Cauza T‑762/20
Sinopec Chongqing SVW Chemical Co. Ltd și alții
împotriva
Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a noua extinsă) din 21 februarie 2024
„Dumping – Importuri de anumiți alcooli polivinilici originari din China – Taxă antidumping definitivă – Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1336 – Calcularea valorii normale – Distorsiuni semnificative în țara exportatoare – Articolul 2 alineatul (6a) din Regulamentul (UE) 2016/1036 – Dreptul OMC – Principiul interpretării conforme – Ajustări – TVA nerambursabil – Funcții care pot fi asimilate celor ale unui agent care lucrează pe bază de comisioane – Comparație echitabilă a prețului de export și a valorii normale – Sarcina probei – Articolul 2 alineatul (10) literele (b) și (i) din Regulamentul 2016/1036 – Lipsă de cooperare – Date disponibile – Articolul 18 din Regulamentul 2016/1036 – Dublă aplicare – Aplicare penalizatoare – Procese de producție diferite – Subcotarea prețurilor – Segmentele de piață – Metoda numerelor de control ale produselor – Articolul 3 alineatele (2) și (3) din Regulamentul 2016/1036 – Dreptul la apărare – Tratamentul confidențial – Articolele 19 și 20 din Regulamentul 2016/1036”
1. Dreptul Uniunii Europene – Interpretare – Metode – Interpretare în raport cu acordurile internaționale încheiate de Uniune – Interpretarea Regulamentului 2016/1036 în raport cu Acordul antidumping al GATT din 1994 – Luare în considerare a interpretării adoptate de Organul de soluționare a litigiilor – Interpretare contra legem a dreptului derivat al Uniuni – Inadmisibilitate
[art. 216 alin. (2) TFUE; Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului General pentru Tarife și Comerț (Acordul antidumping din 1994); Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (6a) și (7)]
(a se vedea punctele 20-22, 28-33 și 39-49)
2. Acorduri internaționale – Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului – GATT din 1994 – Imposibilitatea de a invoca acordurile OMC pentru a contesta legalitatea unui act al Uniunii – Excepții – Act al Uniunii prin care se urmărește punerea lor în aplicare sau care se referă în mod expres și precis la acestea – Inexistență
[art. 216 alin. (2) TFUE; Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului General pentru Tarife și Comerț (Acordul antidumping din 1994); Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (6a)]
(a se vedea punctele 23, 24 și 38)
3. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Comparație între valoarea normală și prețul de export – Ajustări – Luare în considerare a comisioanelor plătite pentru vânzări – Funcții exercitate de operatorul comercial care pot fi asimilate celor ale unui agent care lucrează pe bază de comisioane – Distribuitor care formează o entitate economică cu producătorul – Excludere – Stabilirea existenței entității economice – Elemente care trebuie luate în considerare
[Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (10) lit. (i)]
(a se vedea punctele 60-64)
4. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Comparație între valoarea normală și prețul de export – Ajustări – Condiții – Sarcina probei
[Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (10) lit. (i)]
(a se vedea punctele 65-112, 126-138, 147 și 279-281)
5. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Marjă de dumping – Comparație între valoarea normală și prețul de export – Ajustări – Luare în considerare a taxei pe valoarea adăugată nerambursabile care afectează prețul de export – Restabilirea simetriei dintre prețul de export și valoarea normală prin ajustarea celei din urmă
[Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 2 alin. (6a) și alin. (10) lit. (k)]
(a se vedea punctele 145 și 153-158)
6. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Derularea anchetei – Utilizarea datelor disponibile în cazul refuzului de a coopera al întreprinderii – Obligația instituțiilor de a demonstra utilizarea celor mai bune date posibile – Lipsă – Puterea de apreciere a instituțiilor – Control jurisdicțional – Limite
[Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului General pentru Tarife și Comerț (Acordul antidumping din 1994), art. 6.8, și anexa II; Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 și art. 18 alin. (5) și (6)]
(a se vedea punctele 181-207)
7. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Derularea anchetei – Utilizarea datelor disponibile în cazul refuzului de a coopera al întreprinderii – Determinarea valorii normale – Valoare normală prezumată a nu fi inferioară valorii normale celei mai ridicate a celorlalți producători‑exportatori – Prezumție care se întemeiază pe lipsa de cooperare a întreprinderii – Inadmisibilitate
[Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 18]
(a se vedea punctele 211-220)
8. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Prejudiciu – Factori care trebuie luați în considerare – Efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii – Calculul marjei de subcotare – Metodă de calcul – Puterea de apreciere a Comisiei – Obligația Comisiei de a lua în considerare segmentele pieței produsului în cauză – Inexistență, cu excepția unor împrejurări excepționale
[Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 1 alin. (4) și art. 3 alin. (2) și (3)]
(a se vedea punctele 249-258, 261, 262, 267-269 și 273)
9. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Prejudiciu – Factori care trebuie luați în considerare – Efectul importurilor care fac obiectul unui dumping asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii – Calculul marjei de subcotare – Metodă de calcul – Obligația Comisiei de a lua în considerare toate vânzările de produse similare ale producătorilor Uniunii incluși în eșantion – Lipsă
[Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 3 alin. (2) și (3)]
(a se vedea punctele 288 și 292-297)
10. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Examinare – Respectarea dreptului la apărare – Obligația instituțiilor de a asigura informarea întreprinderilor în cauză și de a respecta confidențialitatea informațiilor, conciliind aceste obligații – Decizie a Comisiei de respingere a unei cereri de acces a întreprinderii vizate la informații confidențiale – Inexistența vreunei erori de drept a Comisiei – Întreprindere care nu a sesizat consilierul‑auditor în legătură cu această decizie de respingere – Împrejurare care confirmă concluzia privind lipsa vreunei erori de drept a Comisiei
[Acordul privind aplicarea articolului VI al Acordului General pentru Tarife și Comerț (Acordul antidumping din 1994), art. 6.5; Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 6 alin. (7) și art. 19 și 20]
(a se vedea punctele 308-315 și 321-330)
11. Politica comercială comună – Protecție împotriva practicilor de dumping – Derularea anchetei – Obligația Comisiei de a asigura informarea părților în cauză – Conținut – Dreptul la apărare – Încălcare – Condiții – Posibilitatea întreprinderii în cauză de a‑și asigura mai bine apărarea în lipsa unei neregularități procedurale
(Regulamentul 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului, art. 19 și 20)
(a se vedea punctele 331-335)
Rezumat
Pe baza unei acțiuni introduse de entități ale grupului chinez Sinopec, Tribunalul anulează Regulamentul de punere în aplicare 2020/1336 al Comisiei Europene de instituire a unor taxe antidumping definitive la importurile de anumiți alcooli polivinilici (denumiți în continuare „PVA”) originari din Republica Populară Chineză(1). Cu această ocazie, în cadrul comparației echitabile dintre prețul de export și valoarea normală, instanța precizează întinderea sarcinii probei care revine Comisiei în vederea aplicării unei ajustări în sensul scăderii prețului de export pentru motivul că o societate de vânzări afiliată unui producător exercită funcții care pot fi asimilate celor ale unui agent care lucrează pe bază de comisioane. Aceasta se pronunță de asemenea cu privire la aspectul dacă, în cazul în care Comisia își întemeiază concluziile pe baza datelor disponibile în urma constatării lipsei de cooperare a unei societăți, aceasta poate aplica o prezumție potrivit căreia valoarea normală a produselor vândute de această societate corespunde valorii normale celei mai ridicate dintre cele ale celorlalți producători‑exportatori.
În speță, Comisia, sesizată cu o plângere depusă de Kuraray Europe GmbH, principalul producător de PVA din Uniunea Europeană, a deschis o anchetă antidumping în urma căreia a adoptat regulamentul atacat.
În acest context, entitățile din grupul Sinopec, și anume Sinopec Chongqing SVW Chemical Co. Ltd (denumită în continuare „Sinopec Chongqing”) și Sinopec Great Wall Energy & Chemical (Ningxia) Co. Ltd (denumită în continuare „Sinopec Ningxia”), întreprinderi chineze care produc PVA, precum și Central‑China Company, Sinopec Chemical Commercial Holding Co. Ltd (denumită în continuare „Sinopec Central‑China”), întreprindere chineză afiliată precedentelor, care exportă în special în Uniunea Europeană produse fabricate de acestea din urmă, considerându‑se prejudiciate de taxele antidumping instituite de Comisie, au sesizat Tribunalul cu o acțiune în anularea Regulamentului de punere în aplicare 2020/1336 în măsura în care le privește(2).
Aprecierea Tribunalului
În susținerea acțiunii formulate, reclamantele arată, mai întâi, că aplicarea de către Comisie a articolului 2 alineatul (6a) din Regulamentul 2016/1036(3) în vederea stabilirii valorii normale a produselor fabricate de acestea este contrară obligațiilor care decurg din dreptul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Această dispoziție instituie un regim special care determină regulile de stabilire a valorii normale în cazul exporturilor care provin din țări în privința cărora s‑a stabilit că piața lor internă prezintă distorsiuni semnificative, astfel cum sunt definite de aceeași dispoziție.
În această privință, Tribunalul precizează că Comisia nu era obligată să efectueze o interpretare conformă a acestei dispoziții în raport cu normele OMC. Astfel, chiar dacă textele Uniunii trebuie interpretate, în măsura posibilului, în lumina dreptului internațional, în special atunci când acestea vizează punerea în aplicare a unui acord internațional încheiat de Uniune, nu este mai puțin adevărat că articolul 2 alineatul (6a) din regulamentul de bază nu poate fi considerat o dispoziție care vizează punerea în aplicare a unor obligații specifice ale acordurilor încheiate în cadrul OMC, întrucât dreptul OMC nu conține norme specifice destinate calculării valorii normale în situațiile vizate de dispoziția în cauză.
În continuare, în ceea ce privește comparația dintre prețul de export și valoarea normală a produselor în cauză, Tribunalul constată că Comisia a aplicat în mod eronat o ajustare în sensul reducerii prețurilor de export, în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i) din regulamentul de bază. Astfel, aceasta a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a considerat că, în pofida existenței unui control comun, reclamantele nu constituiau o entitate economică comună, în măsura în care, potrivit Comisiei, Sinopec Central‑China, societate de vânzări afiliată celorlalte două reclamante, nu acționa în calitate de departament de vânzări intern, ci exercita mai degrabă funcții care pot fi asimilate celor ale unui agent care lucrează pe bază de comisioane.
În această privință, reiese dintr‑o jurisprudență constantă că, atunci când instituțiile Uniunii consideră că trebuie să se aplice o ajustare în sensul reducerii prețului de export, pentru motivul că o societate de vânzări afiliată unui producător exercită funcții care pot fi asimilate celor ale unui agent care lucrează pe bază de comisioane, revine acestor instituții sarcina să aducă cel puțin indicii convergente care să demonstreze că această condiție este îndeplinită.
Astfel, îi revenea Comisiei sarcina de a prezenta suficiente indicii convergente care să permită să se demonstreze că, în pofida existenței unui control comun, Sinopec Central‑China exercita funcții care puteau fi asimilate celor ale unui agent care lucrează pe bază de comisioane și nu acționa în calitate de departament de vânzări intern. Or, Comisia nu a reușit să se achite de obligația sa privind sarcina probei care îi revenea, indiciile furnizate fiind fie lipsite de relevanță, fie fără valoare probatorie în raport cu funcțiile exercitate de Sinopec Central‑China.
În ceea ce privește calcularea valorii normale a produselor vândute de Sinopec Ningxia, Tribunalul observă, în plus, că Comisia a săvârșit o eroare de drept atunci când a aplicat o prezumție în temeiul căreia această valoare corespundea valorii normale celei mai ridicate dintre cele ale celorlalți producători‑exportatori.
În speță, întrucât reclamantele nu au putut furniza Comisiei datele necesare referitoare la Sinopec Ningxia, Comisia a calculat valoarea normală a produselor vândute de aceasta pe baza datelor disponibile, în sensul articolului 18 din regulamentul de bază. Datele care se aflau în posesia sa au fost astfel comparate. Or, deși nu este obligată să explice din ce cauză datele disponibile utilizate erau cele mai bune posibile, din moment ce o astfel de obligație nu reiese nici din articolul 18 din regulamentul de bază, nici din jurisprudență, ea trebuie totuși să explice din ce cauză datele reținute sunt pertinente.
Astfel, dacă, din cauza diferențelor dintre procesele de producție urmate de Sinopec Ningxia și de Sinopec Chongqing, Comisia era îndreptățită să excludă, ca date pertinente, datele referitoare la aceasta din urmă și să le utilizeze pe cele referitoare la ceilalți producători‑exportatori, aceasta trebuia să își justifice alegerea de a reține, pentru fiecare tip de produs vândut de Sinopec Ningxia, valoarea normală cea mai ridicată dintre cele ale celorlalți producători‑exportatori. Astfel, această alegere nu se poate întemeia pe o prezumție care se întemeiază pe simpla constatare a lipsei de cooperare a reclamantelor, Comisia nefiind îndreptățită să sancționeze un producător‑exportator din cauza lipsei cooperării sale.
Pe de altă parte, recurgerea la o prezumție, chiar dacă este dificil de răsturnat, rămâne acceptabilă în măsura în care există, printre altele, posibilitatea de a aduce proba contrară. Or, în speță, răsturnarea prezumției în cauză nu este posibilă decât dacă reclamantele furnizează Comisiei informațiile a căror neprezentare constituie tocmai factorul care a declanșat utilizarea de către Comisie a datelor disponibile în sensul articolului 18 din regulamentul de bază.
În sfârșit, Tribunalul apreciază că Comisia nu a încălcat dreptul la apărare al reclamantelor prin refuzul de a le divulga informații privind cantitățile vândute și prețurile de vânzare din industria Uniunii, precum și marjele de subcotare a prețurilor și a prețurilor indicative, aceste informații fiind de natură confidențială.
Această lipsă de eroare este confirmată de faptul că reclamantele, atunci când au primit scrisoarea Comisiei de respingere a cererii lor de acces la informațiile sus‑menționate, nu au sesizat consilierul‑auditor în legătură cu această chestiune, deși ar fi putut să o facă(4). Procedând astfel, ele au achiesat la decizia Comisiei care rezultă dintr‑o evaluare comparativă a obiectivelor urmărite de regulamentul de bază, și anume de a permite părților interesate să își apere în mod util interesul și să păstreze confidențialitatea informațiilor primite în cursul anchetei(5).