Cauza C‑544/15

Sahar Fahimian

împotriva

Bundesrepublik Deutschland

(cerere de decizie preliminară formulată de Verwaltungsgericht Berlin)

„Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Directiva 2004/114/CE – Articolul 6 alineatul (1) litera (d) – Condiții de admisie a resortisanților țărilor terțe – Refuzul admisiei – Noțiunea «amenințare pentru siguranța publică» – Marjă de apreciere”

Sumar – Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 4 aprilie 2017

Controale la frontiere, azil și imigrare – Politica privind imigrarea – Admisia resortisanților țărilor terțe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat – Directiva 2004/114 – Condiții generale de admisie – Inexistența unei amenințări pentru ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică – Marjă de apreciere a autorităților naționale competente – Refuzul admisiei unui resortisant al unei țări terțe care este licențiat al unei universități vizate de măsuri restrictive ale Uniunii – Admisibilitate – Condiții – Control jurisdicțional al refuzului menționat – Condiții

(Directiva 2004/114 a Consiliului, art. 6)

Articolul 6 alineatul (1) litera (d) din Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat trebuie interpretat în sensul că autoritățile naționale competente dispun de o largă marjă de apreciere pentru a verifica, în lumina ansamblului elementelor pertinente care caracterizează situația resortisantului unei țări terțe care solicită o viză pentru studii, dacă acesta din urmă reprezintă o amenințare, chiar și potențială, la adresa siguranței publice. Această evaluare poate astfel să ia în considerare nu numai conduita personală a solicitantului, ci și alte elemente având legătură printre altele cu parcursul său profesional.

Această dispoziție trebuie interpretată de asemenea în sensul că nu se opune ca autoritățile naționale competente să refuze admisia pe teritoriul statului membru în discuție, pentru astfel de scopuri, a unui resortisant al unei țări terțe care este licențiat al unei universități vizate de măsuri restrictive ale Uniunii din cauza nivelului important al angajamentului acesteia pe lângă guvernul iranian, în domeniul militar sau în domenii asociate acestuia din urmă, și care intenționează să desfășoare, în acest stat membru, cercetări într‑un domeniu sensibil pentru siguranța publică, dacă elementele de care dispun aceste autorități fac posibilă temerea că cunoștințele pe care le va dobândi această persoană cu ocazia cercetărilor sale ar putea fi ulterior utilizate în scopuri contrare siguranței publice.

Instanței naționale sesizate cu o cale de atac referitoare la decizia autorităților naționale competente de a refuza acordarea vizei solicitate îi revine sarcina de a se asigura că această decizie se întemeiază pe motive justificate temeinic și pe o bază factuală suficient de solidă.

(a se vedea punctele 40 și 50 și dispozitivul)