HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera a doua)
16 iunie 2021(*)
„Desen sau model industrial comunitar – Procedură de declarare a nulității – Desen sau model industrial comunitar înregistrat care reprezintă o lampă de masă – Desen sau model industrial comunitar anterior – Motiv de nulitate – Lipsa caracterului individual – Articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002”
În cauza T‑187/20,
Davide Groppi Srl, cu sediul în Piacenza (Italia), reprezentată de F. Boscariol de Roberto, D. Capra și V. Malerba, avocats,
reclamantă,
împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), reprezentat de L. Rampini, în calitate de agent,
pârât,
cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO fiind
Viabizzuno Srl, cu sediul în Bentivoglio (Italia),
având ca obiect o acțiune formulată împotriva Deciziei Camerei a treia de recurs a EUIPO din 23 ianuarie 2020 (cauza R 126/2019-3) privind o procedură de declarare a nulității între Viabizzuno și Davide Groppi,
TRIBUNALUL (Camera a doua),
compus din doamnele V. Tomljenović, președintă, și P. Škvařilová Pelzl și domnul I. Nõmm (raportor), judecători,
grefier: doamna R. Ūkelytė, administrator,
având în vedere cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 9 aprilie 2020,
având în vedere memoriul în răspuns depus la grefa Tribunalului la 14 iulie 2020,
având în vedere întrebarea scrisă adresată de Tribunal părților și răspunsurile lor la această întrebare depuse la grefa Tribunalului la 9 și la 18 decembrie 2020,
în urma ședinței din 27 ianuarie 2021,
pronunță prezenta
Hotărâre
Istoricul cauzei
1 La 16 iulie 2014, reclamanta, Davide Groppi Srl, a solicitat și a obținut de la Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele industriale comunitare (JO 2002, L 3, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 33, p. 70), înregistrarea cu numărul 2503680-0001 a desenului sau modelului industrial comunitar care este contestat în speță, reprezentat în continuare:
2 Produsele cărora urmează să le fie aplicat desenul sau modelul industrial contestat fac parte din clasa 26-05 în sensul Aranjamentului de la Locarno din 8 octombrie 1968 privind clasificarea internațională a desenelor și modelelor industriale, cu modificările ulterioare, și corespund următoarei descrieri: „Corpuri de iluminat”. Cererea de desen sau model industrial comunitar a fost publicată în Buletinul desenelor și modelelor industriale comunitare nr. 2014/133 din 21 iulie 2014.
3 La 3 martie 2017, cealaltă parte în procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs a EUIPO, Viabizzuno Srl, a depus la EUIPO o cerere de declarare a nulității desenului sau modelului industrial contestat, în temeiul articolului 52 din Regulamentul nr. 6/2002.
4 Motivul invocat în susținerea cererii de declarare a nulității era cel prevăzut la articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolele 4-6 din același regulament, care se referea la desenul sau modelul industrial anterior nr. 1294664-0010 din 22 septembrie 2011, reprezentat în continuare:
5 La 4 august 2017, reclamanta a solicitat suspendarea procedurii pentru motivul că desenul sau modelul industrial comunitar anterior făcea obiectul unei cereri de declarare a nulității.
6 La 22 noiembrie 2018, divizia de anulare a admis cererea de declarare a nulității pentru motivul că desenul sau modelul industrial contestat nu avea un caracter individual în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002.
7 La 17 ianuarie 2019, reclamanta a formulat o cale de atac la EUIPO, în temeiul articolelor 55-60 din Regulamentul nr. 6/2002.
8 Prin Decizia din 23 ianuarie 2020 (denumită în continuare „decizia atacată”), Camera a treia de recurs a EUIPO a respins calea de atac formulată de reclamantă. Aceasta a considerat că:
– împrejurarea că desenul sau modelul industrial anterior făcuse obiectul unei anulări era lipsită de relevanță, din moment ce era important numai aspectul dacă acesta făcuse obiectul unei divulgări;
– se consideră că utilizatorul avizat al produsului vizat de desenul sau de modelul industrial contestat cunoaște propunerile pieței, în acest sector industrial, în domeniul corpurilor de iluminat de masă și de grădină;
– gradul de libertate a autorului era foarte larg;
– din compararea impresiilor globale produse de desenele sau modelele industriale în cauză reieșea că desenul sau modelul industrial contestat conducea la o senzație de „déjà vu”, din moment ce desenele sau modelele industriale în cauză reprezentau lămpi compuse din aceleași trei părți distincte (un soclu, o tijă și un abajur) care se prezentau vizual într‑un mod aproape identic;
– diferențele legate de natura simplă și netedă a suprafeței soclului în desenul sau modelul industrial contestat, în timp ce aceasta este dublă și cuprinde găuri de fixare în desenul sau modelul industrial anterior, nu aveau o influență determinantă asupra impresiei globale produse de desenele sau modelele industriale în cauză, având în vedere că aceste diferențe priveau o parte adesea ascunsă la momentul utilizării, că se datorau unor cerințe tehnice și că nu puteau compensa similitudinile semnificative pe care le prezentau celelalte două părți constitutive ale lămpilor;
– diferența, invocată de reclamantă, referitoare la proporția în relația dimensională dintre soclu, tijă și abajur nu ar fi putut fi eventual percepută decât după o măsurare minuțioasă a fiecăruia dintre cele trei elemente, operațiune pe care utilizatorul avizat nu o va efectua, și, în plus, nu era pertinentă, din moment ce comparația impresiilor globale produse de desenele sau modelele industriale în cauză trebuie să fie efectuată în mod sintetic.
Concluziile părților
9 Reclamanta solicită Tribunalului:
– anularea deciziei atacate;
– obligarea EUIPO și a celeilalte părți din procedura care s‑a aflat pe rolul camerei de recurs la plata cheltuielilor de judecată.
10 EUIPO solicită Tribunalului:
– respingerea acțiunilor;
– obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept
11 În susținerea acțiunii formulate, reclamanta invocă un motiv unic, întemeiat pe încălcarea articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolul 6 din același regulament. Acest motiv este constituit din două aspecte, întemeiate pe erori care afectează, pe de o parte, definirea categoriei produselor în cauză și, pe de altă parte, compararea impresiilor globale produse de desenele sau modelele industriale în cauză.
12 Întrucât cele două aspecte ale motivului unic se raportează la pretinse erori săvârșite de camera de recurs la aplicarea în speță a articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002, acestea trebuie să fie examinate împreună.
13 Articolul 25 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002 prevede că un desen sau model industrial comunitar poate fi declarat nul numai în ipotezele enumerate la literele (a)-(g) ale alineatului respectiv, în special în ipoteza menționată la litera (b), și anume dacă nu îndeplinește condițiile stabilite de articolele 4-9 din același regulament.
14 Potrivit articolului 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002, se consideră că un desen sau un model industrial comunitar înregistrat are caracter individual dacă impresia globală pe care o produce asupra utilizatorului avizat diferă de impresia produsă asupra unui asemenea utilizator de orice alt desen sau model care a fost făcut public înainte de data de depunere a cererii de înregistrare sau, dacă se revendică o prioritate, înainte de data de prioritate.
15 Articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 precizează în plus că, pentru aprecierea caracterului individual, trebuie să se ia în considerare gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial.
16 Pe de altă parte, din considerentul (14) al Regulamentului nr. 6/2002 rezultă că, la evaluarea caracterului individual al unui desen sau model industrial, trebuie să se țină seama de natura produsului căruia i se aplică sau în care este încorporat desenul sau modelul industrial și mai ales de sectorul industrial căruia îi aparține și de gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial.
17 Aprecierea caracterului individual al unui desen sau model industrial comunitar se efectuează în esență printr‑o examinare în patru etape. Această examinare constă, în primul rând, în a determina sectorul produselor în care urmează să se încorporeze desenul sau modelul sau căruia i se va aplica, în al doilea rând, în a determina utilizatorul avizat al produselor menționate potrivit finalității acestora și, cu privire la acest utilizator avizat, nivelul de cunoaștere a stadiului anterior al tehnicii, precum și nivelul de atenție la similitudini și diferențe în compararea desenelor sau modelelor industriale, în al treilea rând, în a determina gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial, a cărui influență asupra caracterului individual este în proporție inversă, și, în al patrulea rând, ținând seama de acesta, rezultatul comparării, directă dacă este posibil, a impresiilor globale pe care desenul sau modelul industrial contestat și orice desen sau model industrial anterior divulgat publicului, luat individual, le produc asupra utilizatorului avizat [a se vedea Hotărârea din 13 iunie 2019, Visi/one/EUIPO – EasyFix (Port‑afiș pentru vehicule), T‑74/18, EU:T:2019:417, punctul 66 și jurisprudența citată].
18 Din moment ce este cert că desenul sau modelul industrial anterior a făcut obiectul unei divulgări în sensul articolului 7 alineatul (1) din Regulamentul nr. 6/2002, trebuie să se verifice temeinicia aprecierilor camerei de recurs privind, în primul rând, determinarea utilizatorului avizat al desenului sau modelului industrial contestat și a produsului vizat de acesta, în al doilea rând, gradul de libertate a autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial respectiv și, în al treilea rând, compararea impresiilor globale produse de desenele sau modelele industriale în cauză.
19 Cu titlu introductiv, trebuie arătat că desenul sau modelul industrial anterior a fost anulat de EUIPO la 30 octombrie 2018.
20 În fața camerei de recurs, reclamanta a evidențiat această împrejurare pentru a arăta că cererea de declarare a nulității formulată de cealaltă parte din procedura în fața acestei camere trebuia să fie respinsă. Camera de recurs a înlăturat această critică la punctul 12 din decizia atacată subliniind că „faptul că desenul sau modelul industrial comunitar anterior a fost declarat nul între timp nu elimină, contrar celor pretinse de titular[ul desenului sau modelului industrial contestat] în motivele furnizate în susținerea căii de atac, presupunerea logică și juridică a acestuia din urmă[; a]stfel, această presupunere nu este valabilitatea desenului sau modelului industrial comunitar anterior, ci divulgarea sa care, de altfel, nu a fost contestată”.
21 O astfel de analiză, care de altfel nu mai este contestată de reclamantă în fața Tribunalului, trebuie să fie admisă, din moment ce cauza de nulitate invocată împotriva înregistrării desenului sau modelului industrial contestat este cea întemeiată pe articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002.
22 Astfel, logica subiacentă articolului 25 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 6/2002 este de a împiedica înregistrarea unor desene sau modele industriale care nu îndeplinesc condițiile care justifică faptul că fac obiectul unei protecții și în special cea referitoare la „noutatea” și la „caracterul individual” ale acestora, în sensul articolului 5 și, respectiv, al articolului 6 din regulamentul menționat, iar nu de a proteja un desen sau model industrial anterior.
23 Prin aceasta, cauzele de nulitate care figurează la articolul 25 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 6/2002 diferă de cea avută în vedere, de exemplu, la articolul 25 alineatul (1) litera (e) din același regulament, care urmărește să protejeze titularul unui semn distinctiv împotriva utilizării acestui semn într‑un desen sau model industrial. Din moment ce o astfel de cauză are drept funcție protecția unui drept anterior, trebuie să se considere că, în eventualitatea în care o acțiune în declararea nulității împotriva acestuia ar fi admisă, aceasta ar face ca procedura de nulitate împotriva desenului sau modelului industrial comunitare să devină fără obiect [Hotărârea din 9 septembrie 2015, Dairek Attoumi/OAPI – Diesel (DIESEL), T‑278/14, nepublicată, EU:T:2015:606, punctul 24].
24 O astfel de soluție nu poate fi însă transpusă în privința cauzelor prevăzute la articolul 25 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 6/2002, care nu se înscriu în logica protecției unui drept anterior, oferită numai titularului acestui drept. Astfel, reiese din jurisprudență că asemenea motive pot fi invocate, în principiu, de orice persoană (Hotărârea din 13 iunie 2019, Port‑afiș pentru vehicule, T‑74/18, EU:T:2019:417, punctul 64).
25 În ceea ce privește, mai precis, aprecierea caracterului individual al unui desen sau model industrial în temeiul articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolul 6 din acesta, din considerentul (14) al regulamentului menționat reiese că aceasta ar trebui să constea în a stabili dacă există o diferență clară între impresia globală pe care el o produce asupra unui utilizator avizat care îl privește și impresia produsă asupra aceluiași utilizator de totalitatea desenelor sau modelelor deja existente.
26 Astfel, în cadrul examinării cauzei de nulitate prevăzute la articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolul 6 din acesta, desenul sau modelul industrial anterior are drept unică funcție dezvăluirea stadiului anterior al tehnicii. Acesta corespunde patrimoniului desenelor sau modelelor industriale aferente produsului în cauză care au fost divulgate la data depunerii cererii de înregistrare a desenului sau modelului industrial vizat [a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 februarie 2019, Eglo Leuchten/EUIPO – Briloner Leuchten (Lampă), T‑767/17, nepublicată, EU:T:2019:67, punctul 19 și jurisprudența citată]. Or, apartenența unui desen sau model industrial anterior la patrimoniul menționat decurge din simpla divulgare a acestuia.
27 Prin urmare, ceea ce contează este împrejurarea ca desenul sau modelul industrial anterior să fi făcut obiectul unei divulgări, iar nu întinderea protecției acordate respectivului desen sau model industrial care ar decurge din valabilitatea înregistrării sale.
Cu privire la produsul vizat de desenul sau modelul industrial contestat și cu privire la utilizatorului avizat
28 La punctele 15-17 din decizia atacată, camera de recurs a apreciat că, din moment ce desenul sau modelul industrial contestat desemna „corpuri de iluminat”, utilizatorul avizat este persoana care utilizează acest articol de iluminat, care se consideră că cunoaște propunerile pieței în materie de corpuri de iluminat de masă și de grădină.
29 Reclamanta reproșează camerei de recurs că a asimilat două produse diferite, și anume lămpile de masă și lămpile de grădină. Pe de o parte, aceasta susține că determinarea produselor în care desenul sau modelul industrial este destinat a fi încorporat sau cărora urmează să li se aplice este o condiție prealabilă comparării impresiilor globale produse. Aceasta adaugă că luarea în considerare numai a indicației textuale a produsului care figurează în cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial contestat este insuficientă și că trebuie de asemenea luat în considerare, dacă este cazul, desenul sau modelul industrial însuși. Pe de altă parte, ea arată că lămpile de masă și lămpile de grădină, chiar dacă aparțin categoriei mai largi a corpurilor de iluminat, diferă prin natura, prin funcția și prin destinația lor.
30 EUIPO contestă această argumentație.
31 În ceea ce privește, în primul rând, determinarea produsului în care un desen sau model industrial urmează a fi încorporat sau căruia urmează să i se aplice, trebuie să se ia în considerare mențiunea referitoare la aceasta din cererea de înregistrare a desenului sau modelului menționat, dar și, dacă este cazul, desenul sau modelul însuși, în măsura în care specifică natura produsului, destinația sau funcția sa. Astfel, luarea în considerare a desenului sau modelului industrial însuși poate permite identificarea produsului despre care este vorba în cadrul unei categorii mai largi de produse, precum cea indicată la înregistrare [a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 martie 2010, Grupo Promer Mon Graphic/OAPI – PepsiCo (Reprezentarea unui suport promoțional circular), T‑9/07, EU:T:2010:96, punctul 56].
32 În această privință, trebuie arătat că înregistrarea desenului sau modelului industrial contestat se referă în mod general la corpuri de iluminat. În plus, examinarea desenului sau modelului industrial contestat însuși nu furnizează o indicație suplimentară. De aici se deduce numai că produsul vizat de acesta constituie o lampă, fără a se putea stabili că are vocația de a fi utilizată în mod specific în scopuri de iluminat interior sau exterior.
33 Prin urmare, camera de recurs a identificat în mod just produsele menționate ca fiind, în general, „corpurile de iluminat”.
34 Pe de altă parte, în ceea ce privește argumentele reclamantei întemeiate pe pretinsele diferențe dintre produsele vizate de desenele sau modelele industriale în cauză, trebuie subliniat că, deși determinarea sectorului produselor în care desenul sau modelul industrial urmează a fi încorporat sau căruia urmează să i se aplice, este o considerație pertinentă în cadrul determinării utilizatorului avizat și a nivelului său de atenție, a gradului de libertate a autorului în elaborarea acestuia, precum și, eventual, cu ocazia comparării impresiilor globale produse asupra respectivului utilizator avizat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 octombrie 2011, PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, C‑281/10 P, EU:C:2011:679, punctele 53, 59 și 73), aceasta nu ar putea însă să implice faptul că produsele vizate de desenele sau modelele industriale în cauză sunt similare sau fac parte din același sector.
35 Astfel, articolul 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 nu conține nicio condiție de similitudine a produselor echivalentă cu cea pe care o implică examinarea unui risc de confuzie în temeiul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1). Dimpotrivă, condiționarea protecției unui desen sau model industrial de natura produsului în care acest desen sau model industrial este încorporat sau căruia îi este aplicat ar conduce la limitarea protecției menționate numai la desenele sau modelele industriale aparținând unui anumit sector, ceea ce ar fi în contradicție cu logica Regulamentului nr. 6/2002 (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 21 septembrie 2017, Easy Sanitary Solutions și EUIPO/Group Nivelles, C‑361/15 P și C‑405/15 P, EU:C:2017:720, punctele 91-95).
36 În ceea ce privește, în al doilea rând, identificarea „utilizatorului avizat”, trebuie arătat că Regulamentul nr. 6/2002 nu definește respectiva noțiune. Cu toate acestea, ea trebuie înțeleasă ca o noțiune intermediară între cea a consumatorului mediu, aplicabilă în domeniul mărcilor, căruia nu i se cer cunoștințe specifice și care, în general, nu face o comparație directă între mărcile în conflict și cea a unui expert care deține cunoștințe tehnice aprofundate. Astfel, noțiunea de utilizator avizat poate fi înțeleasă ca desemnând un utilizator dotat nu cu o atenție medie, ci cu o vigilență specifică, fie ca urmare a experienței sale personale, fie a cunoștințelor sale extinse cu privire la sectorul vizat (Hotărârea din 20 octombrie 2011, PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, C‑281/10 P, EU:C:2011:679, punctul 53).
37 În ceea ce privește nivelul de atenție a utilizatorului avizat, deși acesta nu este consumatorul mediu normal informat, suficient de atent și de avizat, care percepe un desen sau un model industrial în mod normal ca pe un tot și nu face o examinare a diferitor detalii ale acestuia, el nu este nici expertul sau specialistul capabil să observe în detaliu diferențele minime care pot să existe între desenele sau modelele industriale în conflict. Astfel, calificativul „avizat” sugerează că utilizatorul, fără a fi designer sau expert tehnic, cunoaște diversele desene sau modele industriale existente în sectorul vizat, are un anumit nivel de cunoștințe în ceea ce privește elementele pe care, de regulă, aceste desene sau modele industriale le conțin și, datorită interesului său pentru produsele respective, dă dovadă de un nivel de atenție relativ ridicat atunci când le utilizează (a se vedea în acest sens Hotărârea din 20 octombrie 2011, PepsiCo/Grupo Promer Mon Graphic, C‑281/10 P, EU:C:2011:679, punctul 59).
38 Având în vedere această jurisprudență, camera de recurs a reținut la punctele 15-17 din decizia atacată, fără a săvârși o eroare, că utilizatorul este persoana care utilizează articolele de iluminat pe care le constituie corpurile de iluminat, care se consideră că cunoaște propunerile pieței în acest sector industrial.
Cu privire la gradul de libertate a autorului
39 Potrivit jurisprudenței, gradul de libertate al autorului în realizarea desenului sau modelului industrial este definit în special pe baza constrângerilor aferente caracteristicilor impuse de funcția tehnică a produsului sau a unui element al produsului ori de prevederile legale aplicabile produsului. Aceste constrângeri conduc la normalizarea anumitor caracteristici, care devin astfel comune mai multor desene sau modele industriale aplicate produsului avut în vedere (Hotărârea din 18 martie 2010, Reprezentarea unui suport promoțional circular, T‑9/07, EU:T:2010:96, punctul 67).
40 Libertatea autorului este, în acest context, un factor care permite mai curând nuanțarea aprecierii caracterului individual al desenului sau modelului industrial contestat, iar nu un factor autonom care să determine diferența dintre două desene sau modele industriale, necesară pentru ca unul dintre ele să poată invoca un caracter individual. Altfel spus, factorul referitor la gradul de libertate al autorului poate consolida sau, a contrario, nuanța concluzia cu privire la impresia globală produsă de fiecare desen sau model industrial în cauză [a se vedea Hotărârea din 6 iunie 2019, Porsche/EUIPO – Autec (Vehicule motorizate), T‑209/18, EU:T:2019:377, punctul 48 și jurisprudența citată].
41 Influența factorului legat de libertatea autorului asupra caracterului individual variază în funcție de o regulă de proporționalitate inversă. Astfel, cu cât este mai mare libertatea autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial, cu atât mai puțin diferențele nesemnificative dintre desenele sau modelele industriale în conflict sunt suficiente pentru a‑i produce utilizatorului avizat o impresie globală diferită. Dimpotrivă, cu cât este mai limitată libertatea autorului în elaborarea unui desen sau model industrial, cu atât mai mult diferențele nesemnificative dintre desenele sau modelele industriale în conflict sunt suficiente pentru a‑i produce utilizatorului o impresie globală diferită. Cu alte cuvinte, un grad ridicat de libertate a autorului consolidează concluzia potrivit căreia desenele sau modelele industriale fără diferențe semnificative îi produc utilizatorului avizat aceeași impresie globală și, în consecință, desenul sau modelul industrial contestat nu are caracter individual. Invers, un grad scăzut de libertate a autorului favorizează concluzia potrivit căreia diferențele suficient marcate dintre desenele sau modelele industriale îi produc o impresie globală diferită utilizatorului avizat și, prin urmare, desenul sau modelul industrial contestat are caracter individual (a se vedea Hotărârea din 13 iunie 2019, Port‑afiș pentru vehicule, T‑74/18, EU:T:2019:417, punctul 76 și jurisprudența citată).
42 În speță, camera de recurs a apreciat, la punctul 22 din decizia atacată, că această libertate era foarte largă, chiar practic infinită. Această apreciere, de altfel necontestată de reclamantă, trebuie să fie admisă.
Cu privire la compararea impresiilor globale produse
43 Camera de recurs a apreciat, la punctele 23-35 din decizia atacată, că rezulta din compararea impresiilor globale că desenul sau modelul industrial contestat producea o impresie de „déjà vu”.
44 În primul rând, camera de recurs a constatat că desenele sau modelele industriale în cauză reprezentau lămpi compuse din aceleași trei părți, care se prezentau vizual în mod aproape identic.
45 În al doilea rând, camera de recurs a considerat că diferențele dintre desenele sau modelele industriale nu erau de natură să împiedice o impresie de „déjà vu”. Pe de o parte, diferențele legate de natura simplă și netedă a soclului în desenul sau modelul industrial contestat, în condițiile în care acesta este dublu și prezintă găuri în desenul sau modelul industrial anterior, nu ar avea o influență determinantă asupra impresiilor globale produse de desenele sau modelele industriale în cauză, având în vedere că aceste diferențe privesc o parte adesea ascunsă la momentul utilizării, că acestea se datorează unor cerințe tehnice și că nu pot compensa similitudinile semnificative pe care le prezintă celelalte două părți constitutive ale lămpilor. Pe de altă parte, diferența invocată de reclamantă referitoare la proporția din relația dimensională dintre soclu, tijă și abajur nu ar putea fi eventual percepută decât după o măsurare minuțioasă a fiecăruia dintre cele trei elemente, operațiune pe care utilizatorul avizat nu ar efectua‑o. În plus, această diferență nu ar fi pertinentă, din moment ce compararea impresiilor globale produse de desenele sau modelele industriale în cauză trebuie efectuată în mod sintetic.
46 Pentru a repune în discuție această apreciere a camerei de recurs, în primul rând, reclamanta se referă la diferențele referitoare la produsele vizate de desenele sau modelele industriale în cauză. În al doilea rând, aceasta susține că motivele pentru care camera de recurs a apreciat că diferențele dintre desenele sau modelele industriale în cauză erau lipsite de incidență sunt eronate. Aceasta ar fi situația, în primul rând, pentru motivul întemeiat pe faptul că soclul produsului vizat de desenul sau modelul industrial anterior ar fi adesea ascuns, în al doilea rând, pe motivul întemeiat pe evidențierea cerințelor tehnice ale soclului produsului vizat de desenul sau modelul industrial anterior și, în al treilea rând, pe motive întemeiate pe faptul că, pe de o parte, diferențele referitoare la soclu nu ar putea compensa similitudinile puternice care privesc tija și abajurul și, pe de altă parte, diferențele de proporție dintre elementele celor două lămpi nu ar fi percepute de utilizatorul avizat.
47 EUIPO contestă toate aceste argumente.
48 Potrivit unei jurisprudențe constante, caracterul individual al unui desen sau model industrial rezultă dintr‑o impresie globală de diferență sau de lipsă a unui „déjà vu”, din punctul de vedere al utilizatorului avizat, în raport cu orice anterioritate în cadrul patrimoniului de desene sau modele industriale, fără a ține seama de diferențe care rămân insuficient de marcate pentru a afecta impresia globală respectivă, deși acestea depășesc detalii nesemnificative, însă având în vedere diferențe suficient marcate pentru a crea impresii de ansamblu diferite [a se vedea Hotărârea din 16 februarie 2017, Antrax It/EUIPO – Vasco Group (Termosifoane pentru radiatoare), T‑828/14 și T‑829/14, EU:T:2017:87, punctul 53 și jurisprudența citată].
49 Pentru examinarea caracterului individual al unui model industrial, trebuie efectuată, așadar, o comparație între, pe de o parte, impresia globală produsă de desenul sau modelul industrial comunitar contestat și, pe de altă parte, impresia globală produsă de fiecare dintre desenele sau modelele industriale anterioare valabil invocate de persoana care solicită declararea nulității [Hotărârea din 22 iunie 2010, Shenzhen Taiden/OAPI – Bosch Security Systems (Echipament de comunicare) T‑153/08, EU:T:2010:248, punctul 24].
50 Nu sunt suficiente diferențe pentru a crea o impresie globală de diferență atunci când nu sunt suficient de evidente pentru a distinge desenele sau modelele industriale în cauză în percepția utilizatorului avizat sau pentru a contrabalansa similitudinile constatate între desenele sau modelele industriale (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 martie 2010, Reprezentarea unui suport promoțional circular, T‑9/07, EU:T:2010:96, punctele 77-84).
51 Trebuie să se constate că în mod întemeiat camera de recurs a reținut că desenul sau modelul industrial contestat producea o impresie de „déjà vu”, astfel încât nu avea un caracter individual în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002.
52 Astfel, compararea desenelor sau modelelor industriale în cauză arată că acestea privesc lămpi care dispun, ambele, de abajururi rotunde și de tije drepte. În ceea ce privește soclul acestor două lămpi, ele au în comun faptul de a fi circulare și de dimensiuni mult mai mari decât abajururile.
53 În fața unor astfel de elemente de similitudine, nu se poate considera că diferențele privind soclul lămpilor respective – bombat și cu găuri într‑un caz, plat și neted în celălalt – prezintă un caracter suficient de marcat în sensul jurisprudenței citate la punctele 48 și 50 de mai sus, astfel cum a arătat în mod întemeiat camera de recurs la punctul 30 din decizia atacată. Situația este aceeași în ceea ce privește caracterul proporțional puțin mai lung și mai fin al tijei modelului sau desenului industrial anterior și diferența de proporție dintre elementele lămpilor care rezultă din aceasta.
54 În această privință, trebuie arătat, în plus, că libertatea deosebit de largă a autorului în elaborarea desenului sau modelului industrial contestat limitează, în temeiul jurisprudenței citate la punctul 41 de mai sus, incidența pe care o pot avea diferențe minore între desenele sau modelele industriale în conflict în cadrul comparării impresiilor globale pe care le produc.
55 Prin urmare, camera de recurs a considerat în mod întemeiat că desenul sau modelul industrial contestat era lipsit de caracter individual în sensul articolului 6 din Regulamentul nr. 6/2002 și, prin urmare, a constatat nulitatea acestuia în temeiul articolului 25 alineatul (1) litera (b) din acest regulament coroborat cu articolul 6 menționat.
56 Această concluzie nu este infirmată de argumentul reclamantei întemeiat pe faptul că un element de diferențiere ar decurge din sectorul produselor vizate de desenele sau modelele industriale în cauză. Astfel, pentru motivele expuse la punctele 32 și 33 de mai sus, nu se poate considera că desenul sau modelul industrial contestat are vocația de a fi utilizat numai în scopuri de iluminat interior. În orice caz, pentru motivele expuse la punctele 34 și 35 de mai sus, chiar presupunând că produsele în cauză nu fac parte din același sector, ci mai degrabă din sectoare adiacente – cel al corpurilor de iluminat de interior și cel al corpurilor de iluminat de exterior –, o astfel de diferență nu ar fi de natură să contrabalanseze importantele puncte comune identificate între desenele sau modelele industriale în cauză în cadrul comparării impresiilor globale pe care le produc.
57 În plus, nu este necesar să se examineze argumentele reclamantei întemeiate pe faptul că în mod eronat camera de recurs s‑ar fi întemeiat, la punctele 28 și 29 din decizia atacată, pe împrejurarea că soclul desenului sau modelului industrial anterior ar fi adesea ascuns și că diferențele dintre soclurile desenelor sau modelelor industriale în cauză s‑ar explica prin cerințe tehnice pentru a înlătura pertinența acestor diferențe privind soclul lămpilor. Astfel, motivul întemeiat pe caracterul insuficient marcat al diferențelor menționate pentru a compensa similitudinile puternice pe care le prezintă celelalte părți constitutive ale lămpilor vizate de desenele sau modelele industriale în conflict, care figurează la punctul 30 din decizia atacată, este suficient, în sine, pentru a dovedi temeinicia aprecierii camerei de recurs.
58 Prin urmare, este necesar să se respingă motivul unic invocat de reclamantă și, pe cale de consecință, acțiunea.
Cu privire la cheltuielile de judecată
59 Potrivit articolului 134 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, aceasta trebuie obligată la plata cheltuielilor de judecată, conform concluziilor EUIPO.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a doua)
declară și hotărăște:
1) Respinge acțiunea.
2) Obligă Davide Groppi Srl la plata cheltuielilor de judecată.
Tomljenović | Škvařilová-Pelzl | Nõmm |
Pronunțată astfel în ședință publică la Luxemburg, la 16 iunie 2021.
Semnături