HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)
7 iulie 2011
Cauza T‑283/08 P
Pavlos Longinidis
împotriva
Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop)
„Recurs – Funcție publică – Agenți temporari – Contract pe perioadă nedeterminată – Concediere – Motivare – Eroare vădită de apreciere – Dreptul la apărare”
Obiectul: Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 24 aprilie 2008, Longinidis/Cedefop (F‑74/06), prin care se urmărește anularea acestei hotărâri
Decizia: Respinge recursul. Reclamantul suportă propriile cheltuieli de judecată, precum și pe cele efectuate de Cedefop.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Agenți temporari – Rezilierea unui contract pe perioadă nedeterminată – Obligația de motivare – Sarcina probei respectării acestei obligații
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 47 lit. (c)]
2. Recurs – Motive – Apreciere eronată a faptelor și a elementelor de probă – Inadmisibilitate – Controlul exercitat de Tribunal cu privire la aprecierea situației de fapt și a elementelor de probă – Excludere, cu excepția cazurilor de denaturare – Obligația Tribunalului Funcției Publice de a‑și motiva aprecierea cu privire la elementele de probă – Conținut
[art. 225A CE; Statutul Curții de Justiție, anexa I art. 11 alin. (1)]
3. Funcționari – Agenți temporari – Rezilierea unui contract pe perioadă nedeterminată – Obligația de motivare – Conținut
[Statutul funcționarilor, art. 25 a doua teză și art. 90 alin. (2); Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 11 alin. (1)]
4. Funcționari – Agenți temporari – Rezilierea unui contract pe perioadă nedeterminată – Puterea de apreciere a administrației – Control jurisdicțional – Limite
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 47 lit. (c)]
5. Funcționari – Agenți temporari – Rezilierea unui contract pe perioadă nedeterminată – Puterea de apreciere a administrației – Obligația de inițiere a unei proceduri disciplinare – Inexistență
[Statutul funcționarilor, anexa IX; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 47 lit. (c), art. 49 alin. (1) și art. 50a]
6. Recurs – Motive – Neidentificarea erorii de drept invocate – Inadmisibilitate
[Statutul Curții de Justiție, anexa I art. 11; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 138 alin. (1) lit. (c)]
7. Funcționari – Acțiune – Reclamație administrativă prealabilă – Apreciere privind imparțialitatea și obiectivitatea organului competent – Apreciere in concreto
[Statutul funcționarilor, art. 90 alin. (2)]
1. Există o obligație de motivare în sarcina autorității competente la concedierea unui agent temporar care are un contract pe perioadă nedeterminată. Sarcina probei respectării acestei obligații revine autorității competente. Astfel, principiul prezumției de legalitate a actelor Uniunii nu exonerează în niciun mod instituția sau organismul Uniunii vizat de obligația de a face dovada respectivă, în conformitate cu principiile generale de drept și cu normele de procedură aplicabile în materia sarcinii și administrării probei, atunci când legalitatea unui act al cărui autor este a fost contestată în cadrul unei acțiuni în anulare.
(a se vedea punctele 38 și 39)
Trimitere la: Tribunal 8 septembrie 2009, ETF/Landgren, T‑404/06 P, Rep., p. II‑2841, punctele 143-171; Tribunalul Funcției Publice 26 octombrie 2006, Landgren/ETF, F‑1/05, RecFP, p. I‑A‑1‑123 și II‑A‑1‑459, punctele 73 și 74
2. Rezultă din articolul 225A CE și din articolul 11 alineatul (1) din anexa I la Statutul Curții de Justiție că recursul formulat în fața Tribunalului se limitează la chestiuni de drept și poate fi întemeiat pe motive de lipsă de competență a Tribunalului Funcției Publice, de nerespectare a procedurii în fața respectivului tribunal care aduce atingere intereselor părții în cauză, precum și de încălcare a dreptului comunitar de către Tribunalul Funcției Publice.
Prima instanță este singura competentă, pe de o parte, să constate faptele, cu excepția cazului în care inexactitatea materială a constatărilor sale ar rezulta din înscrisurile aflate la dosar, și, pe de altă parte, să aprecieze aceste fapte. Odată ce prima instanță a constatat sau a apreciat faptele, instanța de recurs este competentă să exercite un control asupra calificării juridice a acestor fapte și asupra consecințelor juridice care au fost stabilite în primă instanță.
Prin urmare, instanța de recurs nu este competentă să se pronunțe asupra situației de fapt și nici, în principiu, să examineze probele reținute în primă instanță în susținerea acesteia. Astfel, din moment ce aceste probe au fost obținute în mod legal și au fost respectate principiile generale ale dreptului, precum și normele de procedură aplicabile în materie de sarcină și de administrare a probei, numai prima instanță are competența de a aprecia valoarea care trebuie să fie atribuită elementelor care i‑au fost prezentate. În consecință, această apreciere nu constituie, cu excepția cazului denaturării acestor elemente, o problemă de drept supusă ca atare controlului instanței de recurs.
Astfel, numai Tribunalul Funcției Publice este competent să aprecieze valoarea pe care trebuie să o atribuie elementelor de probă depuse și nu poate fi obligat să își motiveze în mod expres aprecierile în privința valorii fiecărui element de probă care a fost depus. Tribunalul Funcției Publice este obligat să ofere o motivare care să permită Tribunalului să își exercite controlul jurisdicțional, în special cu privire la o eventuală denaturare a elementelor de probă care i‑au fost prezentate.
(a se vedea punctele 42-44 și 59)
Trimitere la: Curte 6 aprilie 2006, General Motors/Comisia, C‑551/03 P, Rec., p. I‑3173, punctul 51; Curte 21 septembrie 2006, JCB Service/Comisia, C‑167/04 P, Rec., p. I‑8935, punctul 106; Curte 16 iulie 2009, Comisia/Schneider Electric, C‑440/07 P, Rep., p. I‑6413, punctul 103; Tribunal 26 iunie 2009, Marcuccio/Comisia, T‑114/08 P, punctul 12 și jurisprudența citată
3. O decizie de concediere a unui agent temporar care are un contract pe perioadă nedeterminată poate fi considerată suficient motivată chiar dacă motivele sale nu sunt enunțate în scris, ci comunicate persoanei interesate în cursul unei discuții cu superiorii săi ierarhici.
Aceste condiții nu sunt contrare articolului 11 alineatul (1) din Regimul aplicabil celorlalți agenți și articolului 25 a doua teză din statut, din moment ce, deși aceste dispoziții implică, în principiu, că o decizie individuală care lezează expune ansamblul motivelor pentru care a fost adoptată, pentru a permite destinatarului său să îi aprecieze temeinicia și instanței Uniunii să exercite, dacă este cazul, controlul de legalitate cu privire la decizia menționată, nu este mai puțin adevărat că cunoașterea de către persoana interesată a contextului în care a intervenit o decizie poate constitui o motivare a deciziei respective.
(a se vedea punctele 67 și 68)
Trimitere la: Tribunal ETF/Landgren, citată anterior, punctul 179 și jurisprudența citată; Tribunalul Funcției Publice Landgren/ETF, citată anterior, punctul 79
4. Sub rezerva obligației de motivare care revine autorității abilitate să încheie contracte de muncă, aceasta dispune de o largă putere de apreciere în materia rezilierii contractelor de agenți temporari pe durată nedeterminată. Prin urmare, controlul instanței Uniunii se limitează la verificarea inexistenței unei erori vădite sau a unui abuz de putere.
(a se vedea punctul 84)
Trimitere la: Tribunal ETF/Landgren, citată anterior, punctul 162 și jurisprudența citată
5. În temeiul largii puteri de apreciere de care dispune autoritatea abilitată să încheie contracte de muncă, în cazul unei greșeli care poate să justifice concedierea unui agent temporar, nicio dispoziție nu obligă autoritatea să inițieze o procedură disciplinară împotriva sa mai degrabă decât să recurgă la posibilitatea de reziliere unilaterală a contractului prevăzută la articolul 47 litera (c) din Regimul aplicabil celorlalți agenți. Numai în ipoteza în care această autoritate înțelege să concedieze fără preaviz un agent temporar care s‑a făcut vinovat de încălcări grave ale obligațiilor care îi revin, astfel cum prevede articolul 49 alineatul (1) din Regimul aplicabil celorlalți agenți, trebuie declanșată procedura disciplinară descrisă în anexa IX la statut și aplicabilă prin analogie agenților temporari.
Articolul 50a din Regimul aplicabil celorlalți agenți nu impune o obligație, ci doar oferă autorității abilitate să încheie contracte de muncă posibilitatea de a iniția o procedură disciplinară în cazul oricărei neîndepliniri de către agentul temporar a obligațiilor pe care le are.
(a se vedea punctele 100 și 102)
6. Din articolul 11 din anexa I la Statutul Curții de Justiție, precum și din articolul 138 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul de procedură al Tribunalului rezultă că un recurs trebuie să indice cu precizie elementele criticate din hotărârea a cărei anulare se solicită, precum și argumentele juridice care susțin în mod concret această cerere. Nu îndeplinește această condiție cererea de recurs care nu cuprinde nicio argumentare prin care să se urmărească în mod precis identificarea erorii de drept care ar vicia hotărârea sau ordonanța în cauză.
(a se vedea punctul 112)
Trimitere la: Tribunal 9 septembrie 2010, Andreasen/Comisia, T‑17/08 P, punctul 127 și jurisprudența citată; Tribunal 16 septembrie 2010, Lebedef/Comisia, T‑52/10 P, punctul 35 și jurisprudența citată
7. În cadrul normelor aplicabile personalului Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale, comisia de recurs este organul administrativ care are calitatea de a răspunde la toate reclamațiile introduse de personalul vizat în conformitate cu articolul 90 alineatul (2) din statut. Imparțialitatea și obiectivitatea unui astfel de organ, compus paritar din membri ai personalului, nu pot fi avute în vedere in abstracto. Ele nu pot fi puse în discuție, în contextul special al unei anumite proceduri a reclamației, decât având în vedere toate împrejurările speței, în special cele referitoare la persoana reclamantului, la obiectul reclamației sale și la eventualele relații pe care acesta, precum și, dacă este cazul, persoana sau persoanele pe care le implică reclamația sa le au cu membrii comisiei de recurs.
(a se vedea punctele 114 și 115)