HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI (Camera de recursuri)

8 iulie 2008

Cauza T‑56/07 P

Comisia Comunităților Europene

împotriva

Ioannis Economidis

„Recurs – Funcție publică – Funcționari – Anulare în primă instanță a deciziei Comisiei de numire într‑un post de șef de unitate – Respingere a candidaturii recurentului – Numirea unui alt candidat – Determinare în anunțul pentru ocuparea unui post vacant a nivelului postului care urmează să fie ocupat – Principiul separației gradului și a funcției – Recurs fondat – Litigiu în stare de judecată – Respingerea acțiunii”

Obiectul: Recurs introdus împotriva Hotărârii Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene (Camera a doua) din 14 decembrie 2006, Economidis/Comisia (F‑122/05, RecFP, p. I‑A‑1‑179 și II‑A‑1‑725), având ca obiect anularea acestei hotărâri

Decizia: Anulează Hotărârea Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene din 14 decembrie 2006, Economidis/Comisia (F‑122/05, RecFP, p. I‑A‑1‑179 și II‑A‑1‑725). Respinge acțiunea introdusă de domnul Ioannis Economidis la Tribunalul Funcției Publice în cauza F‑122/05. Domnul Economidis și Comisia suportă propriile cheltuieli de judecată aferente atât procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice, cât și prezentei proceduri. Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Curtea de Conturi a Comunităților Europene, interveniente în susținerea concluziilor Comisiei, suportă propriile cheltuieli de judecată.

Sumarul hotărârii

1.      Funcționari – Post – Corespondență între grad și funcții – Șefi de unitate – Lipsă

(Statutul funcționarilor, anexa I, punctul A)

2.      Funcționari – Organizarea serviciilor – Determinarea nivelului unui post care urmează să fie ocupat – Șefi de unitate – Puterea de apreciere a administrației – Criterii – Obligația de a stabili nivelul postului înainte de examinarea candidaturilor – Inexistență

(Statutul funcționarilor, anexa I, punctul A)

3.      Funcționari – Recrutare – Proceduri – Alegere – Puterea de apreciere a administrației

[Statutul funcționarilor, art. 29 alin. (1) și art. 45a]

1.      Statutul funcționarilor nu stabilește nicio corespondență între funcția de șef de unitate și un grad determinat. Dimpotrivă, în ceea ce privește funcția de șef de unitate, statutul a disociat în mod expres gradul și funcția.

(a se vedea punctul 59)

2.      În cadrul unei proceduri de recrutare pentru un post de șef de unitate care urmează a fi ocupat printr‑un transfer intern, în cazul în care determinarea nivelului postului care urmează a fi ocupat nu depinde de nicio decizie autonomă luată de autoritatea împuternicită să facă numiri, ci rezultă în mod automat din gradul candidatului selecționat și nu constituie, așadar, un criteriu pentru alegerea candidatului, în care aceasta nu a modificat anunțul pentru ocuparea unui post vacant și în care aceasta a avut loc după selectarea definitivă a candidatului, în urma unei analize comparative a meritelor, în conformitate cu condițiile impuse de anunțul pentru ocuparea unui post vacant, aceasta nu este de natură să elimine candidații care îndeplineau condițiile anunțului pentru ocuparea unui post vacant și nici să afecteze obiectivitatea procedurii.

Punctul A din anexa I la statut prevede că gradele AD 9-AD 12 (A*9-A*12 în cursul perioadei tranzitorii) și gradele AD 13 și AD 14 (A*13 și A*14 în cursul perioadei tranzitorii) pot să corespundă, fără nicio distincție, postului‑tip de „administrator exercitând funcția de șef de unitate”. Prin urmare, intenția legiuitorului este în mod clar aceea de a acorda instituțiilor o posibilitate de alegere extinsă pentru a stabili gradul corespunzător cu ocazia recrutării unui șef de unitate.

Pe de altă parte, o procedură de recrutare pentru un post de șef de unitate este obiectivă în cazul în care permite, în conformitate cu interesul serviciului, selecționarea persoanei care este în cea mai mare măsură aptă să exercite funcțiile cerute. În cazul în care ar exista în sarcina instituțiilor o obligație de a stabili, în cadrul anunțului pentru ocuparea unui post vacant, gradul exact al postului de șef de unitate care urmează a fi ocupat, nu numai că această obligație nu ar putea fi nicidecum întemeiată pe vreo dispoziție a statutului, dar ar și reduce în mod considerabil numărul de candidaturi pentru postul în cauză. Prin urmare, o astfel de obligație ar putea împiedica autoritatea împuternicită să facă numiri să aleagă cel mai bun candidat dintre toți funcționarii care au un profil comparabil și adecvat și ale căror grade se încadrează în sfera largă de grade eligibile pentru un astfel de post, în conformitate cu dispozițiile statutului.

(a se vedea punctele 66, 67, 81 și 85)

3.      Articolul 29 din statut nu impune autorității împuternicite să facă numiri nicio obligație de a examina în același timp cele trei posibilități prevăzute la alineatul (1) litera (a) al acestuia, și anume posibilitatea de transfer, cea de numire în conformitate cu articolul 45a din statut și cea de promovare, înainte de a ocupa un post vacant de șef de unitate, în cazul în care aceasta consideră că numai examinarea posibilităților de transfer permite găsirea, pentru postul în cauză, a unui candidat care să aibă cel mai înalt nivel de competență, de eficiență și de integritate. Astfel, din articolul 29 alineatul (1) din statut rezultă că numai în cazul în care o instituție consideră necesar să examineze cererile de transfer ale funcționarilor din alte instituții sau să organizeze un concurs intern sau extern este necesar ca aceasta să se asigure în prealabil că examinarea celor trei posibilități prevăzute la alineatul (1) litera (a) al acestui articol nu permite găsirea în cadrul instituției a candidatului care este cel mai adecvat pentru postul în cauză.

(a se vedea punctul 89)