Cauza T‑327/13
Konstantinos Mallis
și
Elli Konstantinou Malli
împotriva
Comisiei Europene
și
Băncii Centrale Europene (BCE)
„Acțiune în anulare – Program de susținere a stabilității Ciprului – Declarație a Eurogrupului privind restructurarea sectorului bancar din Cipru – Desemnare eronată a pârâtului în cererea introductivă – Inadmisibilitate”
Sumar – Ordonanța Tribunalului (Camera întâi) din 16 octombrie 2014
1. Procedură jurisdicțională – Cerere de sesizare a instanței – Cerințe de formă – Identificarea pârâtului – Desemnarea ca pârât, fără eroare din partea reclamantului, a unei alte persoane decât autorul actului atacat – Inadmisibilitate – Limite – Elemente care permit identificarea fără dubiu a pârâtului
[art. 263 primul paragraf TFUE; Statutul Curții de Justiție, art. 21; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 44 alin. (1) lit. (b)]
2. Politică economică și monetară – Politică monetară – Coordonarea politicilor monetare – Reuniune informală a statelor membre a căror monedă este euro în cadrul Eurogrupului – Entitate autonomă – Imputarea declarațiilor adoptate Comisiei sau Băncii Centrale Europene – Excludere
(art. 137 TFUE; Protocolul nr. 14 anexat la Tratatele UE și FUE)
3. Politică economică și monetară – Politică economică – Coordonarea politicilor economice – Mecanismul European de Stabilitate – Posibilitatea Comisiei și a Băncii Centrale Europene de a exercita competențe de control – Excludere
[Tratatul de instituire a Mecanismului European de Stabilitate, art. 1, art. 2 și art. 32 alin. (2)]
4. Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Aprecierea acestor efecte în funcție de conținutul actului – Declarații adoptate de Eurogrup – Excludere
(art. 137 TFUE și art. 263 primul paragraf TFUE; Protocolul nr. 14 anexat la Tratatele UE și FUE)
5. Acțiune în anulare – Competența instanței Uniunii – Concluzii prin care se urmărește obținerea unei hotărâri declarative – Inadmisibilitate
(art. 263 TFUE)
1. Desemnarea în cererea introductivă, din eroare, a unui alt pârât decât autorul actului atacat nu atrage inadmisibilitatea cererii dacă aceasta din urmă conține elementele care permit identificarea fără dubiu a părții împotriva căreia este formulată precum desemnarea actului atacat și a autorului său. Într‑un astfel de caz, trebuie considerat pârât autorul actului atacat, deși acesta nu este menționat în partea introductivă a cererii. Trebuie însă să se facă distincție între această situație și cea în care reclamantul insistă în desemnarea pârâtului invocat în partea introductivă a cererii, în deplină cunoștință a faptului că acesta nu este autorul actului atacat. În această din urmă situație, trebuie avut în vedere pârâtul desemnat în cererea introductivă și, dacă este cazul, să se deducă consecințele acestei desemnări cu privire la admisibilitatea acțiunii.
(a se vedea punctul 36)
2. Declarațiile adoptate de Eurogrupul menționat la articolul 137 TFUE și prin Protocolul nr. 14 nu pot fi imputate Comisiei sau Băncii Centrale Europene. Astfel, în primul rând, Eurogrupul este un forum de discuții, la nivel ministerial, al reprezentanților statelor membre a căror monedă este euro, iar nu un organ decizional. Acest forum informal, al cărui scop este de a facilita schimbul de idei privind anumite chestiuni specifice de interes comun din statele membre care fac parte din acesta, are o anumită structură instituțională, în măsura în care dispune de un președinte ales pentru o perioadă determinată. Or, nu există niciun motiv pentru a considera că această structură este integrată celei a Comisiei sau celei a Băncii Centrale Europene.
În al doilea rând, deși participarea Comisiei și a Băncii Centrale Europene la reuniunile Eurogrupului este prevăzută la articolul 1 din Protocolul nr. 14, iar Comisia poate contribui și ea la pregătirea reuniunilor menționate, Eurogrupul constituie o reuniune informală a miniștrilor statelor membre în cauză. În al treilea rând, nu rezultă din normele referitoare la Eurogrup că această entitate ar fi primit o delegare de competență din partea Comisiei sau a Băncii Centrale Europene, nici că aceste instituții pot să exercite competențe de control în privința sa sau să îi adreseze recomandări și cu atât mai puțin instrucțiuni obligatorii. În consecință, nu se poate considera că Eurogrupul este controlat de Comisie sau de Banca Centrală Europeană, nici că acționează în calitate de mandatar al acestor instituții.
(a se vedea punctele 39 și 41-45)
3. Deși Tratatul de instituire a Mecanismului European de Stabilitate conferă Comisiei și Băncii Centrale Europene anumite sarcini legate de punerea în aplicare a obiectivelor pe care le stabilește, nicio dispoziție din tratatul menționat nu permite să se considere că Mecanismul European de Stabilitate ar fi primit o delegare de competență din partea acestor instituții, nici că acestea ar putea să exercite competențe de control în privința sa sau să îi dea ordine.
Astfel, atribuțiile încredințate Comisiei și Băncii Centrale Europene în cadrul Tratatului de instituire a Mecanismului European de Stabilitate nu presupun nicio putere decizională proprie și activitățile exercitate de aceste două instituții în cadrul aceluiași tratat nu angajează decât Mecanismul European de Stabilitate.
(a se vedea punctele 47 și 48)
4. Nu reprezintă acte susceptibile să facă obiectul unei acțiuni în anulare în sensul articolului 263 primul paragraf TFUE decât măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia. Pentru a stabili dacă un act sau o decizie produce efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia, trebuie examinat conținutul acestuia.
În ceea ce privește declarațiile adoptate de Eurogrupul menționat la articolul 137 TFUE și prin Protocolul nr. 14, din moment ce Eurogrupul nu poate fi considerat un organ decizional, deoarece dispozițiile care reglementează funcționarea sa nu îl abilitează să adopte acte obligatorii din punct de vedere juridic, în principiu, o declarație a Eurogrupului nu poate fi considerată, așadar, un act destinat să producă efecte juridice față de terți. Aceasta este situația în cazul unei declarații a Eurogrupului de natură pur informativă privind restructurarea sectorului bancar din Cipru.
(a se vedea punctele 51-53 și 60)
5. A se vedea textul deciziei.
(a se vedea punctul 64)