HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră)
14 iulie 2022(*)
„Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Regulamentul (CE) nr. 715/2007 – Omologarea de tip a autovehiculelor – Articolul 5 alineatul (2) – Dispozitiv de manipulare – Autovehicule – Motor diesel – Sistem de control al emisiilor – Software integrat în calculatorul pentru controlul motorului – Supapă pentru recircularea gazelor de eșapament (supapa EGR) – Reducerea emisiilor de oxid de azot (NOx) limitată de o «fereastră termică» – Interzicerea folosirii unor dispozitive de manipulare ce reduc eficiența sistemelor de control al emisiilor – Articolul 5 alineatul (2) litera (a) – Excepție de la această interdicție – Protecția consumatorilor – Directiva 1999/44/CE – Vânzare de bunuri de consum și garanții conexe – Articolul 2 alineatul (2) litera (d) – Noțiunea de «bun care prezintă calitatea și performanța care sunt normale pentru bunurile de același tip și la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil, dată fiind natura bunurilor» – Vehicul care dispune de o omologare de tip CE – Articolul 3 alineatul (6) – Noțiunea de «neconformitate minoră»”
În cauza C‑145/20,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria), prin decizia din 17 martie 2020, primită de Curte la 24 martie 2020, în procedura
DS
împotriva
Porsche Inter Auto GmbH & Co KG,
Volkswagen AG,
CURTEA (Marea Cameră),
compusă din domnul K. Lenaerts, președinte, domnul L. Bay Larsen, vicepreședinte, domnul A. Arabadjiev, doamnele A. Prechal și K. Jürimäe, domnul C. Lycourgos și doamna I. Ziemele, președinți de cameră, și domnii M. Ilešič, J.‑C. Bonichot, F. Biltgen, P. G. Xuereb (raportor), N. Piçarra și N. Wahl, judecători,
avocat general: domnul A. Rantos,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru DS, de M. Poduschka, Rechtsanwalt;
– pentru Porsche Inter Auto GmbH & Co KG și Volkswagen AG, de H. Gärtner, F. Gebert, F. Gonsior, C. Harms, N. Hellermann, F. Kroll, M. Lerbinger, S. Lutz Bachmann, L.‑K. Mannefeld, K.‑U. Opper, H. Posser, J. Quecke, K. Schramm, P. Schroeder, W. F. Spieth, J. von Nordheim, K. Vorbeck, B. Wolfers și B. Wollenschläger, Rechtsanwälte;
– pentru guvernul german, de J. Möller și D. Klebs, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de M. Huttunen, M. Noll‑Ehlers și N. Ruiz García, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 23 septembrie 2021,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO 2007, L 171, p. 1), precum și a articolului 2 alineatul (2) litera (d) și a articolului 3 alineatul (6) din Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe (JO 1999, L 171, p. 12, Ediție specială, 15/vol. 5, p. 89).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între DS, pe de o parte, și Porsche Inter Auto GmbH & Co KG și Volkswagen AG, pe de altă parte, în legătură cu cererea de anulare a unui contract de vânzare având ca obiect un autovehicul echipat cu un software ce reduce recircularea gazelor poluante ale acestui autovehicul în special în funcție de temperatura detectată.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Directiva 1999/44
3 Directiva 1999/44 a fost abrogată prin Directiva (UE) 2019/771 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, de modificare a Regulamentului (UE) 2017/2394 și a Directivei 2009/22/CE și de abrogare a Directivei 1999/44/CE (JO 2019, L 136, p. 28), cu efect de la 1 ianuarie 2022. Totuși, având în vedere data faptelor din litigiul principal, Directiva 1999/44 rămâne aplicabilă în cazul acestuia.
4 Considerentele (1) și (10)-(12) ale Directivei 1999/44 aveau următorul cuprins:
„(1) Întrucât, în conformitate cu articolul 153 alineatele (1) și (3) [CE], Comunitatea ar trebui să contribuie la realizarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorului prin măsurile pe care le adoptă în temeiul articolului 95 [CE].
[…]
(10) Întrucât, în cazul neconformității bunurilor cu contractul, consumatorii ar trebui să aibă dreptul ca bunurile să fie repuse în conformitate cu contractul, gratuit, alegând fie repararea, fie înlocuirea bunurilor sau, în lipsa acestor măsuri, la o reducere a prețului sau la rezilierea contractului.
(11) Întrucât consumatorul poate, în primul rând, să solicite vânzătorului să repare bunurile sau să le înlocuiască, cu excepția cazului în care aceste despăgubiri sunt imposibile sau disproporționate; întrucât ar trebui să se determine în mod obiectiv dacă o despăgubire este disproporționată; întrucât o despăgubire ar fi disproporționată în cazul în care ar impune, în comparație cu o altă despăgubire, costuri nerezonabile; întrucât, pentru a stabili dacă aceste costuri sunt nerezonabile, costurile unei despăgubiri ar fi mult mai mari decât costurile celeilalte despăgubiri.
(12) Întrucât, în cazurile de neconformitate, vânzătorul poate oferi întotdeauna consumatorului, pe cale amiabilă, orice despăgubire existentă; întrucât consumatorul trebuie să decidă acceptarea sau respingerea propunerii în cauză.”
5 Articolul 1 alineatul (2) litera (f) din această directivă prevedea:
„În sensul prezentei directive:
[…]
(f) reparație înseamnă, în caz de neconformitate, aducerea bunurilor de consum la conformitate cu contractul de vânzare.”
6 Articolul 2 din directiva menționată, intitulat „Conformitatea cu contractul”, prevedea la alineatele (1)-(3):
„(1) Vânzătorul trebuie să livreze consumatorului bunuri conforme cu contractul de vânzare.
(2) Bunurile de consum se presupun a fi conforme cu contractul în cazul în care:
(a) corespund descrierii date de vânzător și posedă calitățile bunurilor pe care vânzătorul le‑a prezentat consumatorului ca mostră sau ca model;
(b) sunt corespunzătoare scopului special pentru care consumatorul le solicită și pe care el l‑a adus la cunoștința vânzătorului la încheierea contractului și pe care vânzătorul l‑a acceptat;
(c) sunt corespunzătoare scopurilor pentru care bunurile de același tip se utilizează în mod normal;
(d) prezintă calitatea și performanța care sunt normale pentru bunurile de același tip și la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil, dată fiind natura bunurilor și ținându‑se seama de orice declarații publice privind caracteristicile specifice ale bunurilor făcute de vânzător, producător sau reprezentantul acestuia, în special în reclame sau prin etichetare.
(3) Nu se consideră a fi o neconformitate în sensul prezentului articol în cazul în care, la încheierea contractului, consumatorul cunoștea sau nu putea, în mod rezonabil, să nu cunoască neconformitatea sau în cazul în care neconformitatea își are originea în materialele furnizate de consumator.”
7 Articolul 3 din aceeași directivă, intitulat „Drepturile consumatorului”, avea următorul cuprins:
„(1) Vânzătorul este răspunzător față de consumator pentru orice neconformitate existentă în momentul livrării bunurilor.
(2) În cazul unei neconformități, consumatorul are dreptul ca bunurile să fie repuse în conformitate, gratuit, prin reparare sau înlocuire, în conformitate cu alineatul (3), sau la o reducere de preț corespunzătoare sau la rezoluțiunea contractului pentru acele bunuri, în conformitate cu alineatele (5) și (6).
(3) În primul rând, consumatorul poate cere vânzătorului să repare bunurile sau poate cere vânzătorului să le înlocuiască, în ambele cazuri gratuit, cu excepția cazurilor în care aceasta este imposibilă sau disproporționată.
O despăgubire se consideră disproporționată în cazul în care impune vânzătorului costuri care, în comparație cu o despăgubire alternativă, sunt nerezonabile, luând în considerare:
– valoarea bunurilor în cazul în care nu ar fi existat neconformitatea;
– însemnătatea neconformității și
– dacă despăgubirea alternativă ar putea fi executată fără vreun inconvenient semnificativ pentru consumator.
Orice reparație sau înlocuire se efectuează într‑un termen rezonabil și fără niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, ținând seama de natura bunurilor și scopul pentru care consumatorul a solicitat bunurile în cauză.
(4) Termenul «gratuit» din alineatele (2) și (3) se referă la costurile necesare suportate pentru a aduce bunurile la conformitate, în special costul expedierii prin poștă, al forței de muncă și al materialelor.
(5) Consumatorul poate cere o reducere corespunzătoare a costului sau rezoluțiunea contractului:
– în cazul în care consumatorul nu beneficiază de reparație sau înlocuire sau
– în cazul în care vânzătorul nu a executat despăgubirea într‑un termen rezonabil sau
– în cazul în care vânzătorul nu a executat despăgubirea fără vreun inconvenient semnificativ pentru consumator.
(6) Consumatorul nu are dreptul de a cere rezoluțiunea contractului, în cazul în care neconformitatea este minoră.”
Regulamentul nr. 715/2007
8 Potrivit considerentelor (1) și (4)-(7) ale Regulamentului nr. 715/2007:
„(1) […] cerințele tehnice pentru omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile ar trebui armonizate pentru a se evita existenta unor cerințe care diferă de la un stat membru la altul și pentru a se asigura un nivel înalt al protecției mediului.
[…]
(4) […] [P]entru a atinge obiectivele UE privind calitatea aerului, sunt necesare reduceri suplimentare la emisiile provenind din sectorul transporturilor (transport aerian, maritim și terestru), de la gospodării și din domeniul energetic, din sectoarele agricol și industrial. În acest context, sarcina reducerii emisiilor provenind de la vehicule trebuie abordată în cadrul unei strategii globale. Normele Euro 5 și 6 constituie una dintre măsurile menite să reducă emisiile de particule și de precursori ai ozonului, cum ar fi oxizii de azot și hidrocarburile.
(5) Îndeplinirea obiectivelor UE privind calitatea aerului necesită un efort continuu de a reduce emisiile provenind de la vehicule. […]
(6) Pentru a îmbunătăți calitatea aerului și a respecta valorile‑limită la emisii, este necesară, în special, o reducere considerabilă a emisiilor de oxizi de azot ce provin de la vehiculele diesel. […]
(7) Este important ca, la stabilirea normelor de emisii, să se ia în considerare implicațiile pentru piață și competitivitatea producătorilor, costurile directe și indirecte pentru operatorii economici și creșterea beneficiilor prin stimularea inovațiilor, îmbunătățirea calității aerului, reducerea costurilor pentru sănătate și creșterea speranței de viață, precum și implicațiile pentru impactul global asupra emisiilor de dioxid de carbon.”
9 Articolul 1 alineatul (1) din acest regulament prevede:
„Prezentul regulament stabilește cerințe tehnice armonizate pentru omologarea de tip a autovehiculelor («vehiculelor») și a pieselor de schimb, cum ar fi dispozitivele pentru controlul poluării, în ceea ce privește emisiile acestora.”
10 Articolul 3 punctul 10 din regulamentul menționat prevede:
„În sensul prezentului regulament și al măsurilor sale de punere în aplicare, se aplică următoarele definiții:
[…]
10. «dispozitiv de manipulare» înseamnă orice element de proiectare care măsoară temperatura, viteza vehiculului, turația motorului (RPM), raportul de transmisie, depresiunea în galeria de admisie sau orice alt parametru în scopul activării, modulării, întârzierii sau dezactivării funcționării oricărei părți a sistemului de control al emisiilor, care reduce eficiența sistemului de control al emisiilor în condiții care pot fi regăsite, în mod rezonabil, în timpul funcționării și al utilizării normale a vehiculului.”
11 Articolul 4 alineatele (1) și (2) din același regulament are următorul cuprins:
„(1) Producătorii fac dovada faptului că toate vehiculele noi vândute, înmatriculate sau puse în circulație în interiorul Comunității sunt omologate de tip în conformitate cu prezentul regulament și cu măsurile sale de punere în aplicare. De asemenea, producătorii fac dovada faptului că toate dispozitivele noi de schimb pentru controlul poluării și care necesită omologare de tip, vândute sau puse în exploatare în interiorul Comunității, sunt omologate de tip în conformitate cu prezentul regulament și cu măsurile sale de punere în aplicare.
Aceste obligații cuprind respectarea valorilor‑limită la emisii prevăzute în anexa I și a măsurilor de punere în aplicare prevăzute la articolul 5.
(2) Producătorii asigură respectarea procedurilor de omologare de tip privind verificarea conformității producției, a durabilității dispozitivelor pentru controlul poluării și a conformității în funcționare.
În afară de aceasta, măsurile tehnice adoptate de către producător trebuie să fie de așa natură încât să garanteze limitarea efectivă a gazelor la țeava de evacuare și a emisiilor evaporative, în conformitate cu prezentul regulament, pe toată durata de viață normală a vehiculelor și în condiții de utilizare normale. […]
[…]”
12 Articolul 5 alineatele (1) și (2) din Regulamentul nr. 715/2007 prevede:
„(1) Producătorul echipează vehiculele astfel încât componentele care ar putea influența emisiile să fie proiectate, construite și asamblate în așa fel încât să permită vehiculelor, în condiții de utilizare normală, să respecte prezentul regulament și măsurile sale de punere în aplicare.
(2) Folosirea dispozitivelor de manipulare care reduc eficiența sistemelor de control a emisiilor este interzisă. Interdicția nu se aplică în următoarele cazuri:
(a) necesitatea dispozitivului se justifică pentru protecția motorului împotriva deteriorărilor sau a unui accident și pentru funcționarea în siguranță a vehiculului;
(b) dispozitivul nu funcționează în afară de cerințele privind pornirea motorului
sau
(c) condițiile sunt incluse, în mod substanțial, în procedurile de încercare prin care se verifică emisiile evaporative și emisiile la țeava de evacuare.”
13 Anexa I la acest regulament, intitulată „Valorile‑limită la emisii”, prevede printre altele valorile‑limită la emisiile de oxid de azot (NOx).
Regulamentul nr. 692/2008
14 Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei din 18 iulie 2008 de punere în aplicare și modificare a Regulamentului nr. 715/2007 (JO 2008, L 199, p. 1) a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 566/2011 al Comisiei din 8 iunie 2011 (JO 2011, L 158, p. 1) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 692/2008”). Începând de la 1 ianuarie 2022, Regulamentul nr. 692/2008 a fost abrogat prin Regulamentul (UE) 2017/1151 al Comisiei din 1 iunie 2017 de completare a Regulamentului nr. 715/2007, de modificare a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Regulamentului nr. 692/2008 și a Regulamentului (UE) nr. 1230/2012 al Comisiei și de abrogare a Regulamentului nr. 692/2008 (JO 2017, L 175, p. 1). Totuși, având în vedere data faptelor din litigiul principal, Regulamentul nr. 692/2008 rămâne aplicabil în cazul acestuia.
15 Articolul 10 din Regulamentul nr. 692/2008, intitulat „Dispozitive pentru controlul poluării”, prevedea la alineatul (1):
„Producătorul asigură că dispozitivele de schimb pentru controlul poluării concepute pentru a fi montate pe vehicule omologate CE, incluse în obiectul Regulamentului (CE) nr. 715/2007, sunt omologate CE ca unități tehnice separate în sensul articolului 10 alineatul (2) din Directiva 2007/46/CE [a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă‑cadru) (JO 2007, L 263, p. 1)], în conformitate cu articolul 12, articolul 13 și anexa XIII la prezentul regulament.
Convertizoarele catalitice și filtrele pentru particule sunt considerate dispozitive pentru controlul poluării în sensul prezentului regulament.
[…]”
16 Anexa I la Regulamentul nr. 692/2008, intitulată „Dispoziții administrative pentru omologarea CE de tip”, prevedea la punctul 3.3, intitulat „Extinderi pentru durabilitatea dispozitivelor pentru controlul poluării (încercarea de tipul 5)”:
„3.3.1. Omologarea acordată unui tip de vehicul poate fi extinsă la tipuri diferite de vehicule, cu condiția ca parametrii pentru vehicul, motor sau sistemul de control al poluării specificați mai jos să fie identici sau să se mențină în cadrul acelorași toleranțe stabilite:
3.3.1.1. Vehicul:
[…]
3.3.1.2. Motor
[…]
3.3.1.3. Parametrii sistemului de control al poluării sunt:
(a) convertizoare catalitice și filtrele pentru particule:
[…]
[…]
c) EGR (recircularea gazelor de eșapament):
cu sau fără
tipul (cu răcire sau fără, comandă activă sau pasivă, presiune înaltă sau joasă).
[…]”
Directiva 2007/46
17 Directiva 2007/46, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) nr. 1229/2012 al Comisiei din 10 decembrie 2012 (JO 2012, L 353, p. 1) (denumită în continuare „Directiva 2007/46”), a fost abrogată prin Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO 2018, L 151, p. 1) cu efect de la 1 septembrie 2020. Totuși, având în vedere data faptelor din litigiul principal, directiva menționată rămâne aplicabilă în cazul acestuia.
18 Potrivit considerentului (3) al directivei menționate:
„Ar trebui realizată armonizarea și precizarea prin acte de reglementare a cerințelor tehnice aplicabile sistemelor, componentelor, unităților tehnice separate și vehiculelor. Actele de reglementare respective ar trebui să aibă drept obiectiv principal asigurarea unui nivel ridicat de siguranță rutieră, de protecție a sănătății, a mediului, de eficiență energetică și de protecție împotriva utilizării neautorizate.”
19 Articolul 1 din aceeași directivă, intitulat „Obiectul”, prevedea:
„Prezenta directivă instituie un cadru armonizat, care cuprinde dispozițiile administrative și cerințele tehnice generale pentru omologarea tuturor vehiculelor noi care fac parte din domeniul său de aplicare, precum și a sistemelor, a componentelor și a unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, cu scopul de a facilita înmatricularea, vânzarea și punerea în exploatare a acestora în interiorul Comunității.
[…]
Pentru a asigura aplicarea prezentei directive, cerințele tehnice specifice privind fabricația și funcționarea vehiculelor sunt prevăzute în acte de reglementare, a căror listă exhaustivă figurează în anexa IV la prezenta directivă.”
20 Articolul 3 din Directiva 2007/46, intitulat „Definiții”, prevedea la punctele 5 și 36:
„În sensul prezentei directive și al actelor de reglementare enumerate în anexa IV, dacă nu se specifică altfel în cuprinsul lor:
[…]
5. «omologare CE de tip» înseamnă procedura prin care un stat membru certifică faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile cuprinse în prezenta directivă sau în actele de reglementare enumerate la anexa IV sau XI;
[…]
36. «certificat de conformitate» înseamnă documentul prezentat în anexa IX, eliberat de producător și care certifică faptul că, în momentul fabricării, un vehicul aparținând seriei tipului omologat în conformitate cu prezenta directivă a respectat toate actele de reglementare.”
21 Articolul 4 din această directivă, intitulat „Obligațiile statelor membre”, prevedea:
„(1) Statele membre se asigură că producătorii care solicită omologarea își respectă obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive.
(2) Statele membre omologhează numai acele vehicule, sisteme, componente sau unități tehnice separate care respectă cerințele prezentei directive.
(3) Statele membre înmatriculează sau permit vânzarea sau punerea în exploatare numai a acelor vehicule, componente și unități tehnice separate care respectă cerințele prezentei directive.
[…]”
22 Articolul 8 alineatul (6) din directiva menționată avea următorul cuprins:
„Autoritatea de omologare informează fără întârziere autoritățile de omologare ale celorlalte state membre asupra refuzului sau retragerii omologării oricărui vehicul, precizând motivele deciziei sale.”
23 Potrivit articolului 13 alineatul (1) din aceeași directivă:
„Producătorul informează fără întârziere statul membru care a acordat omologarea CE de tip asupra oricărei modificări a datelor din dosarul de omologare. Statul membru poate decide, în conformitate cu reglementările din prezentul capitol, asupra procedurii care trebuie urmată. În cazul în care este necesar, statul membru decide, în urma consultării cu producătorul, că o nouă omologare CE de tip trebuie să fie acordată.”
24 Articolul 19 din Directiva 2007/46, intitulat „Certificatul de conformitate”, prevedea la alineatul (1):
„În calitate de deținător al unei omologări CE de tip pentru un vehicul, producătorul eliberează un certificat de conformitate care însoțește fiecare vehicul, complet, incomplet sau completat, care a fost produs în conformitate cu tipul de vehicul omologat.
[…]”
25 Articolul 26 din această directivă, intitulat „Înmatricularea, vânzarea și punerea în exploatare a vehiculelor”, prevedea la alineatul (1):
„Fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 29 și 30, statele membre înmatriculează și permit vânzarea sau punerea în exploatare a vehiculelor numai dacă acestea sunt însoțite de un certificat de conformitate valabil emis în conformitate cu articolul 18.
[…]”
26 Anexa IV la directiva menționată, intitulată „Cerințe în scopul omologării CE de tip a vehiculelor”, viza în partea I, intitulată „Acte de reglementare privind omologarea CE de tip a vehiculelor produse în serii nelimitate”, Regulamentul nr. 715/2007 în ceea ce privește „[e]misiile (Euro 5 și 6) – Vehicule ușoare/acces la informații”.
Dreptul austriac
27 Articolul 922 alineatul (1) din Allgemeines bürgerliches Gesetzbuch (Codul civil general), în versiunea aplicabilă cauzei principale (denumit în continuare „ABGB”), prevede:
„Cel care predă un bun cu titlu oneros altei persoane garantează că bunul este conform cu contractul. Prin urmare, acesta răspunde de faptul că lucrul are calitățile stipulate sau de așteptat în mod obișnuit, corespunde descrierii sale, unei mostre sau unui model și este propriu utilizării stipulate sau utilizării care corespunde naturii actului juridic.”
28 Articolul 932 alineatele (1) și (4) din ABGB prevede:
„(1) Cesionarul poate solicita, ca urmare a unui viciu, ameliorarea (prin reparare sau prin adăugarea părților lipsă), înlocuirea bunului, o reducere adecvată a remunerației (reducere de preț) sau rezoluțiunea contractului (acțiune redhibitorie).
[…]
(4) Atunci când nu este posibil nici să se repare, nici să se înlocuiască produsul sau cedentul nu poate asigura reparația sau înlocuirea decât cu un efort disproporționat, cesionarul are dreptul la o reducere de preț sau, în măsura în care nu este vorba despre un viciu minor, dreptul la a formula o acțiune redhibitorie. […]”
Dreptul german
29 Articolul 25 alineatul (2) din Verordnung über die EG‑Genehmigung für Kraftfahrzeuge und ihre Anhänger sowie für Systeme, Bauteile und selbstständige technische Einheiten für diese Fahrzeuge (EG‑Fahrzeuggenehmigungsverordnung) [Regulamentul privind omologarea CE de tip a autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Regulamentul privind omologarea CE de tip a autovehiculelor)] (denumit în continuare „EG‑FGV”), are următorul cuprins:
„Pentru a remedia viciile apărute și pentru a garanta conformitatea vehiculelor introduse deja în circulație, a componentelor sau a unităților tehnice, Oficiul Federal pentru Circulația Autovehiculelor poate adopta a posteriori dispoziții suplimentare.”
Litigiul principal și întrebările preliminare
30 La 21 decembrie 2013, DS, un consumator, a achiziționat un autovehicul marca Volkswagen, echipat cu un motor diesel de tip EA 189 de generație Euro 5, de la Porsche Inter Auto, un concesionar independent al Volkswagen.
31 Acest vehicul conținea un software care asigura funcționarea sistemului de recirculare a gazelor de eșapament potrivit unui sistem în două moduri (denumit în continuare „sistemul de comutare”). Primul mod era activat numai în cursul testului de omologare, denumit „New European Driving Cycle” (NEDC), efectuat în laborator. În acest mod, rata de recirculare a gazelor de eșapament era mai ridicată decât în al doilea mod, activat în condiții reale de conducere. Tipul de vehicul în cauză a fost omologat de Kraftfahrt‑Bundesamt (Oficiul Federal pentru Circulația Autovehiculelor, Germania, denumit în continuare „KBA”), autoritatea de omologare din Germania. Prezența sistemului de comutare nu fusese dezvăluită acestei autorități.
32 Din decizia de trimitere reiese că dacă KBA ar fi avut cunoștință de sistemul menționat, nu ar fi omologat acest tip de vehicul. Reiese tot din decizia de trimitere că DS ar fi cumpărat vehiculul în cauză chiar dacă ar fi avut cunoștință de prezența sistemului respectiv.
33 Prin decizia din 15 octombrie 2015, adoptată în temeiul articolului 25 alineatul (2) din EG‑FGV, KBA a dispus retragerea de către Volkswagen a sistemului de comutare în scopul de a restabili conformitatea motoarelor de tip EA 189 de generație Euro 5 cu Regulamentul nr. 715/2007. Prin scrisoarea din 20 decembrie 2016, KBA a informat Volkswagen că actualizarea propusă a software‑ului menționat la punctul 31 din prezenta hotărâre (denumită în continuare „actualizarea software‑ului”) era de natură să restabilească această conformitate. Omologarea CE de tip a vehiculului în discuție nu a fost revocată și nici retrasă ulterior de KBA.
34 La 15 februarie 2017, DS a permis actualizarea software‑ului pe vehiculul său. Prin această actualizare, s‑a înlocuit sistemul de comutare cu o programare prin intermediul căreia modul de reducere a emisiilor era activat nu numai în cursul testului de omologare menționat la punctul 31 din prezenta hotărâre, ci și în cazul utilizării vehiculului în circulația rutieră. Recircularea gazelor de eșapament era însă pe deplin eficientă numai atunci când temperatura exterioară se situa între 15 și 33 de grade Celsius (denumită în continuare „fereastra termică”).
35 DS a formulat o acțiune la Landesgericht Linz (Tribunalul Regional din Linz, Austria), solicitând, cu titlu principal, rambursarea prețului de cumpărare a vehiculului în cauză în schimbul restituirii acestuia, cu titlu subsidiar, o reducere a prețului acestui vehicul și, cu titlu mai subsidiar, constatarea răspunderii Porsche Inter Auto și a Volkswagen pentru prejudiciile rezultate din existența unui dispozitiv de manipulare interzis, în sensul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007.
36 Prin hotărârea din 12 decembrie 2018, instanța menționată a respins această acțiune.
37 Prin hotărârea din 4 aprilie 2019, Oberlandesgericht Linz (Tribunalul Regional Superior din Linz, Austria) a confirmat această hotărâre.
38 Împotriva acestei hotărâri, DS a declarat recurs la Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria), care este instanța de trimitere, pentru motivul că vehiculul în cauză avea un viciu deoarece sistemul de comutare constituia un dispozitiv de manipulare interzis, în sensul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007. În opinia lui DS, întrucât actualizarea software‑ului nu ar fi remediat acest viciu, exista riscul ca vehiculul să își piardă valoarea și să sufere prejudicii ca urmare a acestei actualizări.
39 Porsche Inter Auto și Volkswagen susțin că fereastra termică constituie un dispozitiv de manipulare legal, în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007, și că o asemenea apreciere ar fi împărtășită de KBA.
40 Instanța de trimitere consideră că sistemul de comutare constituie un dispozitiv de manipulare interzis, în sensul articolului 3 punctul 10 și al articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007. În orice caz, vehiculul în cauză ar avea un viciu, în sensul articolului 922 din ABGB, pentru motivul că existența acestui dispozitiv de manipulare nu fusese dezvăluită KBA.
41 În acest context, instanța de trimitere ridică problema dacă, ținând seama de obligația de livrare a unui vehicul care să nu fie prevăzut cu un asemenea dispozitiv de invalidare, vehiculul în cauză ar prezenta o neconformitate, în sensul Directivei 1999/44. Într‑o asemenea situație, în opinia instanței menționate, ar trebui să se examineze dacă acel vehicul ar fi încă echipat cu un dispozitiv de manipulare interzis după actualizarea software‑ului care asigură funcționarea sistemului de recirculare a gazelor de eșapament și să se precizeze efectele juridice ale eventualei persistențe a unui asemenea viciu după actualizarea software‑ului.
42 Mai precis, instanța de trimitere dorește să afle, în primul rând, dacă, în ipoteza în care, deși vehiculul în cauză a primit omologarea CE de tip, acest vehicul ar fi echipat cu un dispozitiv de manipulare a cărui folosire este interzisă în temeiul articolului 3 punctul 10 și al articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007, vehiculul respectiv ar prezenta calitatea care este normală pentru bunurile de același tip și la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil, în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (d) din Directiva 1999/44, și, prin urmare, ar trebui să fie prezumat a fi conform cu contractul. În această privință, instanța menționată apreciază că, în cazul unui produs precum un vehicul care trebuie să răspundă unor cerințe normative, consumatorul mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat se așteaptă efectiv ca aceste cerințe să fie respectate. Faptul că vehiculele trebuie să facă obiectul unei proceduri de omologare CE de tip nu s‑ar opune neapărat acestei interpretări a articolului 2 alineatul (2) litera (d) menționat.
43 În al doilea rând, instanța de trimitere ridică problema dacă fereastra termică poate intra sub incidența excepției prevăzute la articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007, care este invocată de Porsche Inter Auto și de Volkswagen, sau dacă o atare ipoteză este în orice caz exclusă, astfel cum susține DS. În această privință, instanța menționată arată că, ținând seama de obiectivul de protecție a mediului care decurge din considerentele (1) și (6) ale Regulamentului nr. 715/2007, excepțiile prevăzute la acest articol 5 alineatul (2) trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte. Or, potrivit instanței menționate, întrucât este de notorietate că, pe o parte a teritoriului Uniunii, care include Austria, temperatura medie este mai mică de 15 grade Celsius mai multe luni pe an, temperatura exterioară la care recircularea gazelor de eșapament pentru un vehicul precum cel în discuție în litigiul principal este pe deplin eficientă nu este astfel atinsă în medie o mare parte din an. În aceste condiții, ar părea imposibil ca un dispozitiv de manipulare ce funcționează atât de frecvent să își găsească justificare prin una dintre aceste excepții.
44 În al treilea rând, instanța de trimitere dorește să afle dacă prezența într‑un vehicul a unui dispozitiv de manipulare, în sensul articolului 3 punctul 10 din Regulamentul nr. 715/2007, a cărui folosire este interzisă în temeiul articolului 5 alineatul (2) din acest regulament, poate fi calificată drept neconformitate minoră, în sensul articolului 3 alineatul (6) din Directiva 1999/44, atunci când, având cunoștință de prezența și de modul de acțiune ale acestui dispozitiv, consumatorul în cauză ar fi achiziționat totuși vehiculul.
45 În aceste condiții, Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Directiva [1999/44] trebuie interpretat în sensul că un autovehicul care intră în domeniul de aplicare al [Regulamentului nr. 715/2007] prezintă calitatea care este normală pentru bunurile de același tip și la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil în cazul în care vehiculul este echipat cu un dispozitiv de manipulare interzis în sensul articolului 3 punctul 10 și al articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007, cu toate că tipul de vehicul dispune de o omologare CE de tip valabilă, astfel încât vehiculul poate fi utilizat în circulația rutieră?
2) Articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat în sensul că un dispozitiv de manipulare în sensul articolului 3 punctul 10 din acest regulament, care este proiectat într‑un mod în care, în afara funcționării în condiții de testare în laborator, recircularea gazelor de evacuare este complet operațională în condiții reale de conducere numai atunci când temperatura exterioară este cuprinsă în [fereastra termică], poate fi autorizat în temeiul articolului 5 alineatul (2) litera (a) din acest regulament sau aplicarea excepției menționate este a priori exclusă ca urmare a limitării eficienței depline a recirculării gazelor de evacuare la condiții care, în părți ale Uniunii Europene, sunt îndeplinite numai în decursul unei perioade de aproximativ o jumătate de an?
3) Articolul 3 alineatul (6) din Directiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că o neconformitate care constă în echiparea unui vehicul cu un dispozitiv de manipulare interzis în sensul articolului 3 punctul 10 coroborat cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie calificată drept «minoră» în sensul dispoziției menționate atunci când cumpărătorul, având cunoștință de prezența acestuia și de modul său de acțiune, ar fi achiziționat totuși vehiculul?”
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la prima întrebare
46 Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Directiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că un autovehicul care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 715/2007 prezintă calitatea care este normală pentru bunurile de același tip la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil și trebuie astfel să fie prezumat a fi conform cu contractul de vânzare al cărui obiect l‑a constituit dacă acest vehicul, deși dispune de o omologare CE de tip valabilă și, în consecință, poate fi utilizat în circulația rutieră, este echipat cu un dispozitiv de manipulare a cărui folosire este interzisă în temeiul articolului 5 alineatul (2) din acest regulament.
47 Articolul 2 alineatul (1) din Directiva 1999/44 prevede obligația vânzătorului de a livra consumatorului bunuri conforme cu contractul de vânzare.
48 În temeiul articolului 2 alineatul (2) litera (d) din această directivă, bunurile de consum sunt prezumate a fi conforme cu contractul în cazul în care prezintă calitatea și performanța care sunt normale pentru bunurile de același tip și la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil, dată fiind în special natura bunurilor.
49 În ceea ce privește un bun precum cel în discuție în litigiul principal, și anume un autovehicul, trebuie amintit că articolul 3 punctul 5 din Directiva 2007/46 definește „omologarea CE de tip” ca fiind „procedura prin care un stat membru certifică faptul că un tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată respectă dispozițiile administrative și cerințele tehnice aplicabile cuprinse în prezenta directivă sau în actele de reglementare enumerate la anexa IV sau XI”. Această anexă IV, intitulată „Cerințe în scopul omologării CE de tip a vehiculelor”, vizează în partea I, intitulată „Acte de reglementare privind omologarea CE de tip a vehiculelor produse în serii nelimitate”, Regulamentul nr. 715/2007 în ceea ce privește „[e]misiile (Euro 5 și 6) – Vehicule ușoare/acces la informații”.
50 Este necesar să se amintească de asemenea că articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din directiva menționată prevede că statele membre înmatriculează sau permit vânzarea sau punerea în exploatare numai a vehiculelor ce respectă cerințele aceleiași directive.
51 În sfârșit, articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul nr. 715/2017 prevede că producătorii fac dovada că toate vehiculele noi vândute, înmatriculate sau puse în circulație în interiorul Uniunii sunt omologate de tip în conformitate cu acest regulament și cu măsurile sale de punere în aplicare.
52 Rezultă din dispozițiile menționate la punctele 49-51 din prezenta hotărâre, pe de o parte, că vehiculele care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2007/46 trebuie să facă obiectul unei omologări de tip și, pe de altă parte, că această omologare poate fi acordată numai dacă tipul de vehicul în discuție corespunde dispozițiilor Regulamentului nr. 715/2007, printre altele, cele referitoare la emisii, din care face parte articolul 5 din acest regulament.
53 În plus, în temeiul articolului 18 alineatul (1) din Directiva 2007/46, producătorul eliberează, în calitate de deținător al unei omologări CE de tip pentru un vehicul, un certificat de conformitate care însoțește fiecare vehicul, complet, incomplet sau completat, care a fost produs în conformitate cu tipul de vehicul omologat. Conform articolului 26 alineatul (1) din directiva menționată, acest certificat este obligatoriu pentru înmatricularea și vânzarea sau punerea în exploatare a vehiculelor.
54 Un consumator, atunci când achiziționează un vehicul care aparține seriei unui tip de vehicul omologat și care, prin urmare, este însoțit de un certificat de conformitate, se poate aștepta în mod rezonabil ca Regulamentul nr. 715/2007, în special articolul 5 din acesta, să fie respectat în privința acelui vehicul, chiar în lipsa unor clauze contractuale specifice.
55 În consecință, articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Directiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că un vehicul care nu ar fi conform cu cerințele prevăzute de acest articol 5 nu ar prezenta calitatea și performanța care sunt normale pentru bunurile de același tip la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil dată fiind natura bunurilor, în sensul articolului 2 alineatul (2) litera (d) menționat.
56 Astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 149 din concluzii, această interpretare nu este repusă în discuție de faptul că tipul de vehicul în cauză dispune de o omologare CE de tip ce îi permite să fie utilizat în circulația rutieră. Într‑adevăr, Directiva 2007/46 are în vedere situația în care caracterul ilicit al unui element de proiectare al unui vehicul în raport, de exemplu, cu cerințele prevăzute la articolul 5 din Regulamentul nr. 715/2007 este descoperit numai după omologarea de tip. Astfel, articolul 8 alineatul (6) din această directivă prevede că autoritatea de omologare poate retrage omologarea oricărui vehicul. În plus, din articolul 13 alineatul (1) prima și a treia teză din directiva menționată reiese că, atunci când un producător informează statul membru care a acordat omologarea CE de tip asupra unei modificări a datelor din dosarul de omologare, statul membru respectiv poate, în cazul în care este necesar, să decidă, în urma consultării cu producătorul, că trebuie acordată o nouă omologare CE de tip.
57 Aceasta pare a fi situația în speță, din moment ce din decizia de trimitere reiese că tipul de vehicul în discuție în litigiul principal a fost inițial omologat de KBA fără ca prezența sistemului de comutare să fi fost dezvăluită acestei autorități. Mai mult, din decizia menționată reiese că dacă KBA ar fi avut cunoștință de sistemul respectiv, nu ar fi acordat omologarea CE pentru acest tip de vehicul.
58 În consecință, este necesar să se răspundă la prima întrebare că articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Directiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că un autovehicul care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 715/2007 nu prezintă calitatea care este normală pentru bunurile de același tip la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil în cazul în care acest vehicul, deși dispune de o omologare CE de tip valabilă și poate fi, în consecință, utilizat în circulația rutieră, este echipat cu un dispozitiv de manipulare a cărui folosire este interzisă în temeiul articolului 5 alineatul (2) din acest regulament.
Cu privire la a doua întrebare
59 Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat în sensul că un dispozitiv de manipulare ce garantează îndeosebi respectarea valorilor‑limită la emisii prevăzute de acest regulament numai atunci când temperatura exterioară se situează în fereastra termică, astfel încât, pe o parte a teritoriului Uniunii, această recirculare este pe deplin operațională doar aproximativ șase luni pe an, poate fi justificată în temeiul acestei dispoziții.
60 Potrivit articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007, folosirea dispozitivelor de manipulare ce reduc eficiența sistemelor de control al emisiilor este interzisă. Totuși, această interdicție are trei excepții, printre care cea de la articolul 5 alineatul (2) litera (a), și anume atunci când „necesitatea dispozitivului se justifică pentru protecția motorului împotriva deteriorărilor sau a unui accident și pentru funcționarea în siguranță a vehiculului”.
61 În măsura în care enunță o excepție de la interdicția privind folosirea dispozitivelor de manipulare ce reduc eficiența sistemului de control al emisiilor, această dispoziție trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte [a se vedea în acest sens Hotărârea din 17 decembrie 2020, CLCV și alții (Dispozitiv de manipulare pentru motor diesel), C‑693/18, EU:C:2020:1040, punctele 111 și 112].
62 În ceea ce privește, mai întâi, noțiunea de „motor”, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctele 118 și 119 din concluzii, anexa I la Regulamentul nr. 692/2008 face o diferențiere explicită între motor și sistemul de control al poluării. Astfel, cerințele referitoare la „[m]otor” sunt prevăzute la punctul 3.3.1.2 din această anexă, pe când cele referitoare la „[p]arametrii sistemului de control al poluării” sunt prevăzute la punctul 3.3.1.3 din anexa menționată. Acest din urmă punct include în mod expres, la literele (a) și (c), filtrele pentru particule și recircularea gazelor de eșapament. În plus, potrivit articolului 10 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 692/2008, filtrele pentru particule sunt considerate dispozitive pentru controlul poluării, în sensul acestui regulament.
63 În consecință, supapa EGR, răcitorul EGR și filtrul pentru particule diesel, pe care fereastra termică ar urmări să le menajeze, potrivit Porsche Inter Auto, constituie componente distincte ale motorului. Astfel, supapa EGR se situează la ieșirea motorului, după galeria de evacuare. La deschidere, această supapă permite tranzitul gazelor de evacuare în galeria de admisie pentru a fi arse a doua oară și a fi răcite cu ajutorul unui răcitor, răcitorul EGR. Filtrul pentru particule, care se situează înainte de țeava de evacuare, permite, la rândul său, filtrarea aerului pentru a reține particulele fine poluante.
64 În ceea ce privește, în continuare, noțiunile de „accident” și de „deteriorări”, care figurează la articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007, Curtea a statuat că, pentru a putea fi justificat în conformitate cu această dispoziție, un dispozitiv de manipulare ce reduce eficacitatea sistemului de control al emisiilor trebuie să permită protejarea motorului împotriva deteriorărilor neașteptate și excepționale [Hotărârea din 17 decembrie 2020, CLCV și alții (Dispozitiv de manipulare pentru motor diesel), C‑693/18, EU:C:2020:1040, punctul 109].
65 În orice caz, ancrasarea și îmbătrânirea motorului nu pot fi deci considerate un „accident” sau o „deteriorare”, în sensul acestei dispoziții, întrucât evenimentele respective sunt, în principiu, previzibile și inerente pentru funcționarea normală a vehiculului [Hotărârea din 17 decembrie 2020, CLCV și alții (Dispozitiv de manipulare pentru motor diesel), C‑693/18, EU:C:2020:1040, punctul 110].
66 Această interpretare este confirmată și de obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 715/2007, care constă în asigurarea unui nivel ridicat de protecție a mediului și în îmbunătățirea calității aerului în Uniune, ceea ce implică reducerea efectivă a emisiilor de oxid de azot (NOx) pe toată durata normală de viață a vehiculelor. Într‑adevăr, interdicția prevăzută la articolul 5 alineatul (2) din acest regulament ar fi lipsită de conținut și privată de orice efect util în cazul în care producătorii ar fi autorizați să echipeze autovehiculele cu asemenea dispozitive de manipulare exclusiv în scopul protejării motorului împotriva ancrasării și a îmbătrânirii [Hotărârea din 17 decembrie 2020, CLCV și alții (Dispozitiv de manipulare pentru motor diesel), C‑693/18, EU:C:2020:1040, punctul 113].
67 Numai riscurile imediate de deteriorare sau de accident la motor, care generează un pericol concret în timpul conducerii unui vehicul, sunt, așadar, de natură să justifice folosirea unui dispozitiv de manipulare, în temeiul articolului 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007.
68 Interpretarea termenului „deteriorare” dată de Curte în Hotărârea din 17 decembrie 2020, CLCV și alții (Dispozitiv de manipulare pentru motor diesel) (C‑693/18, EU:C:2020:1040) nu este contestată prin argumentul prezentat de guvernul german și de Auto Krainer, potrivit căruia, din versiunile acestui termen în limbile engleză („damage”) și germană („Beschädigung”), rezultă că termenul respectiv nu acoperă doar evenimente neașteptate și imprevizibile.
69 Astfel, pe de o parte, așa cum a arătat în esență domnul avocat general la punctul 115 din concluzii, deși, spre deosebire de definiția aceluiași termen în limba franceză, definițiile acestuia în limbile engleză și germană nu implică neapărat ca o deteriorare să fie rezultatul unui eveniment „neașteptat”, ele nu infirmă interpretarea termenului „deteriorare” reținută de Curte. Pe de altă parte, trebuie amintit că interpretarea strictă a Curții se întemeiază pe motivele amintite la punctele 61 și 66 din prezenta hotărâre.
70 Cu toate acestea, guvernul german, Porsche Inter Auto și Volkswagen susțin că dispozitivul de manipulare în cauză este justificat, întrucât, în cazul unor temperaturi prea scăzute sau prea ridicate, se pot forma depozite cu ocazia recirculării gazelor de eșapament și pot conduce astfel la o poziționare necorespunzătoare a supapei EGR, și anume, de exemplu, o supapă care nu se mai deschide sau nu se mai închide corect, chiar o blocare completă a acestei supape. Or, o supapă EGR deteriorată sau poziționată necorespunzător ar putea provoca deteriorări motorului însuși și ar putea conduce printre altele la pierderi de putere ale vehiculului. În plus, ar fi imposibil să se prevadă și să se calculeze momentul în care ar fi atins pragul de deficiență a supapei EGR, acest prag putând fi depășit în mod neașteptat și imprevizibil, chiar dacă s‑ar efectua o întreținere regulată a acestei supape. Pierderile de putere ale vehiculului care survin în mod neașteptat și imprevizibil ar afecta funcționarea în siguranță a vehiculului, crescând, de exemplu, în mod considerabil riscul unui accident grav de circulație în momentul efectuării unei manevre de depășire.
71 În plus, Porsche Inter Auto și Volkswagen susțin că ancrasarea unor componente ale sistemului de recirculare a gazelor de eșapament, prin faptul că provoacă o disfuncționalitate a supapei EGR care poate merge până la blocarea acesteia, este de natură să determine arderea filtrului pentru particule și incendierea motorului sau chiar, ulterior, incendierea întregului vehicul, ceea ce ar compromite funcționarea în siguranță a vehiculului.
72 În această privință, este necesar să se arate că reiese din însuși modul de redactare a articolului 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 că, pentru a intra sub incidența excepției prevăzute de această dispoziție, necesitatea unui dispozitiv de manipulare trebuie să fie justificată nu numai pentru protecția motorului împotriva deteriorărilor sau a unui accident, ci și pentru funcționarea în siguranță a vehiculului. Într‑adevăr, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 106 din concluzii, ținând seama de utilizarea în cuprinsul dispoziției respective a conjuncției „și”, ea trebuie interpretată în sensul că sunt cumulative condițiile pe care le prevede.
73 Prin urmare și ținând cont, astfel cum s‑a subliniat la punctul 61 din prezenta hotărâre, de interpretarea strictă pe care trebuie să o primească această excepție, un dispozitiv de manipulare precum cel în discuție în litigiul principal nu poate fi justificat în temeiul excepției respective decât în măsura în care se stabilește că acest dispozitiv răspunde strict necesității de a evita riscurile imediate de deteriorare sau de accident la motor, cauzate de o disfuncționalitate a unei componente a sistemului de recirculare a gazelor de eșapament, care este de o asemenea gravitate încât generează un pericol concret la momentul conducerii vehiculului echipat cu dispozitivul respectiv. Așa cum a subliniat domnul avocat general la punctul 126 din concluzii, totuși, o verificare de acest gen ține, în litigiul principal, de aprecierea faptelor, care este de competența exclusivă a instanței de trimitere.
74 În plus, deși este adevărat că articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 nu impune în mod formal alte condiții pentru aplicarea excepției prevăzute în această dispoziție, nu este mai puțin adevărat că un dispozitiv de manipulare ce ar trebui, în condiții normale de circulație, să funcționeze în cea mai mare parte a anului pentru ca motorul să fie protejat împotriva deteriorărilor sau împotriva unui accident și pentru ca funcționarea în siguranță a vehiculului să fie asigurată ar fi în mod vădit contrar obiectivului urmărit de acest regulament, de la care dispoziția menționată permite să se deroge doar în împrejurări specifice, și ar ajunge să aducă o atingere disproporționată însuși principiului limitării de către vehicule a emisiilor de oxid de azot (NOx).
75 Ținând seama de interpretarea strictă care trebuie dată acestui articol 5 alineatul (2) litera (a), un asemenea dispozitiv de manipulare nu poate fi, așadar, justificat în temeiul dispoziției menționate.
76 Dacă s‑ar admite că un dispozitiv de manipulare precum cel descris la punctul 74 din prezenta hotărâre poate intra sub incidența excepției prevăzute la articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 s‑ar ajunge la aplicarea acestei excepții în cea mai mare parte a anului în condiții reale de conducere existente pe teritoriul Uniunii, astfel încât principiul interzicerii unor asemenea dispozitive de manipulare, stabilit la acest articol 5 alineatul (2), ar putea, în practică, să fie aplicat mai rar decât excepția amintită.
77 Pe de altă parte, Porsche Inter Auto și Volkswagen, precum și guvernul german susțin că noțiunea de „necesitate” a unui dispozitiv de manipulare nu presupune cea mai bună tehnică disponibilă și că trebuie să se țină seama de stadiul tehnicii la data omologării CE de tip pentru a se aprecia dacă această necesitate se justifică pentru protecția motorului și pentru funcționarea în siguranță a vehiculului, în sensul articolului 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007. Or, nu s‑ar contesta faptul că folosirea unui sistem EGR care funcționează în funcție de o fereastră termică, într‑o măsură diferită în funcție de data omologării, corespunde stadiului tehnicii. În plus, interpretarea termenului „necesitate” care figurează în această dispoziție ar trebui să țină seama de necesitatea de evaluare comparativă a intereselor în materie de mediu cu interesele economice ale producătorilor.
78 În această privință, trebuie să se sublinieze, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 129 din concluzii, pe de o parte, că reiese din considerentul (7) al Regulamentului nr. 715/2007 că, atunci când legiuitorul Uniunii a stabilit valorile‑limită la emisiile de poluanți, a luat în considerare interesele economice ale producătorilor și în special costurile impuse întreprinderilor de necesitatea respectării acestor valori. Revine astfel producătorilor sarcina de a se adapta și de a aplica dispozitive tehnice adecvate pentru respectarea valorilor menționate, acest regulament neimpunând în niciun fel recurgerea la o anumită tehnologie.
79 Pe de altă parte, astfel cum s‑a arătat la punctul 66 din prezenta hotărâre, obiectivul urmărit de Regulamentul nr. 715/2007, care constă în asigurarea unui nivel ridicat de protecție a mediului și în îmbunătățirea calității aerului în Uniune, implică reducerea efectivă a emisiilor de oxid de azot (NOx) pe toată durata normală de viață a vehiculelor [Hotărârea din 17 decembrie 2020, CLCV și alții (Dispozitiv de manipulare pentru motor diesel), C‑693/18, EU:C:2020:1040, punctul 113]. Or, autorizarea unui dispozitiv de manipulare în temeiul articolului 5 alineatul (2) litera (a) din acest regulament pentru simplul motiv că, de exemplu, cheltuielile de cercetare sunt ridicate, că dispozitivul tehnic este costisitor sau că operațiunile de mentenanță a vehiculului sunt mai frecvente și mai scumpe pentru utilizator, ar repune în discuție acest obiectiv.
80 În aceste împrejurări și având în vedere că, astfel cum s‑a amintit la punctele 61 și 73 din prezenta hotărâre, această dispoziție trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte, se impune să se considere că „necesitatea” unui dispozitiv de manipulare, în sensul dispoziției menționate, există numai atunci când, la momentul omologării CE de tip a acestui dispozitiv sau a vehiculului care este echipat cu acesta, nicio altă soluție tehnică nu permite evitarea riscurilor imediate de deteriorări sau de accident la motor, care generează un pericol concret la momentul conducerii vehiculului.
81 În consecință, este necesar să se răspundă la a doua întrebare că articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat în sensul că un dispozitiv de manipulare ce garantează printre altele respectarea valorilor‑limită la emisii prevăzute de acest regulament numai în fereastra termică poate fi justificat în temeiul acestei dispoziții doar dacă se stabilește că dispozitivul respectiv răspunde în mod strict necesității de a evita riscurile imediate de deteriorări sau de accident la motor, ocazionate de o disfuncționalitate a unei componente a sistemului de reciclare a gazelor de eșapament de o asemenea gravitate încât generează un pericol concret la momentul conducerii vehiculului echipat cu acest dispozitiv. În orice caz, nu poate intra sub incidența excepției prevăzute la articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 un dispozitiv de manipulare ce ar trebui, în condiții normale de circulație, să funcționeze în cea mai mare parte a anului pentru ca motorul să fie protejat împotriva deteriorărilor sau împotriva unui accident și pentru ca funcționarea în siguranță a vehiculului să fie asigurată.
Cu privire la a treia întrebare
82 Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 3 alineatul (6) din Directiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că o neconformitate care constă în echiparea unui vehicul cu un dispozitiv de manipulare a cărui folosire este interzisă în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007 poate fi calificată drept „minoră” atunci când consumatorul, având cunoștință de prezența acestuia și de modul său de acțiune, ar fi achiziționat totuși vehiculul.
83 Potrivit articolului 2 alineatul (3) din Directiva 1999/44, nu se consideră că există o neconformitate în cazul în care, la încheierea contractului, consumatorul cunoștea sau nu putea, în mod rezonabil, să nu cunoască neconformitatea sau în cazul în care neconformitatea își are originea în materialele furnizate de consumator.
84 Totuși, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 158 din concluzii, această dispoziție nu este aplicabilă în litigiul principal, din moment ce nu se contestă că, la momentul vânzării vehiculului în cauză, DS nu cunoștea pretinsa neconformitate și nici nu putea cunoaște în mod rezonabil această neconformitate.
85 În schimb, existența sau inexistența caracterului „minor” al unei neconformități, în sensul articolului 3 alineatul (6) din Directiva 1999/44, de care depinde dreptul consumatorului de a solicita rezoluțiunea contractului, nu este condiționată de un asemenea element subiectiv.
86 Prin urmare, împrejurarea că, după ce a achiziționat un bun, un consumator admite că ar fi achiziționat acel bun chiar dacă ar fi avut cunoștință de o asemenea neconformitate nu este relevantă pentru a se stabili dacă o neconformitate trebuie să fie calificată drept „minoră”.
87 Tocmai în lumina acestei precizări este necesar să se stabilească dacă articolul 3 alineatul (6) din Directiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că o neconformitate care constă în echiparea unui vehicul cu un dispozitiv de manipulare a cărui folosire este interzisă în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007 poate fi calificată drept „minoră”.
88 Întrucât Directiva 1999/44 nu definește noțiunea de „neconformitate minoră”, semnificația și sfera de aplicare ale acesteia trebuie să fie determinate conform sensului său obișnuit în limbajul curent, luând în considerare și contextul în care este utilizată și obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte (a se vedea în acest sens Hotărârea din 9 iulie 2020, Constantin Film Verleih, C‑264/19, EU:C:2020:542, punctul 29, și Hotărârea din 3 iunie 2021, Ungaria/Parlamentul, C‑650/18, EU:C:2021:426, punctul 83).
89 Având în vedere, mai întâi, sensul obișnuit al termenului „minor”, noțiunea de „neconformitate minoră” indică o neconformitate având o importanță redusă.
90 În ceea ce privește, în continuare, contextul în care este utilizată această noțiune, trebuie să se arate că articolul 3 alineatele (3), (5) și (6) din Directiva 1999/44 stabilește o ordine clară de punere în aplicare a modalităților de despăgubire la care consumatorul are dreptul în caz de neconformitate a bunului (Hotărârea din 23 mai 2019, Fülla, C‑52/18, EU:C:2019:447, punctul 58).
91 Astfel, conform articolului 3 alineatul (3) primul paragraf din această directivă, în primul rând, consumatorul poate cere vânzătorului să repare bunurile sau poate cere vânzătorului să le înlocuiască, cu excepția cazurilor în care acest lucru este imposibil sau disproporționat (Hotărârea din 23 mai 2019, Fülla, C‑52/18, EU:C:2019:447, punctul 59).
92 Numai în cazul în care consumatorul nu are dreptul nici la repararea bunului neconform, nici la înlocuirea acestuia sau în cazul în care vânzătorul nu a pus în aplicare una dintre aceste modalități de despăgubire într‑un termen rezonabil sau fără niciun inconvenient semnificativ pentru consumator, acesta din urmă poate solicita, în temeiul articolului 3 alineatul (5) din directiva menționată, rezoluțiunea contractului, cu excepția cazului în care, conform articolului 3 alineatul (6) din aceeași directivă, neconformitatea bunului este minoră (Hotărârea din 23 mai 2019, Fülla, C‑52/18, EU:C:2019:447, punctul 60).
93 În ceea ce privește, în sfârșit, finalitățile Directivei 1999/44, este necesar să se arate că din considerentele (1) și (10)-(12) ale directivei menționate reiese că aceasta urmărește să stabilească un echilibru corect între interesele consumatorului și cele ale vânzătorului, garantând celui dintâi, în calitate de parte defavorizată la contract, o protecție completă și eficientă împotriva unei executări necorespunzătoare de către vânzător a obligațiilor sale contractuale, permițând în același timp să se țină seama de considerațiile de ordin economic invocate de acesta din urmă (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 iunie 2011, Gebr. Weber și Putz, C‑65/09 și C‑87/09, EU:C:2011:396, punctul 75, precum și Hotărârea din 23 mai 2019, Fülla, C‑52/18, EU:C:2019:447, punctele 41 și 52).
94 Prin urmare, astfel cum a arătat domnul avocat general la punctul 160 din concluzii, rezoluțiunea contractului, care constituie remediul juridic cel mai incisiv de care dispune consumatorul, poate fi solicitată numai atunci când neconformitatea este suficient de importantă.
95 În speță, în ceea ce privește echiparea unui vehicul cu un dispozitiv de manipulare a cărui folosire este interzisă în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007, reiese din cuprinsul punctelor 49-52 din prezenta hotărâre că un tip de vehicul care conține un asemenea dispozitiv nu poate fi omologat. În plus, este necesar să se arate că un asemenea vehicul nu este în măsură să respecte valorile‑limită la emisii prevăzute în anexa I la acest Regulament nr. 715/2007. Or, considerentele (1) și (4)-(6) ale regulamentului menționat subliniază importanța protecției mediului și necesitatea reducerii considerabile a emisiilor de oxid de azot (NOx) ale autovehiculelor diesel în vederea îmbunătățirii calității aerului și a respectării valorilor‑limită la emisii.
96 Prin urmare, echiparea unui vehicul cu un dispozitiv de manipulare a cărui folosire este interzisă în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007 nu poate fi considerată ca fiind o neconformitate minoră, în sensul articolului 3 alineatul (6) din Directiva 1999/44.
97 În consecință, este necesar să se răspundă la a treia întrebare că articolul 3 alineatul (6) din Directiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că o neconformitate care constă în echiparea unui vehicul cu un dispozitiv de manipulare a cărui folosire este interzisă în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007 nu poate fi calificată drept „minoră” atunci când consumatorul, având cunoștință de prezența acestuia și de modul său de acțiune, ar fi achiziționat totuși vehiculul.
Cu privire la cheltuielile de judecată
98 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:
1) Articolul 2 alineatul (2) litera (d) din Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe trebuie interpretat în sensul că un autovehicul care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor nu prezintă calitatea care este normală pentru bunurile de același tip la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil în cazul în care acest vehicul, deși dispune de o omologare CE de tip valabilă și poate fi, în consecință, utilizat în circulația rutieră, este echipat cu un dispozitiv de manipulare a cărui folosire este interzisă în temeiul articolului 5 alineatul (2) din acest regulament.
2) Articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 trebuie interpretat în sensul că un dispozitiv de manipulare ce garantează printre altele respectarea valorilor‑limită la emisii prevăzute de acest regulament numai atunci când temperatura exterioară se situează între 15 și 33 de grade Celsius poate fi justificat în temeiul acestei dispoziții doar dacă se stabilește că dispozitivul respectiv răspunde în mod strict necesității de a evita riscurile imediate de deteriorări sau de accident la motor, ocazionate de o disfuncționalitate a unei componente a sistemului de reciclare a gazelor de eșapament de o asemenea gravitate încât generează un pericol concret la momentul conducerii vehiculului echipat cu acest dispozitiv. În orice caz, nu poate intra sub incidența excepției prevăzute la articolul 5 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul nr. 715/2007 un dispozitiv de manipulare ce ar trebui, în condiții normale de circulație, să funcționeze în cea mai mare parte a anului pentru ca motorul să fie protejat împotriva deteriorărilor sau împotriva unui accident și pentru ca funcționarea în siguranță a vehiculului să fie asigurată.
3) Articolul 3 alineatul (6) din Directiva 1999/44 trebuie interpretat în sensul că o neconformitate care constă în echiparea unui vehicul cu un dispozitiv de manipulare a cărui folosire este interzisă în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 715/2007 nu poate fi calificată drept „minoră” atunci când consumatorul, având cunoștință de prezența acestuia și de modul său de acțiune, ar fi achiziționat totuși vehiculul.
Semnături