Cauza T‑378/07

CNH Global NV

împotriva

Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței interne (mărci, desene și modele industriale) (OAPI)

„Marcă comunitară – Cerere de înregistrare a unei mărci comunitare care constă într‑o combinație a culorilor roșu, negru și gri aplicate pe suprafețele exterioare ale unui tractor – Motiv absolut de refuz – Lipsa caracterului distinctiv dobândit prin utilizare – Articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 40/94 [devenit articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 207/2009]”

Sumarul hotărârii

1.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv, descriptive sau cu caracter uzual – Excepție – Dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare – Definiția publicului relevant

[Regulamentul nr.º40/94 al Consiliului, art. 7 alin.(3)]

2.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv, descriptive sau cu caracter uzual – Excepție – Dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare – Criterii de apreciere

[Regulamentul nr.º40/94 al Consiliului, art. 7 alin.(3)]

3.      Marcă comunitară – Definiția și dobândirea mărcii comunitare – Motive absolute de refuz – Mărci lipsite de caracter distinctiv, descriptive sau cu caracter uzual – Excepție – Dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare – Utilizare dovedită în întreaga Comunitate

[Regulamentul nr.º40/94 al Consiliului, art. 7 alin.(3)]

1.      Dobândirea unui caracter distinctiv prin utilizare, în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, impune ca cel puțin o fracțiune semnificativă a publicului relevant să identifice, datorită mărcii, produsele sau serviciile vizate ca provenind de la o întreprindere determinată. Această identificare trebuie să fie posibilă datorită utilizării semnului ca marcă și, prin urmare, datorită naturii și efectului acestuia care îi conferă capacitatea de a distinge produsele sau serviciile vizate de cele ale altor întreprinderi.

Definiția publicului relevant are legătură cu analiza destinatarilor produselor vizate, întrucât marca trebuie să își dezvolte funcția esențială în raport cu aceștia. Așadar, o astfel de definiție trebuie concepută în lumina funcției esențiale a mărcilor, respectiv de a garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea originii produsului sau a serviciului desemnat de marcă, permițându‑i să distingă, fără vreo posibilitate de confuzie, acest produs sau serviciu de cele care au o altă proveniență.

(a se vedea punctele 28, 29 și 38)

2.      Pentru a determina dacă un semn a dobândit caracter distinctiv după ce a fost utilizat, în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr. 40/94 privind marca comunitară, trebuie apreciate în mod global elementele care pot demonstra că marca a devenit aptă să identifice produsele sau serviciile vizate ca provenind de la o întreprindere determinată și, prin urmare, să distingă aceste produse sau aceste servicii de cele ale altor întreprinderi.

Pentru a aprecia că o marcă a dobândit caracter distinctiv în urma utilizării sale, pot fi luate în considerare, printre altele, cota de piață deținută de marcă, intensitatea, întinderea geografică și durata utilizării acestei mărci, importanța investițiilor efectuate de întreprindere pentru a o promova, proporția mediilor interesate care, datorită mărcii, identifică produsele sau serviciile ca provenind de la o întreprindere determinată, precum și declarațiile camerelor de comerț și industrie sau ale altor asociații profesionale.

(a se vedea punctele 31 și 32)

3.      Dobândirea caracterului distinctiv prin utilizare, în sensul articolului 7 alineatul (3) din Regulamentul nr.º40/94 privind marca comunitară, trebuie dovedită în întreaga Comunitate, astfel cum exista aceasta la momentul depunerii cererii de înregistrare a mărcii comunitare, mai puțin în acea parte a Comunității în care marca solicitată ar fi avut deja de la început un astfel de caracter. Pe acest teritoriu, care include cele 10 state membre noi care au aderat la Uniunea Europeană după extinderea care a avut loc la 1 mai 2004, cel puțin o fracțiune semnificativă a publicului relevant trebuie să poată să identifice, datorită mărcii solicitate, produsele vizate ca provenind de la o întreprindere determinată.

(a se vedea punctul 48)