Cauza T‑80/08
CureVac GmbH
împotriva
Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)
„Marcă comunitară – Procedură de opoziție – Cerere de înregistrare a mărcii verbale comunitare RNAiFect – Marca verbală comunitară anterioară RNActive – Motiv relativ de refuz – Lipsa riscului de confuzie – Articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”
Sumarul hotărârii
Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive relative de refuz – Opoziție a titularului unei mărci anterioare identice sau similare înregistrate pentru produse sau servicii identice sau similare – Risc de confuzie cu marca anterioară
[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 8 alin. (1) lit. (b)]
Pentru consumatorii relevanți, nu există risc de confuzie între semnul verbal RNAiFect, a cărui înregistrare ca marcă comunitară se solicită pentru „produse chimice pentru industrie și științe; produse chimice pentru industrie și științe pentru tratarea biopolimerilor; materiale biologice pentru laboratoare utilizate în domeniul științific și în cercetare, respectiv limitatoare și reactivi, și anume reactivii necesari pentru introducerea moleculelor și a agregatelor de molecule, mai precis peptide și/sau acizi nucleici, în celule, și anume celule procariote și eucariote; materiale cromatografice pentru separarea, sterilizarea și izolarea biopolimerilor și a reactivilor și soluții pentru realizarea separărilor cromatografice, sterilizarea și/sau procedee de izolare a biopolimerilor; kituri pentru introducerea moleculelor și a agregatelor de molecule, mai precis peptide și/sau acizi nucleici, în celule, și anume celule procariote și eucariote; reactivi de transfecție” și pentru „produse farmaceutice, de uz veterinar și sanitare” din clasele 1 și, respectiv, 5 în sensul Aranjamentului de la Nisa, și marca verbală RNActive înregistrată anterior ca marcă comunitară pentru produse din aceleași clase în parte identice și în parte extrem de similare.
Cele două semne sunt efectiv construite cu elementul comun „rna”. Cu toate acestea, se impune constatarea faptului că acest element are cel puțin un caracter distinctiv redus, chiar dacă o parte a consumatorilor nu cunoaște cu exactitate semnificația abrevierii în cauză, dar ar prezuma existența unei referiri indirecte în special la un compus chimic sau molecular.
Pe de altă parte, deși este adevărat că un consumator acordă în mod normal mai multă importanță părții inițiale a cuvintelor, din moment ce aceasta se accentuează mai mult, nu este mai puțin adevărat că, în general, publicul nu consideră un element descriptiv sau slab distinctiv, care face parte dintr‑o marcă complexă, ca fiind un element distinctiv și dominant în impresia de ansamblu produsă de aceasta.
Or, întrucât elementul comun celor două semne vizate, respectiv „rna”, are cel mult un caracter distinctiv redus, nu permite să se distingă originea comercială a produselor. Prin urmare, sufixele vizate ale semnelor în conflict, respectiv „ctive” și „ifect”, ar fi considerate elementele distinctive și dominante care atrag atenția consumatorilor, întrucât sunt mai distinctive decât elementul inițial „rna”.
Astfel, deși elementul comun celor două semne, respectiv „rna”, se află în poziția inițială, această identitate nu conduce la apariția riscului de confuzie, deoarece elementul menționat are un caracter distinctiv redus, astfel încât atenția publicului se va îndrepta asupra terminației celor două semne care, la o apreciere globală, sunt distincte din punct de vedere vizual, fonetic și conceptual. Cele două semne produc, așadar, o impresie diferită.
Rezultă că gradul de identitate sau de similitudine foarte ridicat al produselor vizate este compensat de nivelul scăzut de similitudine al semnelor, precum și de caracterul slab distinctiv, chiar descriptiv, al abrevierii „RNA”, astfel încât trebuie să se excludă orice risc de confuzie în percepția publicului vizat.
(a se vedea punctele 47-50, 52 și 53)