Acțiune introdusă la 17 iunie 2014 - Prysmian și Prysmian Cavi e Sistemi/Comisia
(Cauza T-475/14)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamante: Prysmian SpA (Milano, Italia) și Prysmian Cavi e Sistemi Srl (Milano) (reprezentanți: C. Tesauro, F. Russo și L. Armati, avocați)
Pârâtă: Comisia Europeană
Concluziile
Reclamantele solicită Tribunalului:
anularea deciziei;
cu titlu subsidiar:
anularea articolului 1 alineatul (5) din decizie, în măsura în care în acesta se constată că Prysmian Cavi e Sistemi S.r.l. a participat la o încălcare a articolului 101 TFUE și a articolului 53 din Acordul privind SEE în perioada cuprinsă între 18 februarie 1999 și 27 noiembrie 2001;
anularea articolului 2 literele (f) și (g) din decizie, în măsura în care în acesta se stabilește nivelul amenzii aplicate Prysmian Cavi e Sistemi S.r.l., Prysmian S.p.a și The Goldman Sachs Group Inc. la 37 303 000 EUR, iar nivelul amenzii aplicate Prysmian Cavi e Sistemi S.r.l. și Pirelli & C. S.p.a. la 67 310 000 EUR;
reducerea amenzii pentru motivele indicate în acțiune;
anularea anexelor I și II, în măsura în care acestea privesc pe domnul F. R.;
obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele și principalele argumente
Prin acțiunea formulată, reclamantele solicită anularea Deciziei Comisiei C(2014) 2139 final din 2 aprilie 2014 în cazul AT.39610 – Cabluri electrice.
În susținerea acțiunii, reclamantele invocă nouă motive.
Primul motiv este întemeiat pe faptul că, în cursul inspecțiilor, Comisia a efectuat în mod nelegal copii de pe hard-diskurile din incintele reclamantelor. Reclamantele susțin că, procedând astfel, Comisia și-a depășit competențele prevăzute la articolul 20 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/20031 .
Al doilea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a principiului termenului rezonabil în procedurile din materia concurenței, întrucât durata procedurii în discuție a depășit 62 de luni. În opinia reclamantelor, Comisia a încălcat articolul 6 paragraful 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) și nu a aplicat o reducere echitabilă a amenzii în conformitate cu jurisprudența Tribunalului.
Al treilea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a principiului bunei administrări, întrucât nu a desfășurat o investigație în mod diligent și imparțial din cauza lipsei de credibilitate în privința reclamantelor pentru aplicarea unei măsuri de clemență. În opinia reclamantelor, Comisia nu a interpretat cu suficiente rezerve fiabilitatea declarațiilor acestora pentru aplicarea măsurilor de clemență și nu a colectat probele necesare în susținerea acestora.Al patrulea motiv este întemeiat pe faptul că, în mod eronat, Comisia a stabilit în sarcina Prysmian Cavi e Sistemi S.r.l. răspunderea pentru încălcarea săvârșită până la 27 noiembrie 2001 și că, procedând astfel, Comisia a încălcat principiile răspunderii personale și egalității de tratament.Al cincilea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003 întrucât nu a partajat răspunderea între entități răspunzătoare în solidar.Al șaselea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 101 TFUE întrucât nu a dovedit existența unei încălcări unice și continue și a întrucât a interpretat în mod eronat natura și structura piețelor relevante, încălcând astfel dreptul la apărare al reclamantelor.Al șaptelea mot
iv este întemeiat pe faptul că Comisia nu a stabilit corespunzător cerințelor legale durata pretinsei încălcări, îndeosebi data la care a debutat încălcarea.Al optulea motiv este întemeiat pe încălcarea de către Comisie a articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1/2003, a principiului
egalității de tratament și a principiului proporționalității în ceea ce privește stabilirea cuantumului de bază al amenzii, în special în ceea ce privește gravitatea încălcării. În opinia reclamante
lor, cuantumul de bază al amenzii și taxa de intrare sunt disproporționate și ar fi trebuit să fie ajustate în funcție de domeniul limitat al încălcării, lipsa efectelor asupra prețurilor, relaxarea practicii de coordonare după anul 2004 și impactul semnificativ al costurilor legate de
materiile prime asupra valorii vânzărilor. În plus, reclamantele susțin că Comisia a încălcat principiul egalității de tratament întrucât, în situații comparabile, a aplicat
destinatarilor deciziei coeficienți diferiți privind gravitatea și taxe de intrare diferite. Al nouălea motiv este întemeiat pe eroarea săvârșită de Comisie prin menționarea unui director al reclamantelor în rubrica „numele și parcursul profesional ale persoanelor relevante pentru această decizie”.