Language of document : ECLI:EU:F:2013:39

HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE

(Camera întâi)

19 martie 2013

Cauza F‑13/12

BR

împotriva

Comisiei Europene

„Funcție publică – Agent temporar – Neprelungire a unui contract”

Obiectul:      Acțiune formulată în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA potrivit articolului 106a din acesta, prin care BR solicită Tribunalului anularea deciziei prin care Comisia Europeană a refuzat prelungirea contractului său de agent temporar și obligarea acesteia la repararea prejudiciului suferit

Decizia: Respinge acțiunea. BR suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Comisie.

Sumarul hotărârii

Funcționari – Agenți temporari – Perioada angajării – Puterea de apreciere a instituţiei – Restrângere prin intermediul unei decizii interne cu aplicabilitate generală – Admisibilitate – Limite

[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 41; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (b) și (d) și art. 8 primul și al doilea paragraf]

Articolul 8 al doilea paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți nu îi conferă unui agent dreptul de a fi angajat pentru perioada maximă de șase ani, ținând seama de posibilitatea instituției de a încheia sau de a prelungi astfel de contracte pentru o perioadă mai scurtă decât perioada maximă autorizată, și aceasta în temeiul puterii largi de apreciere de care dispune această instituție în raport cu organizarea serviciilor sale în funcție de misiunile care îi sunt încredințate și cu încadrarea, în vederea îndeplinirii acestor misiuni, a personalului aflat la dispoziția sa, cu condiția însă ca această încadrare să se realizeze în interesul serviciului.

Pe de altă parte, instituția dispune de această largă putere de apreciere nu numai în cazuri individuale, ci și în cadrul unei politici generale, stabilită, după caz, printr‑o decizie internă cu aplicabilitate generală, precum dispozițiile generale de aplicare, prin care aceasta își stabilește propriile limite în exercitarea puterii sale de apreciere. Cu toate acestea, o astfel de decizie internă nu poate avea drept consecință renunțarea integrală de către instituție la competența care îi este conferită de articolul 8 primul paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți de a încheia sau de a prelungi, în funcție de împrejurările cauzei, un contract de agent temporar în sensul articolului 2 litera (b) sau (d) din Regimul menționat până la perioada maximă de șase ani. Pe de altă parte, instituția continuă să fie obligată să respecte principiile generale de drept, precum principiul egalității de tratament și cel al protecției încrederii legitime.

Având în vedere principiile generale de drept, autoritatea abilitată să încheie contractele de muncă nu poate renunța la puterea de apreciere care îi este conferită de articolul 8 al doilea paragraf din Regimul aplicabil celorlalți agenți printr‑o aplicare mecanică a regulii celor șase ani – respectiv fără examinarea dosarului de candidatură al agentului și a interesului serviciului de a‑l angaja – pentru a justifica limitarea încadrării în muncă a acestuia pentru o perioadă mai scurtă decât cea permisă de articolul 8 al doilea paragraf din Regimul menționat. Astfel, prin renunțarea în acest mod la respectiva putere de apreciere, autoritatea menționată ar încălca dreptul la bună administrare, consacrat la articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care impune ca instituția să examineze în mod diligent, complet și imparțial fiecare dosar de candidatură în raport cu meritele și cu aptitudinile proprii candidatului vizat și cu cerințele postului care urmează să fie ocupat. O astfel de renunțare ar determina de asemenea încălcarea obligației de solicitudine și a principiului egalității de tratament.

(a se vedea punctele 33-35)

Trimitere la:

Tribunalul de Primă Instanță: 8 septembrie 2009, ETF/Landgren, T‑404/06 P, punctul 215

Tribunalul Uniunii Europene: 16 decembrie 2010, Comisia/Petrilli, T‑143/09 P, punctele 34 și 35