Recurs introdus la 8 ianuarie 2014 de Peter Schönberger împotriva Hotărârii din 5 noiembrie 2013 a Tribunalului Funcției Publice în cauza F-14/12, Schönberger/Curtea de Conturi

(Cauza T-26/14 P)

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurent: Peter Schönberger (Luxemburg, Luxemburg) (reprezentant: O. Mader, Rechtsanwalt)

Cealaltă parte din procedură: Curtea de Conturi a Uniunii Europene

Concluziile

Recurentul solicită Tribunalului:

anularea Hotărârii Tribunalului Funcției Publice din 5 noiembrie 2013 în cauza F-14/12 (Schönberger/Curtea de Conturi);

admiterea cererii formulate de recurent în prima instanță;

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentul invocă șapte motive.

Primul motiv: în opinia recurentului, Tribunalul Funcției Publice a omis să se pronunțe asupra primului motiv al acțiunii, potrivit căruia, fiind numai trei, numărul de posturi disponibile pentru promovare în cadrul exercițiului 2011 era inferior cu 10 poziții mediei cincinale prevăzute de statut pentru perioada 2007-2011.

Al doilea motiv: recurentul arată că hotărârea atacată deformează pozițiile exprimate de părți în măsura în care declară că exercițiile de promovare 2010 - 2014 constituie perioada cincinală în litigiu.

Al treilea motiv: în cadrul acestui motiv, recurentul susține că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât nu a avut posibilitatea de a-și exprima poziția cu privire la perioada cincinală pe care Tribunalul Funcției Publice a considerat-o relevantă.

Al patrulea motiv: recurentul invocă o lipsă de motivare, deoarece în hotărârea atacată nu se explică de ce perioada cincinală 2010 - 2014 trebuia considerată perioada de referință.

Al cincilea motiv: recurentul arată că interpretarea statutului de către Tribunalul Funcției Publice încalcă intenția clar exprimată de legiuitor de a începe o nouă perioadă cincinală în 2014.

Al șaselea motiv: recurentul susține în cadrul acestui motiv că Tribunalul Funcției Publice a încălcat principiul încrederii legitime întrucât și-a întemeiat hotărârea pe o interpretare a statutului pe care pârâta a respins-o în mod expres.

Al șaptelea motiv: recurentul arată că principiul egalității de tratament nu a fost aplicat în mod corect și în acord cu jurisprudența constantă.