căreia instanțele Uniunii trebuie să se asigure că instituțiile au luat în considerare toate împrejurările relevante și au examinat faptele cu diligență(19).
78. Bricmate subliniază de asemenea cu câtă ușurință se putea constata eroarea din cifrele aferente importurilor în Spania din noiembrie 2009 și citează Hotărârea GLS: „Astfel cum [avocatul general Bot] a arătat la punctele 101 și 102 din concluzii, Comisia are obligația de a examina din oficiu toate informațiile disponibile, din moment ce rolul acesteia într‑o anchetă antidumping nu este acela al unui arbitru, a cărui competență s‑ar limita la a decide numai pe baza informațiilor și a elementelor de probă furnizate de părțile implicate în anchetă. În această privință, trebuie arătat că regulamentul de bază, în articolul 6 alineatele (3) și (4), autorizează Comisia să solicite statelor membre să îi furnizeze informații, precum și să efectueze toate verificările și controalele necesare”(20). Nerespectarea acestor obligații este deosebit de gravă în prezenta cauză, din moment ce mai mulți operatori atrăseseră atenția asupra anomaliilor prezente la nivelul cifrelor relevante, iar Eurostat face parte din Comisie.
79. Atât Consiliul, cât și Comisia susțin că argumentele Bricmate sunt nefondate. Cifrele au fost examinate cu atenție; Comisia a verificat dacă concluziile privind prejudiciul și legătura de cauzalitate ar fi putut fi diferite în cazul ajustării cifrelor Eurostat (cu toate că acestea nu au putut fi ajustate în timp util) și a constatat că concluziile nu ar fi putut fi diferite. Toate concluziile au fost formulate pe baza unor fapte obiective, considerate global, nu doar pe baza cifrelor Eurostat contestate de Bricmate.
Analiză
80. Considerăm că poziția privind cel de al doilea aspect al motivului trebuie să fie aceeași ca în cazul primului aspect.
81. Dacă s‑ar decide anularea regulamentului definitiv pentru motivul că, pe baza cifrelor ajustate, instituțiile nu ar fi putut ajunge la concluziile la care au ajuns în fapt, nu ar exista niciun motiv incontestabil pentru a continua această abordare și a examina obligația de diligență sau de respectare a dispozițiilor articolului 3 alineatele (2) și (6) din regulamentul de bază.
82. Cu toate acestea, am analizat cifrele respective și am considerat că instituțiile puteau ajunge în mod justificat la concluziile în cauză. În consecință, în opinia noastră, argumentele Bricmate privind al doilea aspect al motivului par a fi nefondate. Deși trebuie admis faptul că eroarea din statisticile spaniole pentru noiembrie 2009 era de o asemenea natură încât ar fi trebuit să devină imediat evidentă, rămâne totuși cert faptul că autoritățile spaniole nu au corectat această eroare în timp util și, în consecință, nici Comisia nu a fost în măsură să corecteze la rândul său eroarea, dar – și acesta este un aspect esențial – a verificat dacă discrepanțele aduse la cunoștința sa ar fi putut să afecteze concluziile formulate.
Al doilea motiv din procedura principală (neîndeplinirea obligației de motivare, nerespectarea dreptului la apărare, încălcarea dispozițiilor articolului 17 din regulamentul de bază; punctele 4-6 din întrebarea preliminară)
Observații
83. Prin intermediul celui de al doilea motiv din procedura principală, Bricmate susține că Comisia nu și‑a îndeplinit obligația de motivare, nu a ținut seama de dreptul la apărare al societății Bricmate și a încălcat dispozițiile articolului 17 din regulamentul de bază neluând în considerare argumentele Bricmate, prezentate în calitatea sa de importator independent selectat, cu privire la diferențele la nivel de proces de fabricație dintre producătorii chinezi de plăci și producătorii europeni și cu privire la oferta de plăci existentă pe piața Uniunii.
84. Bricmate subliniază că, în calitatea sa de importator independent selectat ca parte a eșantionului, a indicat șapte tipuri de plăci pe care nu le putea obține din Uniune din cauza diferențelor la nivelul procesului de tăiere și a afirmat că codurile NCP utilizate și calcularea prejudiciului nu au luat în considerare aceste diferențe. Ajustarea ar fi condus la o marjă mai mică a prejudiciului. În plus, industria din Uniune nu putea furniza plăci de mici dimensiuni. Cu toate acestea, informațiile în cauză nu au fost luate în considerare, iar opiniile prezentate de Bricmate nu au fost considerate reprezentative pentru alți importatori neselectați în eșantion, ci au fost ignorate prin trimitere la alte informații. Bricmate face trimitere la Hotărârea Gul Ahmed(21): „în cazul în care eșantionarea se efectuează în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, instituțiile UE trebuie să ia în considerare, în principiu, datele privind exporturile tuturor societăților incluse în eșantion”; același principiu ar trebui aplicat și în cazul în care eșantionarea are drept obiect importatori independenți. Neîndeplinirea obligației de a lua în considerare informațiile furnizate de Bricmate a condus la neîndeplinirea obligației de motivare.
85. În plus, Comisia a încălcat dispozițiile articolului 20 alineatul (1) din regulamentul de bază prin faptul că a neglijat să informeze Bricmate cu privire la „faptele și motivele principale” pe baza cărora s‑au instituit măsurile provizorii. Ignorând argumentul Bricmate privind penuria în aprovizionarea cu plăci de mici dimensiuni prin trimiterea la alte informații, Comisia nu și‑a îndeplinit obligația de motivare și a încălcat dreptul Bricmate la apărare: nu s‑a precizat despre ce alte informații era vorba, iar răspunsul nu a fost primit până la 27 iulie 2011, o dată prea tardivă pentru ca Bricmate să poată obține elemente de probă suplimentare.
86. În sfârșit, susținând că nu primise date care să demonstreze existența unui „risc major de penurie în aprovizionarea” cu plăci, Comisia a ignorat elementele de probă furnizate de Bricmate la 15 aprilie 2011. Ar fi trebuit luate în considerare informațiile furnizate de toți importatorii din eșantion. Întrucât Bricmate a fost inclusă în eșantion, informațiile sale ar trebui considerate reprezentative pentru alte IMM‑uri neselectate. În consecință, aceste informații ar fi trebuit să fie considerate dovezi care atestă că măsurile antidumping ar conduce la o penurie majoră pentru IMM‑uri, care nu s‑ar putea aproviziona cu produse de la industria din Uniune sau din țări terțe din cauza indisponibilității unui anumit proces de tăiere și a comenzilor cu volum redus. Astfel, Comisia a încălcat normele de reglementare a selectării prevăzute de articolul 17 din regulamentul de bază și a realizat o evaluare vădit incorectă.
87. Consiliul susține, în primul rând, că informațiile furnizate de Bricmate nu au fost ignorate, dar că Comisia a constatat că tipurile de plăci care nu erau disponibile în Uniune erau în schimb disponibile de la producători dintr‑o serie de alte țări terțe decât China. Acest răspuns a fost transmis societății Bricmate și menționat atât în regulamentul provizoriu, cât și în regulamentul definitiv, iar diversitatea surselor a fost menționată chiar și în ordonanța Tribunalului(22). Patru alți importatori incluși în eșantion au afirmat că au reușit să își schimbe sursele de aprovizionare.
88. În al doilea rând, instituțiile au analizat cu atenție afirmațiile Bricmate privind diferența la nivelul proceselor de producție și au explicat, atât în comunicările cu Bricmate, cât și în cele două regulamente, motivul pentru care consideraseră nefondate afirmațiile în cauză. Comisia a răspuns la toate argumentele Bricmate în măsura în care acestea erau relevante pentru anchetă. Pentru ca dreptul la apărare al societății Bricmate să fi fost încălcat, ar fi fost necesar, primo, să existe o neregularitate de procedură și, secundo, să existe posibilitatea ca, din cauza acestei neregularități, procedura administrativă să fi putut produce un rezultat diferit(23).
89. În sfârșit, toate observațiile prezentate de Bricmate au fost examinate în cadrul anchetei și comparate cu ale celorlalți importatori incluși în eșantion, acordându‑se importanță egală tuturor observațiilor.
90. Comisia susține că a luat în considerare toate observațiile Bricmate, dar a ajuns la o concluzie diferită față de aceasta. Comisia menționează în detaliu diversele scrisori și considerente în care a răspuns la aceste observații și subliniază că Tribunalul se pronunțase în sensul că nu era justificat argumentul Bricmate potrivit căruia instituirea taxelor antidumping, care aveau drept obiect doar importurile de produse originare din China, ar fi avut în mod obligatoriu consecințe majore asupra activităților economice ale acestei societăți(24).
Analiză
91. Argumentele Bricmate privesc o presupusă neîndeplinire de către Comisie a obligației de a îi lua în considerare observațiile, și anume, în esență, afirmațiile sale că anumite tipuri de plăci, definite prin calitate și prin metoda de tăiere, nu puteau fi obținute din alte surse decât cele din China. În consecință, în opinia Bricmate, expunerea de motive din regulamentul definitiv era inadecvată, iar Comisia nu a luat în considerare în mod corespunzător statutul Bricmate de importator inclus în eșantion potrivit articolului 17 din regulamentul de bază și nici nu a informat societatea cu privire la detaliile referitoare la motivele principale pe baza cărora s‑au instituit măsurile antidumping, încălcând astfel dispozițiile articolului 20 alineatul (1) din acest regulament. În esență, răspunsul instituțiilor este că observațiile în cauză au fost luate în considerare, dar concluziile la care s‑a ajuns în urma examinării acestora nu au fost identice cu concluziile Bricmate și că s‑au transmis răspunsuri la diferitele observații.
92. Având în vedere faptul că argumentele Bricmate se referă la luarea sau neluarea în considerare a observațiilor sale, iar nu la caracterul adecvat al acestei luări în considerare, argumentele Bricmate nu ni se par convingătoare.
93. În opinia noastră, din corespondența și din considerentele menționate la punctele 10, 13, 20-25 și 30 de mai sus, reiese cu claritate că mai întâi Comisia și apoi Consiliul au luat în considerare observațiile Bricmate (se pare, împreună cu observațiile cu caracter similar ale uneia sau mai multor dintre celelalte părți interesate).
94. În mod evident, instituțiile (în special Comisia) ar fi supuse unei sarcini prohibitive dacă, în cursul unei anchete antidumping, ar fi obligate să răspundă în mod individual și în detaliu tuturor argumentelor invocate de fiecare parte interesată. Este esențial să se ofere un răspuns suficient pentru a permite părții în cauză să înțeleagă că argumentele sale au fost luate în considerare, că s‑a ajuns la o anumită concluzie și că respectiva concluzie s‑a bazat pe motive identificabile. Ulterior (dacă optează pentru această abordare), partea în cauză poate contesta caracterul adecvat al modului în care s‑au luat în considerare observațiile sale.
95. În opinia noastră, aceste cerințe sunt îndeplinite în prezenta cauză.
Concluzie
96. În lumina tuturor considerațiilor de mai sus, propunem Curții să răspundă Förvaltningsrätten i Malmö că Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 917/2011 al Consiliului din 12 septembrie 2011 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de colectare definitivă a taxei provizorii instituite asupra importurilor de plăci de ceramică originare din Republica Populară Chineză nu este lipsit de validitate pentru niciunul dintre motivele invocate de această instanță în cererea de decizie preliminară.