HOTĂRÂREA TRIBUNALULUI FUNCȚIEI PUBLICE A UNIUNII EUROPENE
(Camera a doua)
10 aprilie 2014
Cauza F‑81/12
Risto Nieminen
împotriva
Consiliului Uniunii Europene
„Funcție publică – Promovare – Exercițiul de promovare 2010 – Exercițiul de promovare 2011 – Decizie de nepromovare a reclamantului – Obligația de motivare – Examinare comparativă a meritelor – Administratori repartizați pe posturi lingvistice și administratori repartizați pe alte posturi decât lingvistice – Cote de promovare – Constanță în timp a meritelor”
Obiectul: Acțiune introdusă în temeiul articolului 270 TFUE, aplicabil Tratatului CEEA în temeiul articolului 106a din acesta, potrivit căruia domnul Nieminen a introdus prezenta acțiune prin care urmărește anularea deciziilor Consiliului Uniunii Europene de a nu îl promova în gradul AD 12 în cadrul exercițiilor de promovare 2010 și 2011
Decizia: Respinge acțiunea. Domnul Nieminen suportă propriile cheltuieli de judecată și este obligat să suporte cheltuielile de judecată efectuate de Consiliul Uniunii Europene.
Sumarul hotărârii
1. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Elemente care pot fi luate în considerare – Administratori repartizați pe posturi lingvistice și pe alte posturi decât lingvistice – Cote de promovare – Încălcarea articolului 45 alineatul (1) din statut
[Statutul funcționarilor, art. 45 alin. (1)]
2. Funcționari – Promovare – Criterii – Merite – Luarea în considerare a vechimii în grad – Caracter subsidiar – Luarea în considerare a duratei meritelor – Întindere
[Statutul funcționarilor, art. 45 alin. (1)]
3. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Modalități – Puterea de apreciere a administrației – Limite – Respectarea principiului egalității de tratament – Control jurisdicțional – Limite
(Statutul funcționarilor, art. 45)
4. Funcționari – Promovare – Analiză comparativă a meritelor – Puterea de apreciere a administrației – Întindere – Eroare de apreciere a meritelor unui funcționar nepromovat
(Statutul funcționarilor, art. 45)
1. Rezervarea unui anumit număr de posturi pentru promovarea unor administratori repartizați pe posturi lingvistice poate împiedica promovarea unuia sau a mai mulți administratori repartizați pe alte posturi decât lingvistice, deși meritele lor ar fi fost superioare celor ale colegilor repartizați pe posturi lingvistice și care au beneficiat de o promovare. O astfel de rezervare a posturilor ar încălca dispozițiile articolului 45 alineatul (1) din statut, care presupun ca analiza comparativă a meritelor să fie realizată pe bază de egalitate.
(a se vedea punctul 40)
Trimitere la:
Tribunalul Funcției Publice: 15 decembrie 2010, Almeida Campos și alții/Consiliul, F‑14/09, punctele 37 și 38
2. Vechimea în grad și în serviciu nu poate interveni ca un criteriu pentru promovare decât în subsidiar, în caz de egalitate a meritelor stabilită în special pe baza celor trei criterii prevăzute în mod expres la articolul 45 alineatul (1) din statut. Cu toate acestea, autoritatea împuternicită să facă numiri poate efectua în mod legal aprecierea comparativă a meritelor funcționarilor promovabili întemeindu‑se pe caracterul constant în timp al meritelor lor respective.
Criteriul constanței în timp a meritelor nu constituie un criteriu distinct de cele trei criterii prevăzute la articolul 45 alineatul (1) din statut, dar se raportează în mod direct la primul dintre ele, întemeiat pe rapoartele funcționarilor. Mai specific, criteriul constanței în timp a meritelor permite o mai bună luare în considerare a ansamblului meritelor funcționarilor promovabili, cu respectarea principiului egalității de tratament. Astfel, în cazul în care autoritatea împuternicită să facă numiri ar lua în considerare numai raportul sau rapoartele cele mai recente ale funcționarilor promovabili, analiza comparativă a meritelor ar fi denaturată sau cel puțin incompletă, dat fiind că autoritatea împuternicită să facă numiri nu ar examina ansamblul meritelor funcționarilor care o vechime mai mare de doi ani de în grad. Prin urmare, folosirea pluralului în formularea „rapoartele de evaluare a funcționarilor” care figurează la articolul 45 alineatul (1) din statut indică faptul că autoritatea împuternicită să facă numiri este obligată în principiu să examineze toate rapoartele funcționarilor de la intrarea lor în grad, ceea ce ar reprezenta în mod necesar luarea în considerare a criteriului constanței în timp a meritelor. În sfârșit, criteriul constanței în timp a meritelor nu poate pur și simplu să reintroducă în analiza comparativă, efectuată în temeiul articolului 45 alineatul (1) din statut, criteriul vechimii, deoarece o vechime importantă poate foarte bine să nu se asocieze cu merite ridicate și constante în timp, astfel că cele două criterii nu coincid deloc, deși există o anumită legătură între ele.
(a se vedea punctele 43 și 44)
Trimitere la:
Tribunalul Uniunii Europene: 15 ianuarie 2014, Stols/Consiliul, T‑95/12 P, punctele 41-44
Tribunalul Funcției Publice: 13 decembrie 2011, Stols/Consiliul, F‑51/08 RENV, punctul 47
3. Pentru a evalua meritele ce trebuie luate în considerare în cadrul unei decizii de promovare în temeiul articolului 45 din statut, autoritatea împuternicită să facă numiri dispune de o largă putere de apreciere, iar controlul instanței Uniunii trebuie să se limiteze la a verifica dacă, ținând seama de diferitele considerații care au stat la baza aprecierii administrației, aceasta s‑a menținut în limite rezonabile și nu și‑a exercitat competența într‑un mod vădit incorect. Prin urmare, instanța nu poate substitui aprecierea autorității împuternicite să facă numiri cu propria sa apreciere privind calificările și meritele candidaților. Instanța trebuie să se limiteze la controlul obiectivității și exactității analizei comparative a meritelor prevăzute la articolul 45 alineatul (1) din statut, în lumina precizărilor aduse de autoritatea împuternicită să facă numiri cu privire la exercițiul de promovare, anterior acestei analize. Astfel, nu este de competența instanței Uniunii să controleze temeinicia aprecierii efectuate de administrație cu privire la aptitudinile profesionale ale unui funcționar, atunci când aceasta cuprinde judecăți de valoare complexe, care, prin însăși natura lor, nu pot fi supuse unei verificări obiective.
Puterea de apreciere recunoscută astfel administrației este limitată de necesitatea de a efectua analiza comparativă a candidaturilor cu atenție și cu imparțialitate, în interesul serviciului și în conformitate cu principiul egalității de tratament. Deși autoritatea împuternicită să facă numiri dispune de competența statutară de a efectua o astfel de analiză potrivit procedurii sau metodei pe care o consideră cea mai potrivită, în practică, această analiză trebuie să fie realizată pe bază de egalitate și pe baza unor surse de informații și de date comparabile.
O metodă de apreciere utilizată pentru compararea meritelor funcționarilor care constă în comparația dintre media aprecierilor analitice ale funcționarilor și media aprecierilor analitice atribuită de evaluatorii lor este relevantă în măsura în care urmărește să anihileze subiectivitatea ce rezultă din aprecierile formulate de diferiți evaluatori.
Pe de altă parte, autoritatea împuternicită să facă numiri dispune de competența statutară de a proceda la examinarea comparativă prevăzută la articolul 45 din statut potrivit procedurii sau metodei pe care o consideră cea mai potrivită. O astfel de competență este însă limitată de necesitatea de a efectua analiza comparativă a candidaturilor cu atenție și cu imparțialitate, în interesul serviciului și în conformitate cu principiul egalității de tratament. În practică, această analiză trebuie să fie realizată pe bază de egalitate și pe baza unor surse de informații și de date comparabile.
(a se vedea punctele 57, 58, 90 și 91)
Trimitere la:
Tribunalul de Primă Instanță: 13 iulie 1995, Rasmussen/Comisia, T‑557/93, punctul 20 și jurisprudența citată; 3 octombrie 2000, Cubero Vermurie/Comisia, T‑187/98, punctul 85
Tribunalul Uniunii Europene: 16 mai 2013, Canga Fano/Consiliul, T‑281/11 P, punctele 41 și 42 și jurisprudența citată; Stols/Consiliul, citată anterior, punctele 29-31
Tribunalul Funcției Publice: 14 iulie 2011, Praskevicius/Parlamentul, F‑81/10, punctul 53
4. În contextul controlului exercitat de instanța Uniunii cu privire la alegerile efectuate de administrație în materie de promovare, o eroare este vădită atunci când poate fi percepută cu ușurință și iese în evidență din perspectiva criteriilor de care legiuitorul a intenționat să condiționeze deciziile în materie de promovare. În consecință, pentru a stabili dacă administrația a săvârșit o eroare vădită în aprecierea faptelor care este de natură să justifice anularea unei decizii, elementele de probă pe care reclamantul trebuie să le aducă trebuie să fie suficiente pentru a înlătura caracterul plauzibil al aprecierilor reținute de administrație. Cu alte cuvinte, motivul întemeiat pe o eroare vădită trebuie respins dacă, în pofida elementelor prezentate de reclamant, aprecierea contestată poate fi considerată adevărată sau valabilă.
(a se vedea punctul 59)
Trimitere la:
Tribunalul Uniunii Europene: Canga Fano/Consiliul, citată anterior, punctul 127
Tribunalul Funcției Publice: 24 martie 2011, Canga Fano/Consiliul, F‑104/09, punctul 35; 12 decembrie 2012, Cerafogli/BCE, F‑43/10, punctul 131, care face obiectul unui recurs aflat pe rolul Tribunalul Uniunii Europene, cauza T‑114/13 P