Recurs introdus la 1 martie 2024 de Comisia Europeană împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta extinsă) din 20 decembrie 2023 în cauza T-216/21, Ryanair și Malta Air/Comisia (Air France; COVID-19)

(Cauza C-166/24 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Comisia Europeană (reprezentanți: L. Flynn, J. Carpi Badía și M. Farley, agenți)

Celelalte părți din procedură: Ryanair DAC, Malta Air ltd., Republica Federală Germania, Republica Franceză, Regatul Țărilor de Jos, Air France-KLM, Société Air France

Concluziile

Recurenta solicită Curții:

admiterea recursului și anularea hotărârii atacate;

utilizarea competenței pe care i-o conferă articolul 61 primul paragraf a doua teză din Statutul Curții de Justiție de a soluționa în mod definitiv litigiul;

cu titlu subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal pentru ca acesta să se pronunțe asupra motivelor care nu au fost încă examinate și

soluționarea odată cu fondul a cererii privind cheltuielile de judecată aferente prezentei proceduri, în cazul în care trimite cauza spre rejudecare la Tribunal, sau obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care aceasta soluționează în mod definitiv litigiul.

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, recurenta invocă două motive.

În primul rând, Tribunalul a aplicat un criteriu eronat pentru a defini situația în care un beneficiar al unui ajutor se limitează exclusiv la una sau mai multe entități din cadrul unui grup de societăți în sensul normelor Uniunii privind ajutoarele de stat. În special, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a concluzionat că elemente care indică doar că: (i) în general, Air France-KLM, în calitate de societate-mamă finală, poate exercita un anumit control asupra Société Air France (Air France) și asupra Koninklijke Luchtvaart Maatschapij NV (KLM), precum și asupra filialelor acestora și (ii) există un anumit grad de integrare, de coordonare și de cooperare între Air France, Air France-KLM și KLM sunt suficiente pentru a demonstra că Air France-KLM și KLM a beneficiat efectiv de ajutor – și, prin urmare, trebuie considerată beneficiar în sensul normelor Uniunii privind ajutoarele de stat – într-o situație în care conținutul și condițiile precise în care a fost acordat ajutorul împiedică în mod explicit utilizarea ajutorului în favoarea Air France-KLM și a KLM.

În al doilea rând, Tribunalul a substituit în mod inadmisibil aprecierea Comisiei cu propria apreciere atunci când a stabilit dacă numai anumite societăți din grupul Air France-KLM constituie beneficiarul măsurii de ajutor – domeniu pe care instanțele Uniunii l-au recunoscut ca necesitând aprecieri economice complexe și în privința căruia Comisia dispune de o largă putere de apreciere – fără a stabili în mod corespunzător că raționamentul Comisiei era afectat de o eroare vădită de apreciere.

____________