Cauza T‑763/20
(publicare în extras)
Inner Mongolia Shuangxin Environment‑Friendly Material Co. Ltd
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 21 februarie 2024
„Dumping – Importuri de anumiți alcooli polivinilici originari din China – Taxă antidumping definitivă – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1336 – Calcularea valorii normale – Distorsiuni semnificative în țara exportatoare – Articolul 2 alineatul (6a) din Regulamentul (UE) 2016/1036 – Dreptul OMC – Principiul interpretării conforme – Alegerea țării reprezentative adecvate – Date ușor accesibile – Lipsă de cooperare – Noțiunea «informații necesare» – Articolul 18 din Regulamentul 2016/1036 – Subcotarea prețurilor – Segmente de piață – Metoda numerelor de control ale produselor – Articolul 3 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2016/1036 – Dreptul la apărare – Tratament confidențial – Articolele 19 și 20 din Regulamentul 2016/1036”
1. Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Metode – Interpretare în raport cu acordurile internaționale încheiate de Uniune – Interpretarea Regulamentului 2016/1036 în raport cu Acordul antidumping al GATT din 1994 – Luare în considerare a interpretării adoptate de Organul de soluționare a litigiilor – Interpretare contra legem a dreptului Uniunii derivat – Inadmisibilitate
[art. 216 alin. (2) TFUE; Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului General pentru Tarife și Comerț (Acordul antidumping din 1994); Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (6a) și (7)]
(a se vedea punctele 20-22, 28-33 și 39-49)
2. Acorduri internaționale – Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului – GATT din 1994 – Imposibilitatea de a invoca acordurile OMC pentru a contesta legalitatea unui act al Uniunii – Excepții – Act al Uniunii prin care se urmărește punerea lor în aplicare sau care se referă în mod expres și precis la acestea
[art. 216 alin. (2) TFUE; Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului General pentru Tarife și Comerț (Acordul antidumping din 1994); Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (6a)]
(a se vedea punctele 23, 24 și 38)
3. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Stabilirea taxelor antidumping – Taxă antidumping care nu trebuie să depășească cuantumul necesar pentru a contracara efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul dumpingului – Aplicarea regulii taxei celei mai mici
[Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (6a)]
(a se vedea punctele 56-58)
4. Acțiune în anulare – Motive – Motiv inoperant – Noțiune – Motive invocate în susținerea unei acțiuni împotriva unui regulament de instituire a unor taxe antidumping – Motive care repun în discuție marja de dumping – Marjă de dumping care nu a fost reținută în vederea calculării taxelor antidumping – Motive inoperante – Criterii de apreciere
(art. 263 TFUE)
(a se vedea punctele 62-65, 69 și 173)
5. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Distorsiuni semnificative ale pieței în țara exportatoare – Stabilirea valorii normale pe baza unor prețuri sau valori de referință nedistorsionate – Luare în considerare a costurilor de producție și de vânzare corespunzătoare dintr‑o țară reprezentativă – Alegerea țării reprezentative adecvate – Criterii – Date relevante ușor accesibile – Noțiune – Țară care a furnizat date confidențiale neaccesibile publicului – Excludere
[Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (6a), art. 6 alin. (7) și art. 19 și 20]
(a se vedea punctele 86-104)
6. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Determinarea valorii normale – Distorsiuni semnificative ale pieței în țara exportatoare – Stabilirea valorii normale pe baza unor prețuri sau valori de referință nedistorsionate – Luare în considerare a costurilor de producție și de vânzare corespunzătoare dintr‑o țară reprezentativă – Alegerea țării reprezentative adecvate – Puterea de apreciere a instituțiilor – Criterii – Nivel adecvat de protecție socială și a mediului – Irelevanță în cazul în care există o singură țară reprezentativă adecvată
[Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (6a) lit. (a) și alin. (7) lit. (a)]
(a se vedea punctele 119-134)
7. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Derularea anchetei – Utilizarea datelor disponibile în cazul refuzului de a coopera al întreprinderii – Condiții – Refuzul accesului la informațiile necesare – Noțiunea de „informații necesare” – Informații privind volumele de producție și costurile de fabricație – Includere
[Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului General pentru Tarife și Comerț (Acordul antidumping din 1994), art. 6.8; Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 18 alin. (1) și (3)]
(a se vedea punctele 140-161)
8. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Derularea anchetei – Obligația Comisiei de a asigura informarea părților în cauză – Conținut – Dreptul la apărare – Încălcare – Condiții – Posibilitatea întreprinderii în cauză de a‑și asigura mai bine apărarea în lipsa unei neregularități procedurale
[Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 19 și 20]
(a se vedea punctul 166)
9. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Prejudiciu – Puterea de apreciere a instituțiilor – Control jurisdicțional – Limite
(art. 263 TFUE; Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3)
(a se vedea punctele 198 și 199)
10. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Prejudiciu – Factori care trebuie luați în considerare – Efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii – Calculul marjei de subcotare – Metodă de calcul – Puterea de apreciere a Comisiei – Obligația Comisiei de a lua în considerare segmentele pieței produsului în cauză – Inexistență, cu excepția unor împrejurări excepționale
[Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 1 alin. (4) și art. 3 alin. (2) și (3)]
(a se vedea punctele 200-209)
11. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Prejudiciu – Factori care trebuie luați în considerare – Efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii – Calculul marjei de subcotare – Metodă de calcul – Obligația Comisiei de a lua în considerare toate vânzările de produse similare ale producătorilor Uniunii incluși în eșantion – Lipsă
[Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 alin. (2) și (3)]
(a se vedea punctele 240 și 244-249)
12. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Examinare – Respectarea dreptului la apărare – Obligația instituțiilor de a asigura informarea întreprinderilor în cauză și de a respecta confidențialitatea informațiilor, conciliind aceste obligații – Decizie a Comisiei de respingere a unei cereri de acces a întreprinderii vizate la informații confidențiale – Inexistența vreunei erori de drept a Comisiei – Întreprindere care nu a sesizat consilierul‑auditor în legătură cu această decizie de respingere – Împrejurare care confirmă concluzia privind lipsa unei erori de drept a Comisiei
[Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului General pentru Tarife și Comerț (Acordul antidumping din 1994), art. 6.5; Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 6 alin. (7) și art. 19 și 20]
(a se vedea punctele 257, 258 și 264-273)
Rezumat
Sesizat de un producător‑exportator chinez, Tribunalul respinge acțiunea în anularea Regulamentului de punere în aplicare 2020/1336 al Comisiei Europene de instituire a unor taxe antidumping definitive la importurile de anumiți alcooli polivinilici (denumiți în continuare „PVA”) originari din Republica Populară Chineză(1). Cu această ocazie, instanța precizează noțiunea de date „ușor accesibile” în cadrul selectării țării reprezentative adecvate pentru calcularea valorii normale a produsului vizat de o anchetă antidumping în prezența unor distorsiuni semnificative ale pieței în țara exportatoare. Aceasta aduce de asemenea precizări cu privire la noțiunea „informații necesare” care trebuie furnizate Comisiei de părțile interesate în cadrul anchetei antidumping. În speță, Comisia, sesizată cu o plângere depusă de Kuraray Europe GmbH, principalul producător de PVA în Uniunea Europeană, a deschis o anchetă antidumping în urma căreia a adoptat regulamentul atacat.
În acest context, Inner Mongolia Shuangxin Environment‑Friendly Material Co. Ltd, o societate chineză care produce și exportă PVA în Uniunea Europeană, considerându‑se prejudiciată de taxele antidumping instituite de Comisie, a sesizat Tribunalul cu o acțiune în anularea Regulamentului de punere în aplicare 2020/1336 în măsura în care o privește(2).
Aprecierea Tribunalului
În susținerea acțiunii formulate, reclamanta arată, în primul rând, că articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază(3) a fost interpretat în mod eronat de Comisie. Acest articol prevede că, în cazul în care se stabilește că nu este adecvat să se folosească prețurile și costurile interne din țara exportatoare din cauza existenței unor distorsiuni semnificative pe piața respectivă, valoarea normală a produsului respectiv este construită exclusiv pe baza costurilor de producție și de vânzare care reflectă prețuri sau valori de referință nedistorsionate. În acest sens, Comisia poate utiliza ca surse de informație, printre altele, costurile de producție și de vânzare corespunzătoare dintr‑o țară reprezentativă adecvată, cu un nivel de dezvoltare economică asemănător celui din țara exportatoare, cu condiția ca datele relevante să fie ușor accesibile. În cazul în care se poate avea în vedere alegerea mai multor țări, se acordă preferință țării cu un nivel adecvat de protecție socială și a mediului.
În această privință, Tribunalul observă că Comisia nu a săvârșit nicio eroare atunci când a ales Turcia, iar nu Mexicul, ca țară reprezentativă pentru a construi valoarea normală a produsului în cauză. Într‑adevăr, Comisia nu se putea baza decât pe datele furnizate de o societate stabilită în Turcia, datele furnizate de societățile stabilite în Mexic neputând fi calificate drept date „ușor accesibile”.
Astfel, în ceea ce privește, mai întâi, noțiunea de date „ușor accesibile”, Tribunalul confirmă interpretarea literală reținută de Comisie în regulamentul atacat, potrivit căreia expresia „disponibile public” înseamnă disponibilitate pentru publicul larg, în timp ce expresia „ușor accesibile” înseamnă disponibilitate pentru toți, cu condiția să fie îndeplinite anumite cerințe precum plata unei taxe. Or, datele furnizate de societățile stabilite în Mexic fie au fost transmise numai într‑o formă confidențială neaccesibilă publicului, fie erau disponibile numai pentru o perioadă diferită de cea vizată de anchetă.
Întemeindu‑se pe o interpretare contextuală și teleologică, instanța apreciază că această noțiune trebuie interpretată în raport cu cerințele care decurg din dispozițiile regulamentului de bază consacrate tratamentului confidențial și informării părților, pentru a proteja dreptul la apărare al acestora din urmă. Astfel, regulamentul de bază urmărește două obiective, și anume, pe de o parte, să permită părților interesate să își apere în mod util interesele și, pe de altă parte, să protejeze confidențialitatea informațiilor obținute în cursul anchetei(4). Astfel, atunci când încearcă să obțină date „ușor accesibile”, Comisia are dreptul să refuze utilizarea în acest scop a datelor care sunt considerate confidențiale de partea care le‑a furnizat și pentru care aceasta nu reușește să obțină un rezumat neconfidențial pe baza căruia celelalte părți interesate de anchetă să își poată exercita dreptul la apărare.
În continuare, Tribunalul precizează că, prin faptul că a acceptat datele furnizate de societatea stabilită în Turcia, Comisia nu și‑a încălcat obligația de diligență calculând valoarea normală a produsului în cauză în mod necorespunzător sau nerezonabil. Astfel, argumentele reclamantei prin care urmărește să conteste pertinența datelor alese – în raport cu perioada de anchetă, precum și cu informațiile cuprinse în aceste date – nu sunt susținute în speță. Prin urmare, ea nu prezintă elemente suficiente care să lipsească de plauzibilitate aprecierile faptelor reținute în regulamentul atacat.
În sfârșit, după ce a concluzionat că Turcia era singura țară reprezentativă adecvată, Comisia a conchis în mod întemeiat că nu trebuia să procedeze la o evaluare a nivelului protecției sociale și a mediului prevăzute la articolul 2 alineatul (6a) litera (a) din regulamentul de bază.
În ceea ce privește, în al doilea rând, încălcarea articolului 18 din regulamentul de bază, Tribunalul respinge afirmația reclamantei potrivit căreia, pentru a calcula valoarea normală, Comisia ar fi utilizat în mod eronat datele disponibile în sensul articolului 18 din regulamentul de bază, în pofida faptului că reclamanta ar fi cooperat cât mai bine posibil.
Astfel, obiectivul articolului 18 din regulamentul de bază este de a permite Comisiei să continue ancheta antidumping chiar dacă părțile interesate ar refuza să coopereze sau ar coopera insuficient. Așadar, primul alineat al acestei dispoziții permite Comisiei să recurgă la datele disponibile în cazul în care informațiile solicitate nu sunt obținute în cele din urmă. Pentru a fi considerate cooperante în temeiul acestei dispoziții, părțile trebuie să furnizeze toate informațiile de care dispun și pe care instituțiile le consideră necesare pentru a‑și stabili concluziile.
În ceea ce privește noțiunea „informații necesare”, din termenii, din contextul și din finalitatea articolului 18 alineatul (1) din regulamentul de bază rezultă că această noțiune face trimitere la informațiile deținute de părțile interesate, pe care instituțiile Uniunii solicită să le fie furnizate pentru a trage concluziile care se impun în cadrul anchetei antidumping. Astfel, informațiile referitoare la volumele de producție și la costurile de fabricație ale produsului vizat de o anchetă antidumping constituie informații necesare în sensul acestei dispoziții.
În speță, Tribunalul observă, mai întâi, că reclamanta nu a furnizat elementele pe care Comisia i le solicitase cu privire la factorii de producție produși în regie proprie, aceste informații fiind necesare în vederea stabilirea valorii normale. Astfel, din moment ce valoarea normală în speță a fost construită potrivit unei metode întemeiate pe costurile de producție, era necesar să se cunoască volumele de consum ale tuturor factorilor de producție utilizați pentru a produce PVA, inclusiv factorii de producție necesari pentru producția factorilor de producție produși în regie proprie. Întrucât reclamanta nu a demonstrat pretinsa imposibilitate de a furniza informațiile menționate, Comisia nu a încălcat articolul 18 alineatul (1) prin faptul că a recurs la datele disponibile pentru a înlocui aceste informații.
În continuare, în ceea ce privește pretinsa încălcare a articolului 18 alineatul (3) din regulamentul de bază, Tribunalul amintește că alineatele (1) și (3) ale acestuia vizează situații diferite. Astfel, în timp ce articolul 18 alineatul (1) descrie, în general, cazuri în care informațiile ce sunt necesare instituțiilor în scopul anchetei nu au fost furnizate, alineatul (3) al acestui articol are în vedere cazurile în care datele necesare în scopul anchetei au fost furnizate, dar nu sunt relevante, astfel încât datele disponibile nu trebuie în mod necesar să fie utilizate. Or, în măsura în care reclamanta nu a comunicat informațiile solicitate, articolul 18 alineatul (3) din regulamentul de bază nu este aplicabil, Comisia neputând utiliza decât datele disponibile pentru a înlocui informațiile lipsă.
În sfârșit, Comisia nu a încălcat nici dreptul la apărare al reclamantei prin faptul că nu i‑ar fi comunicat în timp util „raportul de verificare” ce trebuia să îi fie transmis înainte de scrisoarea prin care Comisia o informa cu privire la intenția sa de a utiliza datele disponibile în sensul articolului 18 din regulamentul de bază. În această privință, dintr‑o jurisprudență constantă rezultă că o încălcare a dreptului la apărare nu determină anularea deciziei adoptate în urma unei proceduri decât dacă, în lipsa acestei neregularități, această procedură ar fi putut avea un rezultat diferit. Or, reclamanta nu a invocat nici cel mai mic element susceptibil să demonstreze că nu era exclus ca procedura să fi putut conduce la un rezultat diferit dacă ar fi primit mai devreme „raportul de verificare”.
În ceea ce privește celelalte motive prin care se contestă marja de dumping reținută de Comisie în regulamentul atacat, din analiza motivelor menționate reiese că nu există nicio eroare în calculul marjei de dumping, astfel încât aceasta să rămână superioară marjei prejudiciului, aceasta din urmă fiind luată în considerare pentru a stabili nivelul taxei antidumping în aplicarea regulii taxei celei mai mici. Astfel, întrucât aceste alte motive nu sunt de natură să pună în discuție această concluzie, Tribunalul le respinge ca inoperante.