Cauza T‑283/08 P‑DEP

Pavlos Longinidis

împotriva

Centrului European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop)

„Procedură – Stabilirea cheltuielilor de judecată – Onorariu de avocat – Reprezentarea unui organ al Uniunii de către un avocat – Remunerație forfetară – Cheltuieli de deplasare și de ședere ale unui agent – Cheltuieli de traducere – Cheltuieli de judecată recuperabile – Situația financiară a recurentului”

Sumar – Ordonanța Tribunalului (Camera de recursuri) din 11 decembrie 2014

1.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Contestație privind cheltuielile recuperabile – Noțiune – Inexistența cerinței unui refuz formulat de partea obligată la plata cheltuielilor de judecată la o cerere de rambursare

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 92 alin. (1)]

2.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Noțiune – Elemente care trebuie luate în considerare – Situația financiară a părții obligate la plata cheltuielilor de judecată – Excludere

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 91 lit. (b)]

3.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Cheltuieli necesare efectuate de către părți – Noțiune – Onorarii plătite de o instituție, un organ sau un organism al Uniunii avocatului său – Includere – Încălcarea principiului egalității de tratament între reclamanți prin recurgerea la un avocat în anumite cauze, dar nu și în altele – Inexistență

[Statutul Curții de Justiție, art. 19 primul paragraf și art. 53 primul paragraf; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 91 lit. (b)]

4.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Stabilire pe baza unor indicații precise furnizate de reclamant sau, în lipsa acestora, a unei aprecieri echitabile a instanței Uniunii – Caracter forfetar al remunerației unui avocat – Lipsa influenței asupra puterii de apreciere a instanței

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 91 lit. (b)]

5.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Noțiune – Intervenția mai multor avocați – Condiție – Existența unor împrejurări specifice

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 91 lit. (b)]

6.      Procedură jurisdicțională – Cheltuieli de judecată – Stabilire – Cheltuieli recuperabile – Noțiune – Cheltuieli necesare efectuate de către părți – Cheltuieli de traducere externă privind traducerea unor acte de procedură depuse de instituțiile Uniunii – Excludere

[Regulamentul nr. 1 al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 517/2013, art. 1; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 35 alin. (3), art. 43 alin. (2) și art. 91 lit. (b)]

1.      Potrivit articolului 92 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Tribunalului, în cazul în care cheltuielile recuperabile sunt contestate, Tribunalul se pronunță prin ordonanță, care nu este supusă niciunei căi de atac, la cererea părții interesate și după ascultarea observațiilor celeilalte părți.

Astfel, pentru a evita lipsirea de efect util a procedurii prevăzute de această dispoziție, care urmărește să se statueze definitiv cu privire la cheltuielile de judecată, nu se poate admite ca o contestație în sensul acestui articol să nu se nască decât atunci când partea destinatară a unei cereri de rambursare a cheltuielilor de judecată efectuate de partea care are câștig de cauză îi opune acesteia un refuz explicit și integral.

(a se vedea punctele 12 și 13)

2.      Din articolul 91 litera (b) din Regulamentul de procedură al Tribunalului reiese că cheltuielile recuperabile se limitează, pe de o parte, la cele efectuate în legătură cu procedura în fața Tribunalului și, pe de altă parte, la cele care au fost indispensabile în acest sens. În această privință, Tribunalul trebuie să aprecieze în mod liber datele cauzei, ținând cont de obiectul și de natura litigiului, de importanța sa din perspectiva dreptului Uniunii, precum și de dificultățile cauzei, de amploarea efortului pe care procedura contencioasă l‑a putut impune agenților sau consilierilor implicați și de interesele economice pe care le‑a reprezentat litigiul pentru părți. Fixând cheltuielile de judecată recuperabile, Tribunalul ține cont de toate împrejurările cauzei până în momentul pronunțării ordonanței de stabilire a cheltuielilor de judecată, inclusiv de cheltuielile necesare aferente procedurii de stabilire a cheltuielilor de judecată.

Dimpotrivă, situația financiară a părții care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată nu se regăsește printre criteriile în temeiul cărora cuantumul cheltuielilor de judecată recuperabile este stabilit de instanța Uniunii în cadrul unei proceduri de stabilire a cheltuielilor de judecată.

(a se vedea punctele 19-21 și 67)

3.      Din articolul 19 primul paragraf din Statutul Curții de Justiție, aplicabil în fața Tribunalului în temeiul articolului 53 primul paragraf din statutul menționat, reiese că instituțiile Uniunii sunt, în ceea ce privește modul în care înțeleg să fie reprezentate sau să asiste în fața instanței Uniunii, libere să decidă dacă recurg la asistența unui avocat. Pentru aplicarea dispoziției menționate din statut, organismele Uniunii trebuie asimilate instituțiilor respective.

Astfel, deși implicarea de către un organism al Uniunii a unui agent și a unui avocat extern este lipsită de consecințe cu privire la natura potențial recuperabilă a cheltuielilor de judecată în cauză, nimic nepermițând excluderea lor din principiu, ea poate avea un impact asupra determinării cuantumului cheltuielilor efectuate în legătură cu procedura care trebuie recuperat in fine. În această privință, nu poate fi vorba despre o încălcare a principiului egalității de tratament între reclamanți atunci când organismul Uniunii pârât decide să recurgă la serviciile unui avocat în anumite cauze, în timp ce în altele este reprezentat de agenții săi.

Astfel, orice altă apreciere care condiționează dreptul unui organism al Uniunii de a solicita în tot sau în parte onorariile plătite unui avocat de demonstrarea unei necesități obiective de a recurge la serviciile sale ar constitui în realitate o limitare indirectă a libertății garantate de articolul 19 primul paragraf din Statutul Curții și ar implica pentru instanța Uniunii obligația de a substitui aprecierea instituțiilor și organismelor responsabile cu organizarea serviciilor cu propria apreciere. Or, o astfel de misiune nu este compatibilă nici cu articolul 19 primul paragraf din Statutul Curții, nici cu competența de organizare internă de care se bucură instituțiile și organismele Uniunii în ceea ce privește gestionarea propriilor cauze în fața instanțelor Uniunii.

(a se vedea punctele 24-26)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 28 și 31)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 50)

6.      Cheltuielile aferente traducerilor pe care instituțiile și organele Uniunii sunt obligate să le prezinte în fața Tribunalului în temeiul articolului 43 alineatul (2) din Regulamentul de procedură nu pot fi considerate cheltuieli de judecată recuperabile. În fond, Tribunalul admite, în anumite condiții, doar în privința intervenienților caracterul necesar al cheltuielilor de traducere.

În această privință, fiind vorba despre o acțiune introdusă în limba greacă împotriva unui organ al Uniunii ai cărui reprezentanți nu cunosc această limbă și au recurs la un avocat extern elenofon, recurgerea la acesta trebuie considerată suficientă pentru a permite organului menționat să lucreze, în cadrul procedurii jurisdicționale, în limba greacă, în conformitate cu obligațiile prevăzute la articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al Tribunalului și la articolul 1 din Regulamentul nr. 1 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 517/2013. Or, a admite că cheltuielile de traducere sunt cheltuieli de judecată recuperabile ar da naștere unei discriminări bazate pe limbă, întrucât astfel de cheltuieli nu ar fi fost efectuate de organul Uniunii dacă reclamantul ar fi ales o altă limbă de procedură cunoscută de organul menționat.

(a se vedea punctele 61, 62 și 64)