Cauza C‑652/15

Furkan Tekdemir

împotriva

Kreis Bergstraße

(cerere de decizie preliminară
formulată de Verwaltungsgericht Darmstadt)

„Trimitere preliminară – Acord de asociere între Uniunea Europeană și Turcia – Decizia nr. 1/80 – Articolul 13 – Clauză de standstill – Dreptul de ședere al membrilor de familie ai unui lucrător turc încadrat pe piața legală a muncii dintr‑un stat membru – Eventuala existență a unui motiv imperativ de interes general care justifică noi restricții – Gestionare eficientă a fluxurilor de migrare – Obligația impusă resortisanților statelor terțe cu vârsta sub 16 ani de a deține un permis de ședere – Proporționalitate”

Sumar – Hotărârea Curții (Camera întâi) din 29 martie 2017

Acorduri internaționale – Acordul de asociere CEE‑Turcia – Libera circulație a persoanelor – Lucrători – Norma de standstill prevăzută la articolul 13 din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere – Conţinut – Reglementare națională care prevede noi restricții – Obligația impusă resortisanților statelor terțe cu vârsta sub 16 ani de a deține un permis de ședere – Justificare prin motive imperative de interes general – Gestionare eficientă a fluxurilor de migrare – Încălcarea principiului proporționalității – Condiții

(Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere CEE‑Turcia, art. 13)

Articolul 13 din Decizia nr. 1/80 a Consiliului de asociere din 19 septembrie 1980 privind dezvoltarea asocierii, anexată la Acordul de instituire a unei asocieri între Comunitatea Economică Europeană și Turcia, care a fost semnat la 12 septembrie 1963, la Ankara de Republica Turcia, pe de o parte, precum și de statele membre ale CEE și de Comunitate, pe de altă parte, și care a fost încheiat, aprobat și confirmat în numele acesteia din urmă prin Decizia 64/732/CEE a Consiliului din 23 decembrie 1963 trebuie interpretat în sensul că obiectivul privind gestionarea eficientă a fluxurilor de migrare poate constitui un motiv imperativ de interes general care permite justificarea unei măsuri naționale, introdusă după intrarea în vigoare a acestei decizii în statul membru în cauză, care impune resortisanților statelor terțe cu vârsta sub 16 ani obligația de a deține un permis de ședere pentru intrarea și șederea în acest stat membru.

O asemenea măsură nu este însă proporțională în raport cu obiectivul urmărit, în condițiile în care modalitățile sale de punere în aplicare în ceea ce privește copiii resortisanți ai unui stat terț născuți în statul membru în cauză și în cazul cărora unul dintre părinți este un lucrător turc cu reședința legală în acest stat membru, precum reclamantul din litigiul principal, depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(a se vedea dispozitivul)