ORDONANȚA TRIBUNALULUI (Camera a patra)
4 aprilie 2011(1)
„Acțiune în constatarea abținerii de a acționa – Necompetență vădită – Acțiune în despăgubire”
În cauza T‑133/11,
Fundația Pro Fondbis – 1946 Semper, cu sediul în Suceava (România), reprezentată de R. Ursu, avocat,
reclamantă,
împotriva
Curții Europene a Drepturilor Omului,
pârâtă,
având ca obiect o acțiune prin care se urmărește, pe de o parte, să se constate că, în mod nelegal, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s‑a abținut să își precizeze poziția cu privire la o cerere introductivă depusă de reclamantă și, pe de altă parte, să se obțină daune interese ca urmare a prejudiciului pretins suferit,
TRIBUNALUL (Camera a patra),
compus din doamnele I. Pelikánová (raportor), președinte, K. Jürimäe și domnul M. van der Woude, judecători,
grefier: domnul E. Coulon,
pronunță prezenta
Ordonanță
Procedura și concluziile reclamantei
1 Prin cererea introductivă depusă la grefa Tribunalului la 4 martie 2011, reclamanta a introdus prezenta acțiune.
2 Aceasta solicită Tribunalului:
– să constate că, în mod nelegal, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s‑a abținut să își precizeze poziția cu privire la o cerere introductivă depusă de reclamantă;
– să oblige pârâta la plata daunelor interese.
În drept
3 Potrivit articolului 111 din Regulamentul de procedură, atunci când Tribunalul este în mod vădit necompetent pentru a judeca o acțiune, acesta poate, fără continuarea procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.
4 În speță, Tribunalul consideră că este suficient de lămurit pe baza actelor dosarului și urmează ca, în temeiul acestui articol, să se pronunțe fără continuarea procedurii.
5 În prezenta cauză, prin cererea sa, reclamanta urmărește să obțină din partea Tribunalului o decizie cu privire la omisiunea de a acționa a Curții Europene a Drepturilor Omului.
6 Competențele Tribunalului sunt cele enumerate la articolul 256 TFUE, astfel cum este precizat prin articolul 51 din Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene și prin articolul 1 din anexa I la statutul menționat. În aplicarea acestor dispoziții, Tribunalul are competența să judece acțiuni introduse de o persoană fizică sau juridică, în temeiul articolului 265 al treilea paragraf TFUE, în vederea constatării faptului că o instituție, un organ, un oficiu sau o agenție a Uniunii s‑a abținut să îi adreseze, cu încălcarea tratatului, un act, altul decât o recomandare sau un aviz.
7 În speță, se constată că abținerea de a hotărî în cauză nu este imputabilă unei instituții, organ, oficiu sau agenție a Uniunii.
8 Pe de altă parte, reclamanta urmărește să obțină repararea prejudiciului pretins suferit ca urmare a abținerii de a hotărî în cauză.
9 Competența Tribunalului în materia răspunderii extracontractuale este prevăzută la articolul 268 TFUE și la articolul 340 al doilea și al treilea paragraf TFUE, precum și la articolul 188 al doilea paragraf EA. În conformitate cu aceste dispoziții, Tribunalul este competent să judece numai acțiuni în repararea prejudiciilor cauzate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii sau de agenții lor în exercitarea funcțiilor lor (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții din 23 martie 2004, Ombudsmanul/Lamberts, C‑234/02 P, Rec., p. I‑2803, punctele 49 și 59).
10 În speță, se constată că autorul actului despre care se pretinde că a cauzat un prejudiciu reclamantei nu este nici o instituție, nici un organ, oficiu sau agenție a Uniunii.
11 Pentru considerațiile care precedă, se impune respingerea prezentei acțiuni pentru necompetență vădită, fără să fie necesară comunicarea acesteia către pârâtă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
12 Având în vedere că prezenta ordonanță este adoptată înainte de comunicarea cererii introductive către pârâtă și înainte ca aceasta să fi putut efectua cheltuieli, este suficient să se decidă că reclamantul va suporta propriile cheltuieli de judecată, în conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din Regulamentul de procedură.
Pentru aceste motive,
TRIBUNALUL (Camera a patra)
dispune:
1) Respinge acțiunea.
2) Reclamanta suportă propriile cheltuieli de judecată.
Luxemburg, 4 aprilie 2011.