Acțiune introdusă la data de 30 ianuarie 2007 - Iride și Iride Energia/Comisie
(Cauza T-25/07)
Limba de procedură: italiana
Părțile
Reclamante: Iride SpA și Iride Energia SpA (Torino, Italia) (reprezentanți: L. G. Radicati di Brozolo, M. Merola, C. Bazoli, avvocati)
Pârâtă: Comisia Comunităților Europene
Concluziile reclamantelor
- declararea nulității deciziei în partea care califică măsurile drept ajutoare de stat, precum și în partea care suspendă acordarea ajutorului de stat până când Italia va fi furnizat dovada restituirii de către AEM Torino a ajutorului declarat nelegal și neconform Deciziei 2003/193/CE din 5 iunie 2002 privind avantajele fiscale acordate fostelor "municipalizzate" [întreprinderi de servicii publice cu acționariat majoritar public, deținute de autoritățile locale];
- obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Acțiunea introdusă de Iride SpA și Iride Energia SpA ("reclamantele") are ca obiect decizia din 8 noiembrie 2006 prin care Comisia a finalizat procedura inițiată în temeiul articolului 88 alineatul (2) CE pentru a analiza compatibilitatea cu dreptul comunitar a unei rambursări pe care Italia înțelege să o acorde AEM Torino pentru costurile nerecuperabile în sectorul energetic
1.
Reclamantele solicită Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene declararea nulității deciziei în partea care califică drept ajutoare de stat măsurile de rambursare către AEM Torino pentru costurile nerecuperabile care au survenit în timpul procesului de liberalizare a sectorului energetic, și în partea care suspendă acordarea ajutorului, până când Italia va fi furnizat Comisiei dovada că AEM Torino nu a beneficiat de ajutorul anterior declarat nelegal și neconform Deciziei 2003/193/CE privind avantajele fiscale acordate fostelor "municipalizzate" ("Decizia avantaje fiscale"), sau că AEM Torino a restituit cu dobândă ajutorul de stat anterior obținut în cadrul regimului menționat.
Acțiunea se întemeiază în special pe următoarele motive principale:
a) Măsura în discuție nu reprezintă un ajutor de stat întrucât nu este finanțată prin utilizarea de resurse de stat și nu acordă beneficiarilor un avantaj gratuit.
b) Hotărârea Deggendorf
2 nu ar fi aplicabilă în speță. Comisia nu a demonstrat în special existența premiselor (și în special existența unui potențial efect de cumul al măsurilor anterioare cu noile măsuri) care, potrivit principiilor rezultate din aceeași hotărâre, trebuie să subziste pentru a putea suspenda acordarea măsurii. În special, Comisia nu a explicat cum măsuri precum
stranded costs care au doar scopuri de repartizare justă, și în consecință ale căror efecte se produc în trecut, pot determina efecte de cumul cu ajutoarele obiect al Deciziei avantaje fiscale, permițând amortizarea costurilor suportate în perioada de piață reglementată, asemănător modului în care ar fi procedat întreprinderile dacă nu ar fi intervenit liberalizarea sectorului înainte de finalizarea amortizării costurilor respective.