Cauzele conexate T‑268/08 și T‑281/08
Land Burgenland (Austria) și
Republica Austria
împotriva
Comisiei Europene
„Ajutoare de stat — Ajutor acordat de autoritățile austriece grupului Grazer Wechselseitige (GRAWE) în cadrul privatizării Bank Burgenland — Decizie prin care ajutorul este declarat incompatibil cu piața comună și prin care se dispune recuperarea acestuia — Criteriul investitorului privat în economia de piață — Aplicare în situația în care statul acționează ca vânzător — Stabilirea prețului de piață”
Sumarul hotărârii
1. Ajutoare acordate de state — Noțiune — Vânzarea unui bun de către o entitate publică unei persoane private în condiții preferențiale — Includere — Apreciere potrivit criteriului investitorului privat
[art. 87 alin. (1) CE]
2. Ajutoare acordate de state — Noțiune — Apreciere potrivit criteriului investitorului privat — Cesiunea unei întreprinderi — Stabilirea prețului — Preferință care trebuie acordată rezultatului unei proceduri de cerere de ofertă deschise, transparente și necondiționate în raport cu o expertiză
[art. 87 alin. (1) CE]
3. Ajutoare acordate de state — Noțiune — Apreciere potrivit criteriului investitorului privat — Cesiunea unei întreprinderi — Rezultatul incert și durata unei proceduri de autorizare care nu implică a priori excluderea unui cumpărător de către un investitor privat
[art. 87 alin. (1) CE]
4. Ajutoare acordate de state — Noțiune — Apreciere potrivit criteriului investitorului privat — Cesiunea unei întreprinderi — Necesitatea ca regulile care se impun unei autorități publice care exercită prerogative de putere publică să nu afecteze alegerile pe care trebuie să le efectueze aceeași autoritate în exercitarea unei activități economice
[art. 87 alin. (1) CE]
5. Ajutoare acordate de state — Noțiune — Apreciere potrivit criteriului investitorului privat — Luarea în considerare a riscului la stabilirea prețului de cesiune a unei întreprinderi reprezentat de existența unei scheme de garanții legale de care beneficiază întreprinderea care trebuie cedată — Excludere
[art. 87 alin. (1) CE]
1. Furnizarea de bunuri sau de servicii în condiții preferențiale poate constitui un ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) CE. Aplicat la situația vânzării unui bun de către o entitate publică unei persoane private, acest principiu are drept consecință necesitatea de a stabili în special dacă prețul cesiunii bunului în cauză este echivalent cu prețul pieței, în sensul că acesta corespunde prețului pe care l‑ar fi putut obține cumpărătorul în condiții normale de piață. În această perspectivă, Comisia trebuie să aplice criteriul operatorului privat într‑o economie de piață pentru a verifica dacă prețul plătit de beneficiarul prezumat al ajutorului corespunde prețului pe care l‑ar fi putut stabili un operator privat care acționează în condiții de concurență normale. Aplicarea concretă a criteriului menționat implică, în principiu, o apreciere economică complexă.
(a se vedea punctele 47 și 48)
2. Prețul de piață al unei întreprinderi, care depinde în general de jocul cererii și ofertei, corespunde celui mai ridicat preț pe care un investitor privat care își desfășoară activitatea în condiții normale de concurență ar fi dispus să îl plătească pentru aceasta. În cazul în care o autoritate publică intenționează să vândă o întreprindere care îi aparține și recurge în acest scop la o procedură de cerere de ofertă deschisă, transparentă și necondiționată, se poate prezuma, prin urmare, că prețul de piață corespunde celei mai mari oferte, cu condiția de a se stabili, în primul rând, că această ofertă are valoare de angajament și că este credibilă și, în al doilea rând, că nu este justificată luarea în considerare a altor factori economici decât prețul, cum ar fi riscurile în afara bilanțului care există între oferte. Prin urmare, Comisia nu săvârșește o eroare vădită de apreciere concluzionând că elementul de ajutor poate fi evaluat pornind de la prețul de piață, care depinde el însuși, în principiu, de ofertele prezentate în mod concret în cadrul unei cereri de ofertă. În aceste condiții, nu se poate reproșa Comisiei că nu a ținut seama de expertizele independente.
Astfel, recurgerea la asemenea expertize pentru stabilirea prețului de piață al unei întreprinderi nu ar avea sens decât în ipoteza în care nu s‑ar fi desfășurat nicio procedură de cerere de ofertă în vederea vânzării acesteia sau, eventual, în ipoteza în care s‑ar fi concluzionat că procedura de cerere de ofertă pusă în aplicare nu a fost deschisă, transparentă și necondiționată. În această privință, este incontestabil faptul că ofertele prezentate în mod valabil și efectiv în cadrul procedurii de cerere de ofertă lansate în vederea privatizării unei anumite întreprinderi constituie, în principiu, o mai bună aproximare a prețului de piață al entității menționate decât expertizele independente. Astfel, asemenea expertize, independent de metoda și de parametrii aleși pentru elaborarea lor, se întemeiază pe o examinare prospectivă și conduc, prin urmare, la o evaluare a prețului de piață al întreprinderii în cauză la o valoare mai mică decât cea care decurge din oferte prezentate în mod concret și valabil în cadrul unei cereri de ofertă puse în aplicare în mod legal. Pentru aceleași motive, nu se poate reproșa Comisiei că nu a considerat necesar să solicite elaborarea unui studiu ex post de către un expert independent și nici că, prin aceasta, nu și‑a îndeplinit obligația de examinare diligentă și imparțială a măsurilor cu care este sesizată.
Pe de altă parte, din perspectiva vânzătorului privat în economia de piață, motivele subiective sau de ordin strategic care determină un anumit ofertant să prezinte o ofertă de o anumită valoare nu sunt determinante. Vânzătorul privat în economia de piață va opta, în principiu, pentru cea mai mare ofertă de achiziție, independent de motivele care i‑au determinat pe potențialii cumpărători să propună oferte de o anumită valoare.
(a se vedea punctul 69-73 și 89)
3. În ceea ce privește criteriul investitorului privat, pentru a stabili dacă cesiunea de către o entitate publică a unei întreprinderi către o persoană privată are caracter de ajutor de stat, este necesar să se ia în considerare că un vânzător care operează potrivit principiilor economiei de piață poate să aleagă oferta cea mai mică dacă este clar că cesiunea către ofertantul cu prețul cel mai mare nu este realizabilă. În această privință, un vânzător în economia de piață nu ar opta pentru un cumpărător care, după toate probabilitățile, nu va primi autorizațiile necesare din partea autorităților competente.
Cu toate acestea, nici rezultatul incert, nici durata previzibilă a procedurii de autorizare nu justifică excluderea ca dobânditor a unui candidat cumpărător. În ceea ce privește cesiunea unei întreprinderi în cadrul unei privatizări, situația este aceasta în special atunci când nu există o urgență specială care să justifice cesiunea întreprinderii unui alt cumpărător și nu s‑a demonstrat că durata lungă a procedurii de autorizare ar fi compromis în mare măsură șansele de privatizare.
(a se vedea punctele 107, 132 și 133)
4. În cadrul stabilirii existenței unui avantaj în sensul articolului 87 alineatul (1) CE, trebuie să se facă distincție între obligațiile pe care un stat trebuie să și le asume în calitate de întreprindere care desfășoară o activitate economică și obligațiile care îi pot reveni în calitate de putere publică. Deși statul acționează în calitate de operator privat în economia de piață în cadrul unei decizii de vânzare, acesta operează în temeiul prerogativelor de putere publică atunci când acționează în calitate de autoritate însărcinată cu evaluarea prudențială a achizițiilor și a majorărilor de participații în sectorul financiar.
Într‑un astfel de caz, Comisia a invocat în mod eronat, în susținerea refuzului său de a considera că durata probabil mai lungă a procedurii de autorizare de către autoritatea competentă în cazul vânzării întreprinderii către un anumit ofertant era de natură să împiedice o astfel de vânzare, existența unui risc de tratament inegal între ofertanți. Astfel, există o contradicție între, pe de o parte, examinarea atitudinii statului în raport cu criteriul operatorului privat în economia de piață și, pe de altă parte, invocarea împotriva acestuia a riscului unei încălcări a principiului nediscriminării din cauza diferenței de durată dintre procedura de autorizare în cazul cesiunii întreprinderii către un ofertant și aceea în cazul cesiunii către un alt ofertant.
(a se vedea punctele 128-130)
5. O schemă de garanții legale care implică obligația autorităților publice, în particular a autorităților regionale, de a interveni în caz de insolvență sau de lichidare a instituției de credit în cauză și potrivit căreia creditorii instituțiilor de credit pot invoca o creanță directă împotriva autorității publice garante în ipoteza în care instituția de credit s‑ar afla într‑o situație de lichidare sau de insolvență, iar activele instituției menționate nu ar fi suficiente pentru a satisface creditorii nu poate fi luată în considerare la examinarea unei tranzacții determinate în lumina principiului operatorului privat în economia de piață.
Astfel, ceea ce este determinant în cadrul aplicării criteriului operatorului privat este dacă măsurile în cauză sunt cele pe care un operator privat în economia de piață care urmărește să realizeze beneficii, pe termen mai lung sau mai scurt, le‑ar fi putut acorda. De asemenea, independent de calificarea care ar fi putut fi reținută pentru angajamentele în litigiu, întrebarea fundamentală care se pune este aceea dacă angajamentele menționate sunt dintre acelea pe care și le‑ar fi putut asuma un operator privat în economia de piață. În consecință, o schemă de garanții legale având caracteristicile descrise mai sus nu a fost instituită în condiții normale de piață și, prin urmare, nu poate fi luată în considerare în aprecierea comportamentului autorităților menționate în lumina criteriului investitorului privat în economia de piață.
(a se vedea punctele 149, 157 și 158)