Cauza T‑23/07

BORCO‑Marken‑Import Matthiesen GmbH & Co. KG

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Cerere de înregistrare a mărcii comunitare figurative α – Motiv absolut de refuz – Caracter distinctiv – Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 40/94”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv

(Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 7 alin. (1) lit. (b)]

2.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Semne susceptibile de a constitui o marcă

[Regulamentul nr. 40/94 al Consiliului, art. 4 și art. 7 alin. (1) lit. (b)]

1.      Articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, potrivit căruia se respinge înregistrarea „mărci[lor] care sunt lipsite de caracter distinctiv”, impune Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) să verifice, în cadrul unei analize concrete a calităților virtuale ale semnului a cărui înregistrare s‑a solicitat, dacă este exclus ca acest semn să poată distinge, în ochii publicului relevant, produsele deponentului de cele cu origine diferită, știind că un caracter distinctiv minim este suficient pentru a împiedica aplicarea motivului absolut de refuz prevăzut la articolul 7 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat. În vederea unei astfel de aprecieri, trebuie ca Oficiul, sub controlul Tribunalului, să ia în considerare toate împrejurările și toate faptele pertinente.

(a se vedea punctele 39 și 40)

2.      Refuzul de principiu de a recunoaște literelor unice orice caracter distinctiv în sensul articolului 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară vine în contradicție chiar cu modul de redactare a articolului 4 din regulamentul menționat, care include literele printre semnele susceptibile de a fi reprezentate grafic care pot constitui o marcă, în măsura în care sunt de natură să distingă produsele și serviciile unei întreprinderi de cele oferite de alte întreprinderi

În plus, rezultă din jurisprudență că articolul 7 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 40/94 nu face distincție între semnele de natură diferită, iar criteriile de apreciere a caracterului distinctiv al mărcilor constituite dintr‑o literă unică sunt aceleași ca acelea aplicabile altor categorii de mărci.

Pentru a avea caracterul distinctiv minim impus de această dispoziție, semnul depus nu trebuie decât să apară publicului relevant ca fiind a priori susceptibil să identifice proveniența produselor sau a serviciilor pentru care a fost solicitat în cererea de marcă comunitară și să le poată distinge, fără posibilitate de confuzie, de cele care au o altă proveniență.

(a se vedea punctele 45-47)