Cauza T‑130/17 R

Polskie Górnictwo Naftowe i Gazownictwo S. A.

împotriva

Comisiei Europene

„Măsuri provizorii – Piața internă în sectorul gazelor naturale – Directiva 2009/73/CE – Cerere a Bundesnetzagentur care vizează modificarea condițiilor de derogare de la normele Uniunii pentru exploatarea gazoductului OPAL – Decizie a Comisiei privind modificarea condițiilor de derogare de la normele Uniunii – Cerere de suspendare a executării – Lipsa urgenței”

Sumar – Ordonanța președintelui Tribunalului din 21 iulie 2017

1.      Procedură de măsuri provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Fumus boni iuris – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Caracter cumulativ – Ordine de examinare și mod de verificare – Putere de apreciere a judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii – Evaluare comparativă a tuturor intereselor în cauză

[art. 256 alin. (1) TFUE, art. 278 TFUE și art. 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 156]

2.      Procedură de măsuri provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Sarcina probei – Decizie a Comisiei de modificare a condițiilor de derogare de la normele Uniunii pentru exploatarea unui gazoduct – Lipsa unei probe privind ireversibilitatea situațiilor născute sub regimul juridic a cărui instituire a devenit posibilă prin această decizie – Lipsa urgenței

[art. 256 alin. (1) TFUE, art. 278 TFUE și art. 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 156]

3.      Procedură de măsuri provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Sarcina probei – Prejudiciu care nu se poate realiza înaintea expirării mai multor contracte – Durata respectivelor contracte care depășește durata medie a procedurilor în fața Tribunalului – Posibilitatea unei tratări prioritare a cauzei sau a aplicării procedurii accelerate – Posibilitatea prezentării unei noi cereri în cazul unor fapte noi – Lipsa urgenței

[art. 256 alin. (1) TFUE, art. 278 TFUE și art. 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 67 alin. (2), art. 151 alin. (2), art. 156 și art. 160]

4.      Procedură de măsuri provizorii – Suspendarea executării – Respingerea cererii – Posibilitatea de a formula o nouă cerere – Condiție – Fapte noi

(art. 278 TFUE și art. 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 160)

5.      Procedură de măsuri provizorii – Suspendarea executării – Măsuri provizorii – Condiții de dispunere – Urgență – Prejudiciu grav și ireparabil – Sarcina probei – Prejudiciu financiar – Obligația de a furniza indicații concrete și precise susținute prin mijloace de probă scrise detaliate

[art. 256 alin. (1) TFUE, art. 278 TFUE și art. 279 TFUE; Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 156 alin. (4)]

6.      Procedură jurisdicțională – Intervenție – Măsuri provizorii – Condiții de admisibilitate – Interes privind soluționarea cauzei privind măsurile provizorii – Luarea în considerare a interesului invocat de reclamant în cadrul evaluării comparative a ansamblului intereselor în cauză – Respingerea cererii de măsuri provizorii pentru unicul motiv al lipsei urgenței – Nepronunțare asupra cererii de intervenție

(Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 142 și 156)

7.      Procedură jurisdicțională – Intervenție – Comunicarea actelor de procedură intervenienților – Derogare – Regim de confidențialitate – Cerere de confidențialitate – Nepronunțare asupra cererii de intervenție – Recalificarea cererii de confidențialitate inițiale drept cerere de aplicare a regimului de confidențialitate față de public – Lipsa unui motiv legitim pentru admiterea cererii de aplicare a regimului de confidențialitate – Respingere

[Regulamentul de procedură al Tribunalului, art. 66 și art. 144 alin. (2)]

1.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 22-25)

2.      Scopul procedurii privind măsurile provizorii este de a garanta deplina eficacitate a viitoarei hotărâri definitive în vederea evitării unei lacune în protecția juridică asigurată de instanța Uniunii. Pentru atingerea acestui obiectiv, urgența trebuie apreciată în raport cu necesitatea care există de a statua cu titlu provizoriu, în scopul de a evita cauzarea unui prejudiciu grav și ireparabil părții care solicită protecția provizorie. Revine acestei părți sarcina să facă dovada că nu poate aștepta finalizarea procedurii aferente acțiunii pe fond fără să suporte un prejudiciu grav și ireparabil.

În ceea ce privește o cerere de suspendare a executării referitoare la o decizie a Comisiei privind modificarea condițiilor de derogare de la normele Uniunii referitoare la exploatarea unui gazoduct, partea care solicită măsurile provizorii dovedește o înțelegere eronată a funcționării ordinii juridice proprii instituite prin tratate în cazul în care invocă un risc de pierdere a accesului său la surse de aprovizionare diversificate din cauza posibilității de a efectua rezervări pe termen lung ale capacităților de transport de gaze, eliberate prin decizia atacată, ceea ce ar avea drept efect consolidarea situației. Astfel, în cazul anulării deciziei atacate, condițiile de utilizare a gazoductului în discuție, astfel cum au fost autorizate prin această decizie, nu se vor mai putea aplica. Întrucât niciun act de drept privat întemeiat pe aceste condiții nu va putea fi pus în aplicare, consecințele descrise de reclamant nu s‑ar putea produce eventual decât în perioada care precedă adoptarea hotărârii Tribunalului prin care se finalizează judecata în cauza principală. Or, această ipoteză nu constituie în sine prejudiciul invocat de reclamant, întrucât acesta depinde de menținerea pe termen lung a acestei situații.

(a se vedea punctele 27, 30, 35, 36 și 40)

3.      Caracterul urgent al unei cereri de măsuri provizorii trebuie apreciat în raport cu necesitatea care există de a statua cu titlu provizoriu pentru a se evita ca un prejudiciu grav și ireparabil să fie cauzat părții care solicită măsurile provizorii înaintea pronunțării asupra cererii principale în anulare. Revine acestei părți sarcina de a prezenta dovada certă că nu poate aștepta finalizarea procedurii aferente acțiunii principale fără a trebui să suporte personal un prejudiciu de această natură.

Or, reclamantul nu prezintă aceste probe serioase în cazul în care prejudiciul invocat nu se poate realiza înaintea expirării mai multor contracte, a căror durată depășește durata medie a procedurilor în fața Tribunalului și care ar putea face obiectul reînnoirii. În această privință, ar reveni eventual reclamantului sarcina de a pune în aplicare căile de atac specifice disponibile în cazul nerespectării contractelor amintite. În cazul încălcării obligațiilor contractuale, ar fi în plus posibil ca acesta din urmă să recurgă la articolul 160 din Regulamentul de procedură, care îi garantează astfel o protecție jurisdicțională efectivă în cadrul litigiului său din fața Tribunalului. Mai mult, dacă expirarea contractelor respective ar fi confirmată până la pronunțarea de către Tribunal a hotărârii sale, nu este exclus ca Tribunalul să considere că există împrejurări excepționale, astfel încât ar decide din oficiu să se pronunțe asupra acestei cauze potrivit unei proceduri accelerate, în temeiul articolului 151 alineatul (2) din Regulamentul de procedură. În caz contrar, nu este de asemenea exclus ca, în cazul în care împrejurările impun, să se decidă judecarea acestei cauze cu prioritate, conform articolului 67 alineatul (2) din același regulament.

(a se vedea punctele 44 și 46-48)

4.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctul 50)

5.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 52-59)

6.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 60 și 61)

7.      A se vedea textul deciziei.

(a se vedea punctele 61 și 62)