Cauzele conexate T‑392/03, T‑408/03, T‑414/03 și T‑435/03

Regione Siciliana

împotriva

Comisiei Comunităților Europene

„Acțiune în anulare – FEDR – Desființarea unui sprijin financiar – Recuperarea sumelor plătite deja – Cereri de plată a unor daune moratorii – Compensare – Entitate regională sau locală – Lipsa afectării directe – Inadmisibilitate”

Sumarul ordonanței

1.      Acțiune în anulare – Acte supuse căilor de atac – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii

(art. 230 CE)

2.      Acțiune în anulare – Persoane fizice sau juridice – Acte care le privesc în mod direct și individual

[art. 230 al patrulea paragraf CE]

1.      Constituie acte susceptibile de a face obiectul unei acțiuni în anulare în sensul articolului 230 CE măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură a afecta interesele reclamantului, modificând în mod distinct situația juridică a acestuia.

Or, unele scrisori ale Comisiei referitoare la imputarea de daune moratorii pe bază de note de debit privind un stat membru și adresate acestuia, care nu constituie ele însele cereri de a plăti daune moratorii și nu cuprind calculul concret al acestora și care se limitează să precizeze normele comunitare în vigoare referitoare la calculul acestor daune și să indice motivul pentru care Comisia nu a operat din oficiu o compensare între creanțele care figurează în notele de debit în cauză și plățile destinate statului membru nu produc astfel de efecte juridice obligatorii de natură a afecta interesele reclamantului.

(a se vedea punctele 36-39)

2.      O scrisoare prin care Comisia anunță că urmează să opereze o compensare între anumite creanțe, care se compun din sumele care trebuiau restituite, precum și daunele interese moratorii, rezultând din desființarea unui sprijin din Fondul european de dezvoltare regională, pentru anumite proiecte al căror beneficiar final era o entitate regională, și datoriile Comisiei față de un stat membru, deși adresată oficial de Comisie respectivei entități regionale și, în vederea informării, Ministerului Economiei și Finanțelor al statului membru în discuție, constituie o decizie al cărei destinatar efectiv este statul membru respectiv.

Astfel, pe de o parte, statul membru este titularul datoriilor și al creanțelor respective și, pe de altă parte, acesta dispune de o putere discreționară și poate decide să nu îi solicite entității regionale amintite să restituie, total sau parțial, sumele menționate în scrisoarea respectivă, atât cu privire la suma principală, cât și la daunele moratorii.

În consecință, entitatea regională respectivă nu poate fi considerată ca fiind vizată în mod direct de această decizie, iar acțiunea sa trebuie respinsă ca inadmisibilă.

(a se vedea punctele 43-47)