Acțiune introdusă la 20 octombrie 2020 – Leonine Distribution/Comisia
(Cauza T-641/20)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamantă: Leonine Distribution GmbH (München, Germania) (reprezentant: J. Kreile, avocat)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanta solicită Tribunalului:
anularea Deciziei de punere în aplicare C(2020) 5515 final a Comisiei din 10 august 2020 privind controlul legalității unui act al Agenției Executive pentru Educație, Audiovizual și Cultură în temeiul Regulamentului (CE) nr. 58/2003 al Consiliului1 ;
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanta invocă opt motive.
Primul motiv, întemeiat pe faptul că Comisia a săvârșit o eroare în interpretarea modului de redactare a documentelor referitoare la procedura de achiziție.
Această formulare nu ar permite să se concluzioneze că cetățenia „acționarilor finali”, iar nu numai a acționarilor direcți este determinantă pentru a califica reclamanta drept societate europeană.
Al doilea motiv, întemeiat pe respingerea eronată de către Comisie a KKR European Fund IV LP în calitate de proprietar european final al LEONINE Distribution.
Reclamanta susține că EACEA ar prezuma deja că KKR European Fund IV LP trebuie considerat „proprietarul final” al reclamantei.
Al treilea motiv întemeiat pe faptul că Comisia și-a fundamentat în mod eronat decizia pe o pretinsă lipsă de informații cu privire la structura acționariatului KKR European Fund IV LP.
Pentru evaluarea eligibilității reclamantei nu ar fi importantă structura detaliată a diferiților investitori din fond, ci doar o participație majoritară, asigurată de acționarii europeni.
Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că Comisia nu a ținut seama în mod suficient de situația de fapt din speță și de obiectivele Regulamentului (UE) nr. 1295/2013 (Regulamentul privind „Europa creativă”)2 .
Comisia și-ar întemeia decizia pe afirmația nedovedită că finanțarea solicitată va fi transferată către țări terțe;
Comisia nu ar fi examinat în decizia sa obiectivele normelor privind finanțarea.
Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei este în contradicție cu obiectivele orientărilor privind finanțarea aplicabile.
Respingerea eligibilității reclamantei pentru finanțare ar fi incompatibilă cu obiectivele Regulamentului privind „Europa creativă”.
Al șaselea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei este în contradicție cu noțiunea de „operă europeană” care figurează în Regulamentul privind „Europa creativă”.
Noțiunea de „operă europeană”, definită de Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului3 , ar fi înțeleasă în sens larg și nu ar fi compatibilă cu interpretarea restrictivă a Comisiei în ceea ce privește eligibilitatea pentru finanțare.
Al șaptelea motiv, întemeiat pe faptul că decizia Comisiei încalcă principiul proporționalității.
Acordarea unei finanțări MEDIA, sub rezerva utilizării acesteia în conformitate cu normele privind finanțarea, ar fi fost un mijloc la fel de eficient, dar mai puțin restrictiv.
Al optulea motiv, întemeiat pe faptul că, în mod nelegal, Comisia nu a luat în considerare precizările ulterioare prezentate de reclamantă în scrisoarea sa din 15 iulie 2020.
Comisia ar fi trebuit să ia în considerare observațiile reclamantei, întrucât acestea nu ar fi fost prezentate tardiv și, prin urmare, nu ar fi fost excluse.
____________
1 Regulamentul (CE) nr. 58/2003 al Consiliului din 19 decembrie 2002 de stabilire a statutului agențiilor executive cărora urmează să li se încredințeze anumite sarcini în gestionarea programelor comunitare (JO 2003, L 11, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 8, p. 256).
2 Regulamentul (UE) nr. 1295/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind instituirea programului „Europa creativă” (2014-2020) și de abrogare a Deciziilor nr. 1718/2006/CE, nr. 1855/2006/CE și nr. 1041/2009/CE (JO 2013, L 347, p. 221).
3 Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (JO 2010, L 95, p. 1).