HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

26 noiembrie 2015

Cauza T‑683/14 P

Rhys Morgan

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Raport asupra evoluţiei carierei – Exercițiul de evaluare 2010/2011 – Denaturare – Obligația de motivare – Eroare vădită de apreciere”

Obiectul:      Recurs formulat împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice al Uniunii Europene (Camera a treia) din 8 iulie 2014, Morgan/OAPI (F‑26/13, RepFP, EU:F:2014:180), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Decizia:      Respinge recursul. Domnul Rhys Morgan suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI) în cadrul prezentului proces.

Sumarul hotărârii

1.      Recurs – Motive – Insuficienţa motivării – Competența Tribunalului – Controlul conținutului obligației de motivare – Luarea în considerare a situației de fapt reținute de Tribunalul Funcției Publice

[art. 257 TFUE; Statutul Curții de Justiție, anexa I, art. 11 alin. (1); Statutul funcționarilor, art. 25 al doilea paragraf]

2.      Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Obligația de motivare – Conținut – Caz care necesită o motivare specială

(Statutul funcționarilor, art. 43)

3.      Funcționari – Evaluare – Raport de evaluare – Decalaj între întrevederea de evaluare și nivelul global de evaluare atribuit unui funcționar – Admisibilitate – Abuz de putere – Inexistență

(Statutul funcționarilor, art. 43)

4.      Procedură jurisdicțională – Măsuri de cercetare judecătorească – Audierea martorilor – Puterea de apreciere a instanței Uniunii

[Regulamentul de procedură al Tribunalului Funcției Publice, art. 58 alin. (1)]

1.      Chestiunea dacă o decizie este motivată suficient constituie o chestiune de drept care este supusă controlului Tribunalului în cadrul unui recurs. Astfel, controlul legalității unei decizii, exercitat în acest cadru de către instanța de recurs, trebuie în mod necesar să ia în considerare situația de fapt pe care s‑a întemeiat instanța de fond pentru a ajunge la concluzia potrivit căreia motivarea este suficientă sau insuficientă.

(a se vedea punctul 77)

Trimitere la:

Curte: Hotărârea din 20 noiembrie 1997, Comisia/V, C‑188/96 P, Rec., EU:C:1997:554, punctul 24

2.      Raportul de evaluare trebuie să fie motivat în mod special în raport cu recomandările comitetului paritar de evaluare și de promovare dacă evaluatorul intenționează să nu le urmeze și dacă avizul evidențiază împrejurări speciale de natură să genereze îndoieli cu privire la validitatea sau la temeinicia aprecierii inițiale.

(a se vedea punctul 78)

Trimitere la:

Tribunal: Hotărârea din 30 septembrie 2004, Ferrer de Moncada/Comisia, T‑16/03, RecFP, EU:T:2004:283, punctul 50

3.      În cadrul întocmirii unui raport de evaluare a unui funcționar al Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (OAPI), existența unui decalaj între întrevederea de evaluare și nivelul de evaluare global atribuit persoanei în cauză nu poate constitui un indiciu al unui abuz de putere. Astfel, acest decalaj poate fi explicat cu ușurință prin însăși procedura de evaluare prevăzută de Dispozițiile generale de punere în aplicare a articolului 43 din statut adoptate de OAPI, din care rezultă că raportul de evaluare definitiv nu este stabilit de evaluator, ci de către validator, a cărui funcție este aceea de a asigura o armonizare a criteriilor de apreciere în ansamblul rapoartelor pe care le semnează.

(a se vedea punctul 110)

4.      În ceea ce privește acțiunea unui funcționar care vizează anularea raportului său de evaluare, nu se poate reproșa Tribunalului Funcției Publice că a denaturat elementele de probă prin faptul că nu a convocat evaluatorul în calitate de martor, în cadrul unei măsuri de cercetare judecătorească.

În această privință, Tribunalul Funcției Publice poate, în mod întemeiat, să respingă ca nefondat un motiv bazat pe abuzul de putere, fără să considere necesar să recurgă la măsura de cercetare judecătorească menționată mai sus.

(a se vedea punctul 111)

Trimitere la:

Tribunal: Hotărârea din 12 mai 2010, Comisia/Meierhofer, T‑560/08 P, Rep., EU:T:2010:192, punctul 61