Cauza T‑408/10

(publicare în extras)

Roca Sanitario, SA

împotriva

Comisiei Europene

„Concurență – Înțelegeri – Piețele belgiană, germană, franceză, italiană, olandeză și austriacă ale produselor și accesoriilor pentru baie – Decizie de constatare a unei încălcări a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE – Coordonarea unor creșteri de prețuri și schimbul de informații comerciale sensibile – Imputabilitatea comportamentului ilicit – Amenzi – Orientările din 2006 privind calcularea cuantumului amenzilor – Gravitatea încălcării – Coeficienți – Circumstanțe atenuante – Reducerea cuantumului amenzii – Valoare adăugată semnificativă”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 16 septembrie 2013

1.      Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Identificarea obiectului litigiului – Expunere sumară a motivelor invocate – Înscrisuri anexate la cererea introductivă – Admisibilitate – Condiții

[Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (c)]

2.      Acțiune în anulare – Acțiuni formulate separat de o societate‑mamă și de filiala sa împotriva unei decizii a Comisiei prin care se impută societății‑mamă comportamentul ilicit al filialei – Luarea în considerare de către Tribunal, în cadrul acțiunii formulate de societatea‑mamă, a rezultatului acțiunii formulate de filială – Concluzii formulate de societatea‑mamă prin care solicită să beneficieze de orice reducere a cuantumului amenzii acordată uneia dintre filialele sale – Încălcarea interdicției de a se pronunța ultra petita – Inexistenţă

[art. 101 alin. (1) TFUE și art. 263 TFUE]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 193-195)

2.      În materia concurenței, în cazul în care societatea‑mamă nu a participat efectiv la încălcare, iar răspunderea acesteia este întemeiată numai pe participarea filialei sale la acea încălcare, răspunderea societății‑mamă se analizează ca fiind o răspundere pur derivată, accesorie și dependentă de cea a filialei sale și, prin urmare, nu poate depăși răspunderea acesteia din urmă.

Prin urmare, în cadrul unei acțiuni în anulare introduse de societatea‑mamă împotriva unei decizii a Comisiei prin care se stabilește în sarcina acestei societăți răspunderea pentru încălcarea săvârșită de una dintre filialele sale și care o obligă în solidar la plata amenzii aplicate acesteia din urmă, Tribunalul poate, fără a se pronunța ultra petita, să aplice acestei societăți‑mamă, în măsura în care ea a formulat în mod formal concluzii în acest sens, orice reducere a cuantumului amenzii acordată, după caz, filialei sale într‑o acțiune în anulare introdusă în paralel de aceasta împotriva aceleiași decizii.

(a se vedea punctele 201, 203, 207 și 211)