Cauza C‑466/12

Nils Svensson și alții

împotriva

Retriever Sverige AB

(cerere de decizie preliminară formulată de Svea hovrätt)

„Trimitere preliminară – Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29/CE – Societatea informațională – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe – Articolul 3 alineatul (1) – Comunicare publică – Noţiune – Linkuri internet («linkuri care pot fi accesate») care conferă acces la opere protejate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera a patra) din 13 februarie 2014

1.        Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Comunicare publică – Noţiune – Punere la dispoziția publicului, pe un site internet, de linkuri care pot fi accesate către opere disponibile în mod liber pe un alt site internet – Excludere

[Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1)]

2.        Apropierea legislațiilor – Drept de autor și drepturi conexe – Directiva 2001/29 – Armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională – Comunicare publică – Noţiune – Posibilitatea statelor membre de a conferi o protecție mai amplă titularilor de drepturi de autor prevăzând că noțiunea de comunicare publică include mai multe operațiuni decât cele vizate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 – Excludere

[Directiva 2001/29 a Parlamentului European și a Consiliului, art. 3 alin. (1)]

3.        Acorduri internaționale – Acorduri încheiate de statele membre – Acorduri anterioare aderării la Uniune a unui stat membru – Acord care lasă posibilitatea unui stat membru de a lua o măsură contrară dreptului Uniunii – Obligația unui stat membru de a se abține să ia o asemenea măsură

(art. 351 TFUE)

1.        Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că nu constituie un act de comunicare publică, în sensul acestei dispoziții, furnizarea pe un site internet de linkuri care pot fi accesate către opere disponibile în mod liber pe un alt site internet.

În această privință, noțiunea de comunicare publică asociază două elemente cumulative, și anume un „act de comunicare” a unei opere și comunicarea „publică” a acesteia din urmă.

Furnizarea, pe un site internet, a unor linkuri care pot fi accesate către opere protejate publicate, fără nicio restricție în ceea ce privește accesul, pe un alt site oferă utilizatorilor primului site un acces direct la operele menționate și trebuie să fie calificată drept punere la dispoziție și, în consecință, drept „act de comunicare” în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29. Un astfel de act de comunicare vizează ansamblul potențialilor utilizatori ai site‑ului internet, și anume un număr nedeterminat și destul de important de destinatari.

În această situație, pentru a intra sub incidența noțiunii „comunicare publică” în sensul articolului 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29, trebuie în plus ca o astfel de comunicare, care vizează aceleași opere precum comunicarea inițială și care a fost efectuată pe internet ca și comunicarea inițială, așadar prin aceeași modalitate tehnică, să se adreseze unui public nou, și anume unui public pe care titularii dreptului de autor nu l‑au luat în considerare atunci când au autorizat comunicarea publică inițială. Or, punerea la dispoziție a operelor în cauză prin intermediul unui link care poate fi accesat nu conduce la comunicarea operelor în discuție către un public nou.

În aceste condiții, atunci când totalitatea utilizatorilor unui alt site cărora operele în cauză le‑au fost comunicate prin intermediul unui link care poate fi accesat puteau să acceadă în mod direct la operele respective pe site‑ul pe care au fost comunicate inițial, fără intervenția administratorului celuilalt site, utilizatorii site‑ului administrat de acesta din urmă trebuie să fie considerați destinatari potențiali ai comunicării inițiale și, așadar, ca făcând parte din publicul luat în considerare de titularii drepturilor de autor atunci când au autorizat comunicarea inițială.

În consecință, în lipsa unui public nou, autorizarea titularilor de drepturi de autor nu se impune în cazul unei astfel de comunicări publice.

(a se vedea punctele 16, 18, 20, 22, 24, 25, 27, 28 și 32 și dispozitiv 1)

2.        Articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să poată conferi o protecție mai amplă titularilor de drepturi de autor prevăzând că noțiunea de comunicare publică include mai multe operațiuni decât cele vizate la această dispoziție.

Astfel, rezultă în special din considerentele (1), (6) și (7) ale Directivei 2001/29 că aceasta are între altele ca obiectiv să remedieze diferențele legislative și insecuritatea juridică care există în materie de protecție a drepturilor de autor. Or, a admite că un stat membru poate conferi o protecție mai amplă titularilor de drepturi de autor prevăzând că noțiunea de comunicare publică include și alte operațiuni decât cele vizate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2001/29 ar avea drept efect crearea unor diferențe legislative și, prin urmare, insecuritate juridică pentru terți. În consecință, obiectivul urmărit de Directiva 2001/29 ar fi inevitabil compromis dacă noțiunea de comunicare publică ar putea fi interpretată de diferite state membre ca incluzând mai multe operațiuni decât cele prevăzute la articolul 3 alineatul (1) din această directivă.

În plus, trebuie să se constate că, dacă ar trebui să se recunoască posibilitatea statelor membre de a prevedea că noțiunea de comunicare publică include mai multe operațiuni decât cele vizate la articolul 3 alineatul (1) din directiva menționată, din aceasta ar rezulta în mod necesar o atingere adusă funcționării pieței interne.

(a se vedea punctele 34-36 și 41 și dispozitiv 2)

3.        A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 39)