Cauza T-125/16

Firma Léon Van Parys NV

împotriva

Comisiei Europene

„Uniunea vamală – Importuri de banane originare din Ecuador – Recuperare ulterioară a taxelor la import – Cerere de remitere a taxelor la import – Decizie adoptată în urma anulării de către Tribunal a unei decizii anterioare – Termen rezonabil”

Sumar – Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 11 decembrie 2017

1.      Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Aprecierea acestor efecte în funcție de conținutul actului

(art. 263 TFUE)

2.      Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Concluzii prin care se urmăreşte obţinerea unei hotărâri declarative – Inadmisibilitate

(art. 263 TFUE)

3.      Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Obligația de a adopta măsuri de executare – Conţinut – Decizie care nu trebuie să preia în mod necesar aceleași motive precum cele care figurează în actul anulat

(art. 266 TFUE)

4.      Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Adoptarea unor măsuri de executare – Termen rezonabil – Criterii de apreciere

(art. 266 TFUE)

5.      Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Obligația de a adopta măsuri de executare – Redeschiderea procedurii în stadiul neregularității constatate – Admisibilitate

(art. 266 TFUE)

6.      Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Anulare în parte a unei decizii a Comisiei privind o cerere de remitere a taxelor la import – Obligația de a adopta o nouă decizie – Conţinut

(art. 266 TFUE; Regulamentul nr. 2454/93 al Comisiei, art. 907)

7.      Acțiune în anulare – Hotărâre de anulare – Efecte – Adoptarea unor măsuri de executare – Termen rezonabil – Anulare în parte a unei decizii a Comisiei privind o cerere de remitere a taxelor la import – Adoptare tardivă a unei noi decizii – Încălcarea principiului termenului rezonabil – Consecințe

(art. 266 TFUE; Regulamentul nr. 2454/93 al Comisiei, art. 907)

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 41)

2.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 44)

3.      Articolul 266 TFUE nu obligă instituția emitentă a actului anulat decât în limitele a ceea ce este necesar pentru a asigura executarea hotărârii de anulare. În acest sens, dispoziția menționată impune instituției vizate să evite ca orice act menit să înlocuiască actul anulat să fie afectat de aceleași neregularități ca cele identificate în hotărârea respectivă. Totuși, instituțiile dispun de o largă putere de apreciere pentru a decide mijloacele care trebuie puse în aplicare pentru a acționa în conformitate cu o hotărâre de anulare sau de declarare a nevalidității, înțelegându‑se că aceste mijloace trebuie să fie compatibile cu dispozitivul hotărârii în discuție și cu motivele care constituie susținerea necesară a acesteia.

Astfel, instituția vizată are libertatea să rețină motivul pe care îl apreciază ca fiind cel mai relevant pentru a‑și motiva decizia, fără ca o eventuală eroare săvârșită în cadrul alegerii acestui motiv să poată să o împiedice să rețină ulterior un motiv pe care ar fi putut să îl invoce cu ocazia actului anulat. În această privință, faptul că acest motiv nu a fost invocat în cadrul actului anulat nu împiedică nicidecum instituția să îl invoce în decizia destinată să înlocuiască acest act, din moment ce emitentul unui act anulat poate invoca în noua decizie alte motive decât cele pe care și‑a întemeiat prima decizie.

(a se vedea punctele 49, 59 și 60)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 51)

5.      În afară de cazul în care neregularitatea constatată a afectat de nulitate ansamblul procedurii, instituțiile vizate pot, în vederea adoptării unui act care are ca obiect înlocuirea unui act precedent anulat sau declarat lipsit de validitate, redeschide procedura în stadiul în care această nelegalitate a fost săvârșită.

(a se vedea punctul 52)

6.      În urma anulării în parte de către instanța Uniunii a unei decizii a Comisiei privind o cerere de remitere a taxelor la import, Comisia are obligația să reexamineze elementele din dosar și să adopte o nouă decizie cu privire la cererea respectivă în vederea remedierii neregularității constatate. Procedând astfel, Comisia are obligația să ia în considerare toate elementele de fapt și de drept disponibile la momentul adoptării actului. Obligația Comisiei de a pregăti o decizie cu toată diligența necesară și de a adopta decizia pe baza tuturor datelor care pot avea efect asupra rezultatului decurge îndeosebi din principiul bunei administrări, din principiul legalității și din principiul egalității de tratament. În aceste împrejurări, Comisiei nu i se poate imputa că apreciază că este necesară reluarea anchetei și completarea dosarului.

Pe de altă parte, nu se poate susține în mod întemeiat că în urma anulării în parte a primei decizii cu efect ex tunc, Comisia nu are mai mult decât cinci zile pentru a adopta o decizie privind cererea de remitere, în vederea respectării termenului de decădere de nouă luni prevăzut la articolul 907 din Regulamentul nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar. Astfel, termenul de nouă luni prevăzut de această dispoziție nu poate fi aplicat în cadrul unei proceduri redeschise în temeiul articolului 266 TFUE.

(a se vedea punctele 54-56 și 62)

7.      Încălcarea principiului respectării termenului rezonabil nu justifică, de regulă, anularea deciziei adoptate în urma unei proceduri administrative. Astfel, numai atunci când trecerea excesivă a timpului poate avea incidență chiar asupra cuprinsului deciziei adoptate în urma procedurii administrative, nerespectarea principiului termenului rezonabil afectează validitatea procedurii administrative.

În această privință, desigur, este adevărat că sistemul instituit, în special termenul de nouă luni prevăzut la articolul 907 din Regulamentul nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, nu mai este obligatoriu pentru Comisie în cadrul procedurii deschise în temeiul articolului 266 TFUE Totuși, nu este mai puțin adevărat că, prin adoptarea deciziei destinate să înlocuiască decizia anulată fără respectarea unui termen rezonabil, Comisia se eliberează de garanțiile prevăzute de Regulamentul nr. 2454/93 și lipsește reclamanta de efectul util al acestui regulament, de posibilitatea de a obține o decizie în termenele prevăzute, precum și de garanția de a beneficia de o decizie favorabilă în lipsa unui răspuns în aceste termene.

Prin urmare, prin adoptarea deciziei destinate să înlocuiască decizia anulată la 34 de luni după pronunțarea hotărârii de anulare, Comisia încalcă principiul termenului rezonabil, ceea ce constituie un motiv de anulare a celei de a doua decizii.

(a se vedea punctele 82 și 91-93)