Cauza T‑88/09

Idromacchine Srl și alții

împotriva

Comisiei Europene

„Răspundere extracontractuală — Ajutoare de stat — Decizie a Comisiei de inițiere a unei proceduri oficiale de investigare — Mențiuni care prejudiciază o societate terță — Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor — Obligația de a păstra secretul profesional — Prejudicii morale — Prejudicii materiale — Legătură de cauzalitate — Dobânzi moratorii și compensatorii”

Hotărârea Tribunalului (Camera a patra) din 8 noiembrie 2011 ?II - 0000

Sumarul hotărârii

1.      Răspundere extracontractuală — Condiții — Încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care conferă drepturi particularilor — Divulgarea de informații confidențiale într‑o decizie în materie de ajutoare de stat — Încălcarea obligației de a păstra secretul profesional — Includere

(art. 287 CE și art. 288 al doilea paragraf CE)

2.      Răspundere extracontractuală — Condiții — Prejudiciu real și cert — Prejudiciu cauzat prin publicarea în Jurnalul Oficial de informații care depreciază imaginea și reputația unei întreprinderi — Includere

(art. 288 al doilea paragraf CE)

3.      Ajutoare acordate de state — Examinarea de către Comisie — Procedură administrativă — Obligația Comisiei de a solicita părților în cauză să își prezinte observațiile — Dreptul beneficiarului ajutorului de a fi ascultat — Limite

[art. 88 alin. (2) și (3) CE)]

4.      Ajutoare acordate de state — Examinarea de către Comisie — Procedură administrativă — Obligația Comisiei de a păstra secretul profesional

[art. 88 CE și 287 CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, considerentul (21) și art. 24]

5.      Ajutoare acordate de state — Examinarea de către Comisie — Procedură administrativă — Obligația Comisiei de a păstra secretul profesional — Întindere

(art. 88 CE și 287 CE; Regulamentul nr. 659/1999 al Consiliului, art. 24 și 25; Comunicarea Comisiei 2003/C 297/03, punctul 25 și următoarele)

6.      Răspundere extracontractuală — Prejudiciu — Reparare — Luarea în considerare a deprecierii monetare — Dobânzi moratorii — Modalități de calcul

(art. 288 CE)

7.      Acțiune în despăgubire — Competența instanței Uniunii — Obligarea Comunității la repararea unui prejudiciu potrivit principiilor generale comune ordinilor de drept ale statelor membre în materia răspunderii extracontractuale — Reparație în natură sub forma unei obligații de a face sau de a nu face

(art. 235 CE și art. 288 al doilea paragraf CE)

8.      Răspundere extracontractuală — Prejudiciu — Prejudiciu reparabil — Cheltuieli efectuate în cadrul procedurii jurisdicționale

[art. 288 al doilea paragraf CE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 90 și art. 91 alin. (2)]

1.      Angajarea răspunderii extracontractuale a Comunității, în sensul articolului 288 al doilea paragraf CE, pentru conduita ilicită a organelor sale este supusă întrunirii mai multor condiții, și anume nelegalitatea comportamentului imputat instituției, caracterul real al prejudiciului și existența unei legături de cauzalitate între conduita invocată și prejudiciul pretins.

În ceea ce privește condiția referitoare la conduita ilicită imputată instituției sau organului respectiv, jurisprudența impune să se constate o încălcare suficient de gravă a unei norme de drept care are ca obiect acordarea de drepturi particularilor. În ceea ce privește cerința potrivit căreia încălcarea trebuie să fie suficient de gravă, criteriul decisiv în funcție de care se apreciază că aceasta este îndeplinită este nerespectarea manifestă și gravă de către instituția sau organul comunitar în discuție a limitelor impuse puterii sale de apreciere. În cazul în care această instituție sau acest organ nu dispune decât de o marjă de apreciere considerabil mai redusă, chiar inexistentă, simpla încălcare a dreptului comunitar poate fi suficientă pentru a dovedi existența unei încălcări suficient de grave.

În această privință, în cazul în care, într‑o decizie în materie de ajutoare de stat, Comisia divulgă, fără ca această divulgare să se impună în scopul deciziei menționate, o informație cu caracter confidențial care aduce atingere reputației unei întreprinderi și încalcă astfel obligația de a păstra secretul profesional prevăzută la articolul 287 CE, în măsura în care această obligație urmărește protejarea drepturilor conferite particularilor și Comisia nu dispune de o marjă largă de apreciere cu privire la problema dacă trebuie să se abată, într‑un caz concret, de la regula confidențialității, aceasta săvârșește o încălcare a dreptului comunitar suficientă pentru a stabili existența unei încălcări suficient de grave.

(a se vedea punctele 23, 24 și 56)

2.      Răspunderea extracontractuală a Comunității, în sensul articolului 288 al doilea paragraf CE, pentru conduita ilicită a organelor sale nu poate fi angajată decât dacă reclamantul a suferit efectiv un prejudiciu real și cert. Acestuia din urmă îi incumbă obligația să prezinte elemente de probă instanței Uniunii pentru a stabili existența și întinderea unui astfel de prejudiciu.

Simpla publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene a mențiunilor nominale privind o întreprindere într‑o decizie a Comisiei în materie de ajutoare de stat, care prezintă în mod defavorabil această întreprindere și sunt de natură să aducă atingere imaginii și reputației sale, este suficientă pentru a stabili caracterul real și cert al prejudiciului suferit de aceasta.

(a se vedea punctele 25, 60 și 61)

3.      Procedura de control al ajutoarelor de stat, având în vedere structura generală a acesteia, este o procedură deschisă împotriva statului membru responsabil, din perspectiva obligațiilor comunitare ale acestuia, de acordarea ajutorului. Mai mult, în cadrul procedurii de control al ajutoarelor de stat, părțile interesate, altele decât statul membru, nu pot avea acces ele însele la o dezbatere în contradictoriu cu Comisia, similară celei de care beneficiază statul amintit. În sfârșit, în cadrul procedurii de control al ajutoarelor de stat, prevăzută la articolul 88 CE, se impune să se distingă, pe de o parte, faza preliminară a examinării ajutoarelor, instituită prin alineatul (3) al acestui articol, al cărei obiect este numai acela de a permite Comisiei să își formeze o primă opinie cu privire la compatibilitatea parțială sau totală a ajutorului respectiv, și, pe de altă parte, faza de investigare, prevăzută la alineatul (2) al aceluiași articol. Doar în cadrul acestei proceduri, care este destinată să permită Comisiei să obțină informații complete cu privire la toate datele cauzei, Tratatul CE prevede obligația Comisiei de a solicita părților în cauză să își prezinte observațiile. De aici rezultă că Comisia nu este în niciun caz obligată, în cadrul fazei preliminare a examinării ajutoarelor de stat, să asculte o întreprindere care nu este destinatarul ajutoarelor în cauză, această întreprindere nereprezentând, în plus, un terț interesat de procedură, din moment ce aceasta nu este nici beneficiarul și nici un concurent al beneficiarului ajutoarelor respective.

(a se vedea punctele 33-36)

4.      Potrivit articolului 287 TFUE, membrii instituțiilor Comunității, membrii comitetelor, precum și funcționarii și agenții Comunității sunt obligați, chiar și după încetarea funcțiilor lor, să nu divulge informațiile care, prin natura lor, constituie secret profesional și, îndeosebi, informațiile referitoare la întreprinderi și la relațiile lor comerciale sau la elementele de preț de cost. Regulamentul nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 88 CE reiterează obligația Comisiei de a păstra secretul profesional în cadrul examinării ajutoarelor de stat.

Informațiile cu caracter de secret profesional pot fi atât informații confidențiale, cât și secrete comerciale. Fiind vorba, în general, de natura secretelor comerciale sau a altor informații care constituie secret profesional, este necesar, în primul rând, ca aceste secrete comerciale sau informații confidențiale să nu fie cunoscute decât de un număr restrâns de persoane. Mai apoi, trebuie să fie vorba de informații a căror divulgare este susceptibilă să producă un prejudiciu serios persoanei care le‑a furnizat sau unor terți. În fine, trebuie ca interesele susceptibile de a fi lezate prin divulgarea informațiilor să fie în mod obiectiv demne de a fi protejate. Aprecierea caracterului confidențial al unei informații necesită, în această privință, să fie puse în balanță interesele individuale legitime care se opun divulgării informației și interesul general care urmărește ca activitățile instituțiilor comunitare să se desfășoare cu respectarea cât se poate de strictă a principiului deschiderii.

În ceea ce privește divulgarea de informații într‑o decizie a Comisiei în materie de ajutoare de stat, trebuie să fie considerată de ordin confidențial informația potrivit căreia o întreprindere, care nu a beneficiat de ajutorul în cauză, nu a fost în măsură să livreze cocontractantului său produse conforme standardelor în vigoare și condițiilor contractuale, întrucât această informație a fost comunicată de statul membru în cauză Comisiei exclusiv în scopul procedurii administrative de examinare a ajutoarelor în discuție și întrucât, în plus, această informație se referă la desfășurarea relațiilor comerciale dintre întreprinderile în cauză. Mai mult, astfel de informații sunt de natură să cauzeze un prejudiciu serios întreprinderii vizate, întrucât acestea prezintă întreprinderea în special în mod defavorabil. Pe de altă parte, în măsura în care divulgarea informației este susceptibilă să aducă atingere imaginii și reputației întreprinderii, interesul acesteia din urmă ca o astfel de informație să nu fie divulgată este în mod obiectiv demn de a fi protejat. În sfârșit, o astfel de divulgare este disproporționată în raport cu obiectivul deciziei Comisiei în măsura în care este suficient ca aceasta să menționeze încălcările obligațiilor contractuale în termeni foarte generali sau, după caz, în termeni mai specifici, fără a fi necesar în vreuna dintre aceste ipoteze să menționeze numele întreprinderii, astfel încât interesele legitime ale acesteia să poată fi protejate.

(a se vedea punctele 42, 43, 45 și 47-51)

5.      Deși articolele 24 și 25 din Regulamentul nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 88 CE și punctul 25 și următoarele din Comunicarea Comisiei privind secretul profesional în deciziile din domeniul ajutorului de stat prevăd, în esență, că Comisia notifică decizia sa statului membru în cauză care dispune astfel, în principiu, de 15 zile pentru a invoca confidențialitatea informațiilor pe care le consideră secret profesional, aceste dispoziții nu exonerează Comisia de obligația sa, în temeiul articolului 287 CE, de a nu divulga secrete profesionale și nu se opun posibilității Comisiei de a decide, din proprie inițiativă, să nu divulge informații pe care le consideră secret profesional, chiar în cazul în care aceasta nu ar fi primit o solicitare în acest sens din partea statului membru vizat.

(a se vedea punctul 55)

6.      Din moment ce sunt îndeplinite condițiile răspunderii extracontractuale a Comunității, consecințele defavorabile care rezultă din perioada scursă între producerea faptei cauzatoare de prejudiciu și data plății despăgubirii nu pot fi ignorate, în măsura în care trebuie să se țină cont de deprecierea monetară. Această depreciere monetară se reflectă în rata anuală a inflației constatată, pentru perioada în discuție, de Eurostat în statul membru în care sunt stabilite societățile. Cuantumul despăgubirii datorate poate fi însoțit de dobânzi moratorii calculate de la data pronunțării hotărârii prin care se constată obligația de reparare a prejudiciului. Rata dobânzii aplicabile este calculată pe baza ratei stabilite de Banca Centrală Europeană pentru operațiunile principale de refinanțare aplicabile în perioada în discuție și majorate cu două puncte procentuale.

(a se vedea punctele 77 și 79)

7.      Din cuprinsul articolului 288 al doilea paragraf CE și al articolului 235 CE, care nu exclud acordarea unei reparații în natură, decurge că instanța Uniunii este competentă să impună Comunității orice formă de reparare care este conformă cu principiile generale comune ordinilor juridice ale statelor membre în materie de răspundere extracontractuală, inclusiv, dacă rezultă că este conformă cu aceste principii, o reparație în natură, după caz sub forma unei obligații de a face sau a unei obligații de a nu face.

(a se vedea punctul 81)

8.      În temeiul articolului 91 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, sunt considerate cheltuieli recuperabile cheltuielile necesare efectuate de către părți în legătură cu procedura.

În această privință, cheltuielile legate de un raport de expertiză pe care reclamantul le‑a efectuat, în cadrul unei acțiuni prin care se urmărește stabilirea răspunderii extracontractuale a Comisiei, pentru stabilirea valorii pretinselor prejudicii, constituie cheltuieli efectuate în legătură cu procedura jurisdicțională care nu pot fi considerate că reprezintă un prejudiciu distinct de cheltuielile de judecată. Prin urmare, reclamantul nu este îndreptățit să obțină, în temeiul articolului 288 alineatul (2) CE, o despăgubire pentru cheltuielile legate de raportul de expertiză pe care l‑a comandat în cadrul unei astfel de proceduri.

În plus, în ceea ce privește cheltuielile avocațiale și de deplasare pe care reclamantul le‑a efectuat în cursul fazei care precedă procedura jurisdicțională, chiar dacă în general se realizează o activitate juridică substanțială în cursul acestei faze, a recunoaște unor astfel de cheltuieli calitatea de prejudiciu care poate fi reparat în cadrul unei acțiuni în despăgubire ar fi în contradicție cu caracterul nerecuperabil al cheltuielilor efectuate în cursul fazei care precedă procedura jurisdicțională. Astfel, articolul 91 din Regulamentul de procedură nu vizează decât procedura în fața Tribunalului, cu excluderea fazei care o precedă. Acest lucru rezultă în special din articolul 90 din același regulament de procedură, care evocă „procedura în fața Tribunalului”.

(a se vedea punctele 97-100)