Acțiune introdusă la 16 aprilie 2013 – Ferracci/Comisia

(Cauza T-219/13)

Limba de procedură: italiana

Părțile

Reclamant: Pietro Ferracci (San Cesareo, Italia) (reprezentanți: A. Nucara și E. Gambaro, avocați)

Pârâtă: Comisia Europeană

Concluziile

Reclamantul solicită Tribunalului:

anularea, în temeiul articolului 263 TFUE, a Deciziei Comisiei din 19 decembrie 2012;

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri.

Motivele și principalele argumente

Prezenta acțiune a fost introdusă împotriva Deciziei C(2012) 9461 final a Comisiei din 19 decembrie 2012, prin care sunt declarate incompatibile cu piața internă, fără a se dispune totuși recuperarea, ajutoarele acordate, în temeiul scutirii de taxa comunală asupra imobilelor (ICI), entităților noncomerciale care desfășoară anumite activități și prin care se declară că nu constituie ajutor de stat tratamentul favorabil acordat Bisericii și anumitor asociații sportive în temeiul articolului 149 din Testo unico delle imposte sul reddito (TUIR) (Legea unică privind impozitul pe venit) și nici scutirea de IMU (Imposta Municipale Propria) (impozitul municipal) acordată anumitor entități care desfășoară activități specifice.

În susținerea acțiunii, reclamantul invocă patru motive.

Primul motiv întemeiat pe încălcarea și pe aplicarea eronată, precum și pe interpretarea eronată a articolului 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999

În această privință se afirmă că pârâta, deși a reținut că au fost încălcate articolele 107 TFUE și 108 TFUE, nu a dispus recuperarea ajutorului de stat sus-menționat. Astfel, reclamantul susține că nu există nicio împrejurare excepțională care să poată conduce la o imposibilitate absolută de a efectua recuperarea și, în orice caz, nu a fost dovedită o astfel de imposibilitate absolută Al doilea motiv întemeiat pe încălcarea și pe aplicarea eronată a articolului 107 alineatul (1) TFUE În această privință se afirmă că în decizia atacată pârâta a reținut că măsura de ajutor pusă în aplicare de Republica Italiană prin intermediul articolului 149 alineatul 4 din TUIR nu intră în sfera ajutorului de stat în sensul TFUE. În special, pârâta a reținut că nu există niciun avantaj selectiv; dimpotrivă, reclamantul susține că norma în discuție oferă un avantaj selectiv entităților ecleziastice recunoscute civil și asociațiilor sportive de amatori și că îndeplinește de asemenea toate celelalte condiții de existență a unui ajutor de stat potrivit articolului 107 alineatul (1) TFUEAl treilea motiv întemeiat pe încălcarea și pe aplicarea eronată a articolului 107 aline

atul (1) TFUE În această privință se afirmă că în decizia atacată pârâta a reținut că măsura de ajuto

r pusă în aplicare de Republica Italiană prin intermediul așa-numitei scutiri IMU nu intră în sfera ajutorului de stat în sensul TFUE. În special, pârâta a reținut că beneficiarii scutirii IMU nu sunt „întreprinderi”. Dimpotrivă, reclamantul susține că beneficiarii sunt întreprinderi în sensul dreptului comunitar și că sunt îndeplinite toate condițiile de existență a unui ajutor de stat potrivit articolului 107 alineatul (1) TFUE. Al patrulea motiv întemeiat pe încălcarea articolului 296 TFUEÎn această privință se afirmă că decizia atacată trebuie anulată pentru motivarea insuficientă c

uprinsă în aceasta în privința tuturor motivelor de contestare expuse anterior, cu încălcarea articolul

ui 296 TFUE.