Acțiune introdusă la 29 ianuarie 2010 - Elementis şi alţii/Comisia

(Cauza T-43/10)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Reclamante: Elementis plc, Elementis Holdings Ltd, Elementis UK Ltd și Elementis Services Ltd (Londra, Regatul Unit) (reprezentanți: T. Wessely, A. de Brousse, E. Spinelli, avocaţi şi A. Woods, Solicitor)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile reclamantelor

anularea Deciziei C (2009) 8682 final a Comisiei din 11 noiembrie 2009 în cazul COMP/38589 - Stabilizatori termici, în măsura în care aceasta le privește pe reclamante;

în subsidiar, anularea sau reducerea în mod substanţial a cuantumului amenzilor aplicate reclamantelor în temeiul deciziei;

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, inclusiv a costurilor suportate de reclamante pentru plata în totalitate sau în parte a amenzii;

adoptarea oricărei alte măsuri pe care Tribunalul o consideră adecvată.

Motivele și principalele argumente

Prin acţiunea intentată, reclamantele solicită anularea, în temeiul articolului 263 TFUE, a Deciziei C (2009) 8682 a Comisiei din 11 noiembrie 2009 în cazul COMP/38589 - Stabilizatori termici, prin care un anumit număr de întreprinderi, inclusiv reclamantele, au fost declarate răspunzătoare pentru încălcarea articolului 81 CE (devenit articolul 101 TFUE) și a articolului 53 din Acordul SEE prin participarea la două înţelegeri care au afectat, pe teritoriul SEE, sectorul stabilizatorilor din cositor și, respectiv, sectorul stabilizatorilor ESBO/esteri.

Aceste motive și principale argumente invocate de reclamante sunt următoarele:

În primul rând, reclamantele susţin faptul că a fost săvârșită de către Comisie o eroare de drept prin adoptarea unei decizii de aplicare a unor amenzi în privinţa acestora cu încălcarea normelor privind termenele de prescripţie prevăzute la articolului 25 alineatele (5) și (6) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (devenite articolele 101 și 102 TFUE) (denumit în continuare "Regulamentul nr. 1/2003")¹. Potrivit articolului 25 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1/2003, termenul de prescripţie absolut, dincolo de care Comisia nu poate aplica sancţiuni pentru încălcarea normelor de concurenţă este de 10 ani de la data încetării încălcării. De asemenea, reclamantele susţin că decizia emisă după mai mult de 11 ani de la încetarea încălcării de către reclamante (2 octombrie 1998) fost adoptată cu încălcarea prevederilor citate anterior. În continuare, reclamantele susţin că poziţia Comisiei potrivit căreia amenda este legală în pofida expirării perioadei de 10 ani, se bazează pe o interpretare erga omnes - în opinia reclamantelor eronată - a suspendării prescripţiei prevăzute la articolul 25 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003.

În al doilea rând, reclamantele susţin că a fost încălcat de către Comisie dreptul la apărare al reclamantelor, în măsura în care durata excesivă a etapei investigaţiei privind faptele a compromis capacitatea acestora de a-și exercita în mod util respectivul drept în cadrul prezentei proceduri.

În al treilea rând, reclamantele susţin că a fost săvârșită de către Comisie o eroare vădită, atunci când aceasta a calculat amenda aplicată reclamantelor întemeindu, în mod eronat, amenzile aplicate i) în ceea ce privește perioada anterioară constituirii asocierii în participaţiune și ii) având în vedere scopul descurajator al amenzii, pe cifra de afaceri realizată de societatea comună Akcros, mai degrabă decât pe cifra de afaceri realizate de reclamante. Potrivit reclamantelor, amenzile ar trebui reduse cu 50 %.

În al patrulea rând, reclamantele susţin că a fost săvârșită de către Comisie o eroare vădită de drept și că aceasta a încălcat principiile securităţii juridice, al răspunderii personale și al proporţionalităţii, întrucât nu a precizat cuantumul amenzii aplicate, care trebuie achitată de reclamante în solidar.

____________

¹ - JO 2003, L 1, p. 1, Ediţie specială, 08/vol. 1, p. 167.