HOTĂRÂREA CURȚII (Marea Cameră)
30 ianuarie 2024(*)
„Trimitere preliminară – Spațiul de libertate, securitate și justiție – Politica privind imigrarea – Dreptul la reîntregirea familiei – Directiva 2003/86/CE – Articolul 10 alineatul (3) litera (a) – Reîntregirea familiei unui refugiat minor neînsoțit cu rudele sale de gradul întâi pe linie ascendentă directă – Articolul 2 litera (f) – Noțiunea de «minor neînsoțit» – Susținătorul reîntregirii minor la momentul depunerii cererii, devenit însă major în cursul procedurii de reîntregire a familiei – Data relevantă pentru aprecierea calității de minor – Termen pentru depunerea unei cereri de reîntregire a familiei – Soră majoră a susținătorului reîntregirii care necesită asistență permanentă din partea părinților săi din cauza unei boli grave – Efectul util al dreptului la reîntregirea familiei al unui refugiat minor neînsoțit – Articolul 7 alineatul (1) – Articolul 12 alineatul (1) primul și al treilea paragraf – Posibilitatea de a impune condiții suplimentare pentru reîntregirea familiei”
În cauza C‑560/20,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Verwaltungsgericht Wien (Tribunalul Administrativ din Viena, Austria), prin decizia din 25 septembrie 2020, primită de Curte la 26 octombrie 2020, în procedura
CR,
GF,
TY
împotriva
Landeshauptmann von Wien,
CURTEA (Marea Cameră),
compusă din domnul K. Lenaerts, președinte, domnul L. Bay Larsen, vicepreședinte, domnul A. Arabadjiev, doamna A. Prechal, domnii E. Regan și T. von Danwitz și doamna O. Spineanu‑Matei, președinți de cameră, domnii M. Ilešič și J.‑C. Bonichot, doamna L. S. Rossi (raportoare) și domnii I. Jarukaitis, A. Kumin, N. Jääskinen, N. Wahl și M. Gavalec, judecători,
avocat general: domnul A. M. Collins,
grefier: doamna M. Krausenböck, administratoare,
având în vedere procedura scrisă și în urma ședinței din 14 februarie 2023,
luând în considerare observațiile prezentate:
– pentru CR, GF și TY, de J. Ecker, Rechtsanwältin, și D. Bernhart, șef de unitate pentru reîntregirea familiei pe lângă Secretariatul General al Crucii Roșii austriece;
– pentru guvernul austriac, de A. Posch, J. Schmoll, C. Schweda și V.‑S. Strasser, în calitate de agenți;
– pentru guvernul neerlandez, de M. K. Bulterman, M. H. S. Gijzen și C. S. Schillemans, în calitate de agenți;
– pentru Comisia Europeană, de C. Cattabriga, J. Hottiaux și B.‑R. Killmann, în calitate de agenți,
după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 4 mai 2023,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 Cererile de decizie preliminară privesc interpretarea articolului 2 litera (f), a articolului 7 alineatul (1), a articolului 10 alineatul (3) litera (a), precum și a articolului 12 alineatul (1) din Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (JO 2003, L 251, p. 12, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 164).
2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între CR și GF, precum și fiica lor TY, resortisanți sirieni, pe de o parte, și Landeshauptmann von Wien (șeful guvernului Landului Viena, Austria), pe de altă parte, în legătură cu respingerea de către acesta din urmă a cererilor formulate de CR, GF și TY având ca obiect eliberarea unei vize naționale în vederea reîntregirii familiei cu RI, care are statutul de refugiat în Austria, el fiind fiul lui CR și GF, precum și fratele lui TY.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3 Considerentele (2), (4) și (6)-(10) ale Directivei 2003/86 au următorul cuprins:
„(2) Măsurile privind reîntregirea familiei ar trebui adoptate în conformitate cu obligația de protecție a familiei și de respectare a vieții de familie, care este consacrată în numeroase instrumente de drept internațional. Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și respectă principiile recunoscute în special de articolul 8 din [Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 (denumită în continuare «CEDO»)] și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene [(denumită în continuare «carta»)].
[…]
(4) Reîntregirea familiei este o modalitate necesară pentru a face posibilă viața în familie. Ea contribuie la crearea unei stabilități socio‑culturale care facilitează integrarea resortisanților țărilor terțe în statele membre, fapt care permite, de asemenea, promovarea coeziunii economice și sociale, obiectiv fundamental al Comunității, enunțat de tratat.
[…]
(6) Pentru a asigura protecția familiei, precum și menținerea sau crearea unei vieți de familie, este necesar să se stabilească, pe baza unor criterii comune, condițiile materiale pentru exercitarea dreptului la reîntregirea familiei.
(7) Statele membre ar trebui să poată aplica prezenta directivă și atunci când membrii unei familii sosesc împreună.
(8) O atenție deosebită ar trebui acordată situației refugiaților, ca urmare a motivelor care i‑au constrâns să își părăsească țara și care îi împiedică să ducă o viață în familie normală în țara lor. Prin urmare, ar trebui prevăzute condiții mai favorabile pentru exercitarea dreptului acestora la reîntregirea familiei.
(9) Reîntregirea familiei ar trebui să vizeze, în orice caz, membrii familiei nucleare, și anume soțul (soția) și copiii minori.
(10) Statele membre sunt cele care ar trebui să decidă dacă doresc să autorizeze reîntregirea familiei în ceea ce privește ascendenții pe linie directă, copiii majori celibatari, partenerii necăsătoriți sau înregistrați, precum și, în cazul unei căsătorii poligame, copiii minori ai unei alte soții și ai susținătorului reîntregirii. Atunci când un stat membru autorizează reîntregirea familiei pentru aceste persoane, acest lucru nu aduce atingere posibilității, pentru statele membre care nu recunosc existența legăturilor de familie în cazurile reglementate de prezenta dispoziție, de a nu acorda respectivelor persoane tratamentul de membri ai familiei în ceea ce privește dreptul de ședere într‑un alt stat membru, astfel cum este definit de legislația comunitară pertinentă.”
4 Articolul 1 din Directiva 2003/86 prevede:
„Prezenta directivă are ca obiectiv stabilirea condițiilor în care se exercită dreptul la reîntregirea familiei pe care îl au resortisanții țărilor terțe care au reședința în mod legal pe teritoriul statelor membre.”
5 Potrivit articolului 2 din această directivă:
„În sensul prezentei directive:
[…]
(c) «susținător al reîntregirii» înseamnă un resortisant al unei țări terțe care are reședința în mod legal într‑un stat membru și care solicită reîntregirea familiei sau ai cărui membri de familie solicită reîntregirea;
[…]
(f) «minor neînsoțit» înseamnă orice resortisant al unei țări terțe sau apatrid cu vârsta sub 18 ani, care intră pe teritoriul unui stat membru fără a fi însoțit de o persoană adultă care să fie responsabilă pentru el prin lege sau cutumă și atât timp cât nu este efectiv luat în îngrijire de o astfel de persoană, sau orice persoană minoră care este lăsată neînsoțită după intrarea pe teritoriul unui stat membru.”
6 Articolul 4 din directiva menționată prevede:
„(1) Statele membre autorizează intrarea și șederea, în conformitate cu prezenta directivă și sub rezerva respectării condițiilor prevăzute de capitolul IV, precum și la articolul 16, a următorilor membri ai familiei:
(a) soțul susținătorului reîntregirii;
(b) copiii minori ai susținătorului reîntregirii și ai soțului acestuia, inclusiv copiii adoptați în conformitate cu o decizie luată de autoritatea competentă a statului membru în cauză sau cu o decizie executorie în mod automat în temeiul obligațiilor internaționale ale respectivului stat membru sau care trebuie recunoscută în conformitate cu obligațiile internaționale;
[…]
Copiii minori menționați de prezentul articol trebuie să aibă sub vârsta majoratului stabilită prin lege în statul membru în cauză și să nu fie căsătoriți.
[…]
(2) Statele membre pot, prin acte cu putere de lege sau de reglementare, autoriza intrarea și șederea, în temeiul prezentei directive, sub rezerva respectării condițiilor prevăzute [în] capitolul IV, a următorilor membri ai familiei:
(a) rudele de gradul întâi pe linie ascendentă directă ale susținătorului reîntregirii sau ale soțului acestuia, dacă acestea se află în întreținerea sa și nu beneficiază de sprijinul familial necesar în țara de origine;
(b) copiii majori necăsătoriți ai susținătorului reîntregirii sau ai soțului acestuia, atunci când aceștia se află în incapacitatea obiectivă de a se întreține singuri ca urmare a stării lor de sănătate.
[…]”
7 Articolul 5 din aceeași directivă prevede:
„(1) Statele membre stabilesc dacă, în scopul exercitării dreptului la reîntregirea familiei, o cerere de intrare și de ședere trebuie depusă pe lângă autoritățile competente ale statului membru în cauză fie de către susținătorul reîntregirii, fie de către membrii familiei.
[…]
(5) În timpul examinării cererii, statele membre se asigură că acordă atenția cuvenită interesului superior al copilului minor.”
8 Articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/86 prevede:
„(1) La depunerea cererii de reîntregire a familiei, statul membru în cauză poate cere persoanei care a depus cererea să furnizeze dovada că susținătorul reîntregirii dispune:
(a) de o locuință considerată normală pentru o familie de dimensiuni comparabile în aceeași regiune și care corespunde standardelor generale de sănătate și de siguranță în vigoare în statul membru în cauză;
(b) de o asigurare de sănătate care acoperă toate riscurile acoperite în mod normal pentru propriii resortisanți în statul membru în cauză, atât pentru susținătorul reîntregirii, cât și pentru membrii familiei;
(c) de resurse stabile, constante și suficiente pentru a se întreține pe sine și pe ceilalți membri ai familiei fără a recurge la sistemul de asistență socială al statului membru în cauză. Statele membre evaluează aceste resurse în raport cu natura și caracterul lor constant și pot ține seama de nivelul salariilor și pensiilor minime naționale, precum și de numărul membrilor familiei.”
9 Articolul 10 alineatul (2) și alineatul (3) litera (a) din această directivă precizează:
„(2) Statele membre pot autoriza reîntregirea familiei pentru alți membri ai familiei care nu sunt menționați la articolul 4, în cazul în care aceștia se află în întreținerea refugiatului.
(3) În cazul în care refugiatul este un minor neînsoțit, statele membre:
(a) autorizează intrarea și șederea în scopul reîntregirii familiei pentru rudele sale de gradul întâi pe linie ascendentă directă fără a fi aplicate condițiile stabilite la articolul 4 alineatul (2) litera (a);
[…]”
10 Potrivit articolului 12 alineatul (1) din directiva menționată:
„Prin derogare de la articolul 7, statele membre nu pot impune refugiatului și/sau membrilor familiei să furnizeze, în ceea ce privește cererile privind membrii familiei menționați la articolul 4 alineatul (1), elemente justificative care să ateste că îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 7.
Fără a aduce atingere obligațiilor internaționale, atunci când reîntregirea familiei este posibilă într‑o țară terță cu care susținătorul reîntregirii și/sau membrii familiei au o legătură specială, statele membre pot solicita elementele justificative menționate în primul paragraf.
Statele membre pot solicita refugiatului să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1), în cazul în care cererea de reîntregire a familiei nu este depusă în termen de trei luni de la data acordării statutului de refugiat.”
Dreptul austriac
11 Bundesgesetz über die Niederlassung und den Aufenthalt in Österreich (Niederlassungs-und Aufenthaltsgesetz – NAG) [Legea federală privind stabilirea și șederea în Austria (Legea privind stabilirea și șederea) – NAG)] din 16 august 2005 (BGBl. I, 100/2005), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumit în continuare „NAG”), prevede la articolul 11, intitulat „Condițiile generale de obținere a unui permis de ședere”:
„[…]
(2) Permisele de ședere pot fi eliberate unui străin numai dacă
[…]
2. acesta dovedește că are un drept asupra unei locuințe considerate normale pentru o familie de dimensiuni comparabile;
3. dispune de o asigurare de sănătate care acoperă toate riscurile valabilă inclusiv în Austria;
4. șederea sa nu riscă să devină o povară financiară pentru o autoritate publică teritorială;
[…]
(3) Chiar și atunci când există un motiv de refuz întemeiat pe alineatul (1) punctul 3, 5 sau 6 sau atunci când nu este îndeplinită o condiție prevăzută la alineatul (2) punctele 1-7, poate fi eliberat un permis de ședere dacă aceasta este necesar pentru menținerea vieții private și de familie în sensul articolului 8 din [CEDO] […]”
12 Articolul 46 din această lege, intitulat „Dispoziții privind reîntregirea familiei”, prevede:
„(1) Ar trebui să se acorde un permis de ședere sub forma unui «Rot‑Weiss‑Rot – Karte plus» [«cartea roșu‑alb‑roșu plus»] membrilor de familie ai resortisanților țărilor terțe, în cazul în care aceștia îndeplinesc condițiile prevăzute în prima parte, și dacă
[…]
2. există cote disponibile, iar susținătorul reîntregirii:
[…]
(c) are statutul de refugiat, iar articolul 34 alineatul (2) [din Bundesgesetz über die Gewährung von Asyl (Legea federală privind acordarea azilului) din 16 august 2005 (BGBl. I, nr. 100/2005), în versiunea aplicabilă litigiului principal (denumită în continuare «AsylG»)] nu se aplică […]”
13 Articolul 34 din AsylG, intitulat „Procedura familială în Austria”, prevede la alineatele (2) și (4):
„(2) La cererea unui membru al familiei unui străin căruia i s‑a recunoscut statutul de refugiat, autoritatea trebuie să îi recunoască acestuia statutul de refugiat prin decizie în cazul în care:
1. străinul respectiv nu a săvârșit o infracțiune și
[…]
3. nu este în curs nicio procedură de decădere din dreptul la statutul de refugiat împotriva străinului căruia i‑a fost recunoscut statutul de refugiat (articolul 7).
[…]
(4) Autoritatea trebuie să examineze separat cererile membrilor familiei unui solicitant de azil; procedurile sunt conexate; în condițiile prevăzute la alineatele (2) și (3), toți membrii familiei obțin aceeași protecție. […]”
14 Articolul 35 din această lege, intitulat „Cereri de intrare depuse la reprezentanțele diplomatice”, are următorul cuprins:
„(1) Membrul de familie în sensul alineatului (5) al unui străin căruia i s‑a recunoscut statutul de refugiat și care se află în străinătate poate, în vederea depunerii unei cereri de protecție internațională în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) punctul 1 coroborat cu articolul 2 alineatul (1) punctul 13 din prezenta lege, să depună o cerere de eliberare a unui permis de intrare la o autoritate austriacă cu misiuni consulare în străinătate (reprezentanță diplomatică). În cazul în care cererea de acordare a unui permis de intrare este depusă după mai mult de trei luni de la acordarea definitivă a statutului de refugiat, trebuie îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 60 alineatul (2) punctele 1-3.
[…]
(2a) În cazul în care solicitantul este unul dintre părinții unui minor neînsoțit căruia i s‑a recunoscut statutul de refugiat sau de protecție subsidiară, se consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 60 alineatul (2) punctele 1-3.
[…]
(5) Potrivit [articolului 17 alineatele (1) și (2) din AsylG], membru de familie înseamnă persoana care are calitatea de părinte al unui copil minor, de soț sau de copil necăsătorit minor la data introducerii cererii al unui străin căruia i s‑a recunoscut statutul de refugiat sau statutul de protecție subsidiară, cu condiția ca, în cazul soților, aceștia să fi fost deja căsătoriți înainte de intrarea străinului respectiv; aceasta se aplică de asemenea partenerilor înregistrați, în cazul în care parteneriatul respectiv era deja înregistrat înainte de intrarea străinului.”
Litigiul principal și întrebările preliminare
15 RI, născut la 1 septembrie 1999, a ajuns în Austria la 31 decembrie 2015 în calitate de minor neînsoțit și a depus în această țară, la 8 ianuarie 2016, o cerere de protecție internațională în temeiul AsylG. Prin decizia Bundesamt für Fremdenwesen und Asyl (Oficiul Federal pentru Străini și Azil, Austria), notificată lui RI la 5 ianuarie 2017, acestuia i s‑a recunoscut calitatea de refugiat. Această decizie a rămas definitivă la 2 februarie 2017.
16 La 6 aprilie 2017, și anume la trei luni și o zi de la notificarea deciziei menționate, CR și GF, părinții lui RI, precum și TY, sora sa majoră, au depus la Ambasada Republicii Austria în Siria cereri de intrare și de ședere în Austria în scopul reîntregirii familiei cu RI, în temeiul articolului 35 din AsylG (denumite în continuare „primele cereri de intrare și de ședere”). RI era încă minor la momentul depunerii acestor cereri. Totuși, ele au fost respinse de ambasada menționată, prin decizia notificată la 29 mai 2018, pentru motivul că RI devenise major în cursul procedurii de reîntregire a familiei. Această decizie, care nu a făcut obiectul unei căi de atac, a rămas definitivă la 26 iunie 2018.
17 La 11 iulie 2018, CR, GF și TY au depus la șeful guvernului Landului Viena cereri având ca obiect acordarea unor permise de ședere în scopul reîntregirii familiei cu RI în temeiul articolului 46 alineatul (1) punctul 2 din NAG (denumite în continuare „cea de a doua serie de cereri de intrare și de ședere”). În acest scop, CR și GF au invocat drepturile conferite de Directiva 2003/86, în timp ce TY și‑a întemeiat cererea pe articolul 8 din CEDO. Prin deciziile din 20 aprilie 2020, șeful guvernului Landului Viena a respins aceste cereri pentru motivul că nu fuseseră depuse în termenul de trei luni de la data la care lui RI îi fusese recunoscută calitatea de refugiat.
18 CR, GF și TY au contestat aceste decizii în fața Verwaltungsgericht Wien (Tribunalul Administrativ din Viena, Austria), care este instanța de trimitere.
19 În primul rând, instanța de trimitere are îndoieli cu privire la drepturile de care CR, GF și TY pot beneficia în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, în condițiile în care RI a devenit major în cursul procedurii de reîntregire a familiei. În această privință, ea apreciază că interpretarea reținută de Curte în Hotărârea din 12 aprilie 2018, A și S (C‑550/16, EU:C:2018:248, punctul 64), în raport cu o situație în care un minor neînsoțit devine major în cursul procedurii de azil și, prin urmare, înainte chiar de depunerea cererii de reîntregire a familiei, ar trebui să poată fi transpusă într‑o situație precum cea în discuție în litigiul principal, în care susținătorul reîntregirii este încă minor la momentul depunerii acestei cereri, astfel încât, și în această a doua situație, dreptul la reîntregirea familiei se poate întemeia pe dispoziția menționată.
20 În ipoteza în care ar fi confirmată această concluzie, instanța de trimitere ridică, în al doilea rând, problema dacă precizarea pe care Curtea a făcut‑o la punctul 61 din acea hotărâre, potrivit căreia cererea de reîntregire a familiei depusă în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 de către un susținător al reîntregirii care a devenit major în cursul procedurii de azil trebuie în principiu să fie depusă în termen de trei luni de la data la care acestuia i‑a fost recunoscută calitatea de refugiat, trebuie să fie transpusă și situației unui susținător al reîntregirii care a devenit major în cursul procedurii de reîntregire a familiei. Astfel, ar fi posibil ca, într‑o atare situație, un asemenea termen să nu înceapă să curgă înainte de împlinirea vârstei majoratului de către refugiat. Prin urmare, acest termen ar fi respectat în mod necesar atunci când, precum în speță, susținătorul reîntregirii era încă minor la momentul depunerii cererii de reîntregire a familiei.
21 În schimb, în ipoteza în care un astfel de termen ar trebui să se aplice și acestei situații și să curgă din ziua în care minorului în cauză i‑a fost recunoscută calitatea de refugiat, instanța de trimitere solicită să se stabilească, în al treilea rând, dacă acest termen trebuie considerat respectat atunci când, precum în speță, s‑au scurs trei luni și o zi între notificarea deciziei prin care i‑a fost recunoscută susținătorului reîntregirii această calitate și primele cereri de intrare și de ședere, în raport cu care ar trebui apreciată, potrivit acestei instanțe, respectarea termenului menționat. În acest context, ea ridică în special problema criteriilor care trebuie aplicate pentru a aprecia dacă cererea de reîntregire a familiei a fost depusă în termen.
22 În al patrulea rând, instanța de trimitere ridică problema dacă respectarea condițiilor prevăzute la articolul 7 din Directiva 2003/86, și anume ca susținătorul reîntregirii să dispună, primo, de o locuință considerată normală pentru el și pentru familia sa, secundo, de o asigurare de sănătate care acoperă toate riscurile pentru el însuși și pentru membrii familiei sale și, tertio, de resurse stabile, constante și suficiente pentru a se întreține pe sine și pe ceilalți membri ai familiei fără a recurge la sistemul de asistență socială al statului membru în cauză, poate fi impusă și în cazul reîntregirii familiei în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din această directivă. În această privință, instanța de trimitere ridică de asemenea problema dacă posibilitatea de a impune respectarea condițiilor menționate depinde de aspectul dacă cererea de reîntregire a familiei a fost depusă după expirarea termenului de trei luni prevăzut la articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf din directiva menționată.
23 În al cincilea rând, instanța de trimitere arată că, în temeiul dreptului austriac aplicabil, TY, în calitate de soră a susținătorului reîntregirii RI, nu face parte dintre „membrii familiei”, pentru care este prevăzut un drept la reîntregirea familiei. Totuși, această instanță subliniază că TY, care locuiește cu părinții săi în Siria, suferă de paralizie cerebrală și are nevoie permanentă de un scaun cu rotile, precum și de îngrijire personală zilnică, inclusiv de asistență pentru a se hrăni. Îngrijirile menționate i‑ar fi acordate în principal de mama sa, CR, iar TY nu poate apela la nicio rețea socială de ajutoare la locul său de reședință actual pentru a obține îngrijirile menționate. În aceste condiții, părinții lui TY nu ar putea să o lase singură în Siria, unde nu locuiește niciun alt membru de familie.
24 Instanța de trimitere constată că, ținând seama de situația specială în care se află sora lui RI din cauza bolii sale, părinții lui RI ar fi, de fapt, obligați să renunțe la dreptul lor la reîntregirea familiei care decurge din articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 în cazul în care nu i‑ar fi acordat un permis de ședere și lui TY.
25 În sfârșit, instanța menționată arată că, în temeiul dreptului austriac, i‑ar putea fi eventual acordat un permis de ședere surorii majore a susținătorului reîntregirii, deși nu sunt îndeplinite condițiile legale, pentru motive imperative ce țin de viața privată și de familie, în sensul articolului 8 din CEDO. Cu toate acestea, în măsura în care dreptul la acordarea unui permis de ședere care decurge direct din dreptul Uniunii poate depăși protecția conferită de articolul 8 din CEDO, ar fi necesar să se stabilească dacă TY se poate prevala de un asemenea drept.
26 În aceste condiții, Verwaltungsgericht Wien (Tribunalul Administrativ din Viena) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
„1) Părinții, resortisanți ai unei țări terțe, ai unui refugiat care și‑a depus cererea de azil în calitate de minor neînsoțit și căruia i s‑a acordat azil cât timp era minor, pot continua să se prevaleze de articolul 2 litera (f) coroborat cu articolul 10 alineatul (3) litera (a) din [Directiva 2003/86] atunci când refugiatul a împlinit vârsta majoratului după ce i s‑a acordat azilul, dar în cursul procedurii de eliberare a unui permis de ședere părinților săi?
2) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, este necesar ca, în acest caz, părinții resortisantului unei țări terțe să respecte termenul stabilit în Hotărârea [din 12 aprilie 2018, A și S (C‑550/16, EU:C:2018:248, punctul 61], de depunere a unei cereri de reîntregire a familiei «în principiu, […] într‑un termen de trei luni calculat de la data la care minorului în cauză i‑a fost recunoscută calitatea de refugiat»?
3) În cazul unui răspuns afirmativ la prima întrebare, surorii majore a unui refugiat recunoscut, resortisantă a unei țări terțe, trebuie să i se elibereze un permis de ședere direct în temeiul dreptului Uniunii atunci când, în cazul refuzului eliberării unui permis de ședere surorii majore a refugiatului, părinții acestuia ar fi de facto obligați să renunțe la dreptul lor la reîntregirea familiei în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva [2003/86], întrucât, din cauza stării sale de sănătate, această soră majoră a refugiatului necesită în mod obligatoriu îngrijire permanentă din partea părinților săi și, pentru acest motiv, nu poate rămâne singură în țara de origine?
4) În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, care sunt criteriile care trebuie luate în considerare pentru a aprecia prezentarea unei astfel de cereri de reîntregire a familiei în termen, «în principiu» în termenul de trei luni în sensul considerațiilor cuprinse în Hotărârea [din 12 aprilie 2018, A și S (C‑550/16, EU:C:2018:248, punctul 61)]?
5) În cazul unui răspuns afirmativ la a doua întrebare, părinții refugiatului pot continua să se prevaleze de dreptul lor la reîntregirea familiei în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva [2003/86] atunci când între data la care minorului i‑a fost recunoscută calitatea de refugiat și data cererii lor de reîntregire a familiei s‑au scurs trei luni și o zi?
6) În cadrul unei proceduri de reîntregire a familiei în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva [2003/86], un stat membru poate în principiu să impună părinților refugiatului îndeplinirea condițiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din [această directivă]?
7) Impunerea îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Directiva [2003/86] este condiționată, în cadrul unei reîntregiri a familiei în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din [această directivă], de aspectul dacă, în sensul articolului 12 alineatul (1) al treilea paragraf din [directiva menționată], cererea de reîntregire a familiei a fost depusă în termen de trei luni de la data recunoașterii statutului de refugiat?”
Procedura în fața Curții
27 Prin decizia din 9 iulie 2021, președintele Curții a suspendat prezenta procedură în așteptarea deciziei prin care s‑a finalizat judecata în cauzele conexate C‑273/20 și C‑355/20, precum și în cauza C‑279/20.
28 Prin decizia din 8 august 2022, președintele Curții a notificat instanței de trimitere Hotărârea din 1 august 2022, Bundesrepublik Deutschland (Reîntregirea familiei cu un minor refugiat) (C‑273/20 și C‑355/20, EU:C:2022:617), precum și Hotărârea din 1 august 2022, Bundesrepublik Deutschland (Reîntregirea familiei cu un copil devenit major) (C‑279/20, EU:C:2022:618), invitând‑o să îi indice dacă, având în vedere aceste hotărâri, dorea să își mențină cererea de decizie preliminară, în tot sau în parte.
29 Prin scrisoarea din 30 august 2022, depusă la grefa Curții la 6 septembrie 2022, această instanță a arătat că își menține cererea de decizie preliminară, dar că nu mai solicita un răspuns la prima întrebare, pentru motivul că, având în vedere hotărârile menționate, era necesar să se răspundă afirmativ la această întrebare. În această privință, ea a precizat că, în măsura în care consideră, așadar, îndeplinită condiția în temeiul căreia a adresat a doua și a treia întrebare, ar trebui să se răspundă la acestea.
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la a doua întrebare
30 Prin intermediul celei de a doua întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 trebuie interpretat în sensul că, pentru a putea ca un drept la reîntregirea familiei să poată fi întemeiat pe această dispoziție și pentru a putea beneficia astfel de condițiile mai favorabile prevăzute de aceasta, dispoziția menționată impune rudelor de gradul întâi pe linie ascendentă directă (denumite în continuare „părinții”) ale unui refugiat minor neînsoțit să depună cererea de intrare și de ședere în scopul reîntregirii familiei cu acesta din urmă într‑un anumit termen, atunci când refugiatul respectiv este încă minor la data depunerii acestei cereri și devine major în cursul procedurii de reîntregire a familiei.
31 Trebuie amintit că obiectivul Directivei 2003/86 constă, potrivit articolului 1 din aceasta, în stabilirea condițiilor în care se exercită dreptul la reîntregirea familiei pe care îl au resortisanții țărilor terțe care au reședința în mod legal pe teritoriul statelor membre.
32 În această privință, din considerentul (8) al acestei directive reiese că aceasta prevede pentru refugiați condiții mai favorabile pentru exercitarea acestui drept la reîntregirea familiei, întrucât situația lor necesită o atenție deosebită ca urmare a motivelor care i‑au constrâns să își părăsească țara și care îi împiedică să ducă o viață în familie normală în țara lor.
33 Una dintre aceste condiții mai favorabile privește reîntregirea familiei cu rudele de gradul întâi pe linie ascendentă directă ale refugiatului. Într‑adevăr, după cum a constatat deja Curtea, în timp ce, în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din Directiva 2003/86, posibilitatea unei astfel de reîntregiri este în principiu lăsată la discreția fiecărui stat membru și supusă în special condiției ca rudele de gradul întâi pe linie ascendentă directă să se afle în întreținerea susținătorului reîntregirii și să nu beneficieze de sprijinul familial necesar în țara de origine, articolul 10 alineatul (3) litera (a) din această directivă prevede o excepție de la acest principiu, în temeiul căreia refugiații minori neînsoțiți au un drept la o astfel de reîntregire, care nu este supus unei marje de apreciere din partea statelor membre și nici condițiilor stabilite la acest articol 4 alineatul (2) litera (a). Articolul 10 alineatul (3) litera (a) menționat urmărește astfel în mod specific să garanteze o protecție sporită refugiaților care au calitatea de minori neînsoțiți (Hotărârea din 12 aprilie 2018, A și S, C‑550/16, EU:C:2018:248, punctele 33, 34 și 44).
34 În Hotărârea din 12 aprilie 2018, A și S (C‑550/16, EU:C:2018:248, punctul 64), Curtea a declarat deja că articolul 2 litera (f) din Directiva 2003/86, care definește noțiunea de „minor neînsoțit”, coroborat cu articolul 10 alineatul (3) litera (a) din aceasta trebuie interpretat în sensul că trebuie să fie calificat drept „minor”, în sensul acestei dispoziții, un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid cu vârsta sub 18 ani la momentul intrării sale pe teritoriul unui stat membru și al depunerii cererii sale de azil în acest stat, dar care, în cursul procedurii de azil, împlinește vârsta majoratului și căruia i se recunoaște, ulterior, statutul de refugiat.
35 Astfel, a condiționa dreptul la reîntregirea familiei prevăzut la articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 de momentul în care autoritatea națională competentă adoptă în mod formal decizia de recunoaștere a statutului de refugiat al persoanei interesate și, prin urmare, de celeritatea, mai mare sau mai mică, cu care cererea de protecție internațională este examinată de către această autoritate ar pune în discuție efectul util al acestei dispoziții și ar fi contrar nu doar obiectivului acestei directive, care constă în favorizarea reîntregirii familiei și în acordarea, în această privință, a unei protecții speciale refugiaților, în special minorilor neînsoțiți, ci și principiilor egalității de tratament și securității juridice (Hotărârea din 12 aprilie 2018, A și S, C‑550/16, EU:C:2018:248, punctul 55).
36 În plus, este necesar să se arate că aceleași considerații se aplică, a fortiori, unei situații în care minorul neînsoțit nu devine major în cursul procedurii de azil, ci în cursul procedurii de reîntregire a familiei. Astfel, un asemenea refugiat minor se poate întemeia pe articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 pentru a beneficia de dreptul la reîntregirea familiei cu părinții săi pe baza condițiilor mai favorabile, prevăzute de această dispoziție, fără ca statul membru în cauză să poată respinge cererea de reîntregire a familiei pentru motivul că refugiatul în cauză nu mai este minor la data deciziei privind această cerere [a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 august 2022, Bundesrepublik Deutschland (Reîntregirea familiei cu un minor refugiat), C‑273/20 și C‑355/20, EU:C:2022:617, punctul 52].
37 Cu toate acestea, în Hotărârea din 12 aprilie 2018, A și S (C‑550/16, EU:C:2018:248, punctul 61), Curtea a statuat de asemenea că, în măsura în care ar fi incompatibil cu obiectivul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 ca un refugiat care avea statutul de minor neînsoțit în momentul cererii sale de azil, dar care a devenit major în cursul procedurii referitoare la această cerere să poată invoca beneficiul acestei dispoziții „fără nicio limitare în timp” pentru a obține reîntregirea familiei, cererea de reîntregire a familiei trebuia să intervină într‑un termen rezonabil. În această privință, Curtea a arătat că, în vederea determinării unui astfel de termen rezonabil, soluția reținută de legiuitorul Uniunii Europene în contextul asemănător al articolului 12 alineatul (1) al treilea paragraf din această directivă are valoare indicativă, astfel încât este necesar să se considere că cererea de reîntregire a familiei formulată în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din directiva respectivă trebuie în principiu să fie depusă într‑un termen de trei luni calculat de la data la care minorului în cauză i‑a fost recunoscută calitatea de refugiat.
38 Or, îndoielile instanței de trimitere privesc în esență aspectul dacă este necesar să se respecte un astfel de termen și în împrejurări precum cele în discuție în cauza principală, și anume într‑o situație în care refugiatul în cauză era încă minor la data depunerii cererii de reîntregire a familiei și a devenit major în cursul procedurii referitoare la această cerere.
39 În această privință, trebuie arătat că din jurisprudența citată la punctul 37 din prezenta hotărâre rezultă că cerința respectării unui astfel de termen urmărește evitarea riscului ca dreptul la reîntregirea familiei să poată fi invocat fără nicio limitare în timp în situația în care refugiatul a devenit deja major în cursul procedurii de azil și, prin urmare, înainte chiar de depunerea cererii de reîntregire a familiei.
40 Cu toate acestea, după cum a subliniat Comisia Europeană, un asemenea risc nu există atunci când refugiatul în cauză împlinește vârsta majoratului în cursul procedurii de reîntregire a familiei. În plus, având în vedere obiectivul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, care este acela de a favoriza în mod specific reîntregirea refugiaților minori neînsoțiți cu părinții lor, pentru a le garanta o protecție sporită din cauza vulnerabilității lor deosebite, o cerere de reîntregire a familiei în temeiul acestei dispoziții nu poate fi considerată tardivă dacă a fost depusă atunci când refugiatul în cauză era încă minor. Astfel, ținând seama de acest obiectiv, un termen pentru introducerea unei asemenea cereri nu poate începe să curgă înainte ca refugiatul în cauză să devină major.
41 În consecință, atât timp cât refugiatul este minor, părinții săi pot depune o cerere de intrare și de ședere în scopul reîntregirii familiei cu acesta, în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, fără a fi obligați să respecte un termen pentru a putea beneficia de condițiile mai favorabile prevăzute de această dispoziție.
42 Rezultă că, în speță, împrejurarea că primele cereri de intrare și de ședere în scopul reîntregirii familiei au fost depuse de reclamanții din litigiul principal la mai mult de trei luni de la notificarea deciziei prin care susținătorului reîntregirii i‑a fost recunoscut statutul de refugiat este lipsită de relevanță întrucât acest susținător al reîntregirii era minor la data depunerii cererilor menționate. Astfel, sub rezerva unei verificări de către instanța de trimitere, decizia amintită la punctul 16 din prezenta hotărâre prin care au fost respinse aceste cereri nu este conformă cu dispozițiile Directivei 2003/86.
43 Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se răspundă la a doua întrebare că articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 trebuie interpretat în sensul că, pentru ca un drept la reîntregirea familiei să poată fi întemeiat pe această dispoziție și pentru a putea beneficia astfel de condițiile mai favorabile prevăzute de aceasta, dispoziția menționată nu impune părinților unui refugiat minor neînsoțit să depună cererea de intrare și de ședere în scopul reîntregirii familiei cu acesta din urmă într‑un anumit termen, atunci când refugiatul respectiv este încă minor la data depunerii acestei cereri și devine major în cursul procedurii de reîntregire a familiei.
Cu privire la a patra și la a cincea întrebare
44 Prin intermediul celei de a patra și al celei de a cincea întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească pe baza căror criterii trebuie să se aprecieze dacă o cerere de reîntregire a familiei în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 a fost depusă în termen.
45 Astfel cum arată instanța menționată, aceste întrebări sunt adresate în ipoteza în care răspunsul la a doua întrebare ar fi afirmativ. Având în vedere răspunsul dat la a doua întrebare, nu este necesar să se răspundă la a patra și la a cincea întrebare.
Cu privire la a treia întrebare
46 Prin intermediul celei de a treia întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 trebuie interpretat în sensul că impune acordarea unui permis de ședere surorii majore a unui refugiat minor neînsoțit, care este resortisantă a unei țări terțe și care, din cauza unei boli grave, depinde în mod total și permanent de asistența părinților săi, în cazul în care refuzul de a acorda acest permis de ședere ar conduce la privarea refugiatului respectiv de dreptul său la reîntregirea familiei cu părinții săi, conferit de această dispoziție.
47 În această privință, trebuie arătat că, în temeiul articolului 51 alineatul (1) din cartă, în cazul în care pun în aplicare dreptul Uniunii, statele membre respectă drepturile și principiile stabilite de cartă și promovează aplicarea lor în conformitate cu atribuțiile pe care le au în acest sens și cu respectarea limitelor competențelor conferite Uniunii de tratate.
48 Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante, statele membre, în special instanțele acestora, au nu numai obligația de a interpreta dreptul lor național într‑un mod conform dreptului Uniunii, ci și de a se asigura că nu se întemeiază pe o interpretare a unui text de drept derivat care ar intra în conflict cu drepturile fundamentale protejate de ordinea juridică a Uniunii [Hotărârea din 16 iulie 2020, État belge (Reîntregirea familiei – Copil minor), C‑133/19, C‑136/19 și C‑137/19, EU:C:2020:577, punctul 33, precum și jurisprudența citată].
49 În special, articolul 7 din cartă recunoaște dreptul la respectarea vieții private sau de familie. Acest articol 7 trebuie să fie interpretat, în conformitate cu o jurisprudență constantă, prin coroborare cu obligația de a lua în considerare interesul superior al copilului, recunoscut la articolul 24 alineatul (2) din cartă, și ținând seama de nevoia copilului de a întreține cu regularitate relații personale cu ambii părinți, menționată la articolul 24 alineatul (3) din aceasta [Hotărârea din 1 august 2022, Bundesrepublik Deutschland (Reîntregirea familiei cu un minor refugiat), C‑273/20 și C‑355/20, EU:C:2022:617, punctul 38, precum și jurisprudența citată].
50 În consecință, dispozițiile Directivei 2003/86 trebuie interpretate și aplicate în lumina articolului 7 și a articolului 24 alineatele (2) și (3) din cartă, astfel cum reiese, de altfel, din cuprinsul considerentului (2) și al articolului 5 alineatul (5) din această directivă, care impun statelor membre să examineze cererile de reîntregire a familiei în interesul copiilor vizați și acordând atenția cuvenită favorizării vieții de familie [Hotărârea din 1 august 2022, Bundesrepublik Deutschland (Reîntregirea familiei cu un minor refugiat), C‑273/20 și C‑355/20, EU:C:2022:617, punctul 39, precum și jurisprudența citată].
51 Aceasta este situația în special în ceea ce privește articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, care urmărește, astfel cum s‑a arătat la punctul 40 din prezenta hotărâre, să favorizeze în mod specific reîntregirea refugiaților minori neînsoțiți cu părinții lor pentru a asigura o protecție sporită acestor minori din cauza vulnerabilității lor specifice și care prezintă, în consecință, o importanță deosebită pentru respectarea efectivă a drepturilor fundamentale consacrate la articolul 7 și la articolul 24 alineatele (2) și (3) din cartă.
52 În plus, după cum Curtea a avut deja ocazia să constate, articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 impune statelor membre o obligație pozitivă precisă, căreia îi corespunde un drept clar definit. Articolul amintit le impune obligația, în ipoteza determinată de această dispoziție, să autorizeze reîntregirea familiei cu rudele de gradul întâi pe linie ascendentă directă ale susținătorului reîntregirii fără a dispune de o marjă de apreciere (Hotărârea din 12 aprilie 2018, A și S, C‑550/16, EU:C:2018:248, punctul 43).
53 Prin urmare, în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, un refugiat minor neînsoțit, precum RI, beneficiază de dreptul la reîntregirea familiei cu ambii săi părinți.
54 În speță, din decizia de trimitere rezultă că cererile de intrare și de ședere în Austria în scopul reîntregirii familiei cu RI au fost depuse de cei doi părinți ai acestuia din urmă și de TY, sora lui RI. Aceasta din urmă, deși majoră, depinde în mod total și permanent de asistența materială a părinților săi din cauza unei boli grave. În special, ea suferă de paralizie cerebrală și are nevoie permanentă de un scaun cu rotile, precum și de îngrijire personală zilnică, inclusiv de asistență pentru a se hrăni. Aceste îngrijiri îi sunt acordate în principal de mama sa, CR, iar TY nu poate apela la nicio rețea socială de ajutoare la locul său de reședință actual pentru a beneficia de îngrijirile menționate. Prin urmare, părinții lui TY sunt singurele persoane care se pot ocupa de ea, astfel încât nu o pot lăsa singură în țara sa de origine.
55 După cum a constatat instanța de trimitere, ținând seama de această situație excepțională și de gravitatea deosebită a bolii lui TY, cei doi părinți ai săi se află în imposibilitatea de a se alătura fiului lor în Austria, refugiat minor neînsoțit, fără a‑și duce fiica împreună cu ei. Acordarea unui permis de intrare și de ședere surorii lui RI este, așadar, unicul mijloc de a‑i permite acestuia să își exercite dreptul la reîntregirea familiei cu părinții săi.
56 În aceste condiții, dacă TY nu ar beneficia de reîntregirea familiei cu RI în același timp cu părinții săi, acesta din urmă ar fi, de facto, privat de dreptul său la reîntregirea familiei cu părinții săi, care decurge din articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86.
57 Or, un asemenea rezultat ar fi incompatibil cu caracterul necondiționat al acestui drept și ar pune în discuție efectul util al acestuia, ceea ce ar încălca atât obiectivul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, amintit la punctul 51 din prezenta hotărâre, cât și cerințele care decurg din articolul 7 și din articolul 24 alineatele (2) și (3) din cartă, menționate la punctul 49 din prezenta hotărâre, a căror respectare trebuie asigurată de această directivă.
58 Rezultă că, având în vedere împrejurările excepționale ale cauzei principale, revine instanței de trimitere sarcina de a asigura efectul util al dreptului lui RI la reîntregirea familiei cu părinții săi, care decurge din articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, precum și respectarea drepturilor fundamentale consacrate la articolul 7 și la articolul 24 alineatele (2) și (3) din cartă, eliberând și surorii sale un permis de intrare și de ședere în Austria.
59 Pe de altă parte, această concluzie nu este repusă în discuție de Hotărârea din 12 decembrie 2019, Bevándorlási és Menekültügyi Hivatal (Reîntregirea familiei – Sora unui refugiat) (C‑519/18, EU:C:2019:1070), în care Curtea a declarat că articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2003/86 trebuia interpretat în sensul că nu se opune ca un stat membru să nu autorizeze reîntregirea familiei surorii unui refugiat decât dacă aceasta este, ca urmare a stării sale de sănătate, în incapacitatea de a se întreține singură, cu condiția să fie îndeplinite anumite condiții.
60 În această privință, trebuie să se constate că faptele precum cele în discuție în cauza principală și problemele de drept ridicate de instanța de trimitere se disting în mod semnificativ de cele care au condus la pronunțarea hotărârii menționate. Astfel, în acea hotărâre trebuia să se stabilească condițiile în care articolul 10 alineatul (2) din Directiva 2003/86, care prezintă un caracter facultativ, permite, dacă este cazul, refugiaților, inclusiv celor care nu sunt minori neînsoțiți, să solicite în mod autonom reîntregirea familiei cu frații și cu surorile lor. În schimb, în speță, Curtea este chemată să se pronunțe cu privire la întinderea dreptului unui refugiat minor neînsoțit la reîntregirea familiei cu părinții săi, în temeiul articolului 10 alineatul (3) din directiva menționată, în situația specifică în care acest drept nu poate fi exercitat în lipsa acordării unui permis de intrare și de ședere surorii sale majore, care este grav bolnavă, și, ca urmare a acestui fapt, într‑o situație de dependență totală și permanentă față de părinții respectivi.
61 Având în vedere ceea ce precedă, este necesar să se răspundă la a treia întrebare că articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 trebuie interpretat în sensul că impune acordarea unui permis de ședere surorii majore a unui refugiat minor neînsoțit, care este resortisantă a unei țări terțe și care, din cauza unei boli grave, depinde în mod total și permanent de asistența părinților săi, în cazul în care refuzul de a acorda acest permis de ședere ar conduce la privarea refugiatului respectiv de dreptul său la reîntregirea familiei cu părinții săi, conferit de această dispoziție.
Cu privire la a șasea și la a șaptea întrebare
62 Prin intermediul celei de a șasea și al celei de a șaptea întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 trebuie interpretat în sensul că un stat membru poate impune ca, pentru a putea beneficia de dreptul la reîntregirea familiei cu părinții săi în temeiul acestei dispoziții, un refugiat minor neînsoțit sau părinții săi să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din această directivă și, eventual, dacă posibilitatea de a impune respectarea acestor condiții depinde de aspectul dacă cererea de reîntregire a familiei a fost depusă în termenul prevăzut la articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf din directiva menționată.
63 Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie amintit că articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/86, care face parte din capitolul IV din aceasta, intitulat „Condiții necesare pentru exercitarea dreptului la reîntregirea familiei”, prevede posibilitatea statelor membre de a solicita dovada faptului că susținătorul reîntregirii dispune de o locuință considerată normală pentru o familie de dimensiuni comparabile în statul membru în cauză, de o asigurare de sănătate pentru el însuși și pentru membrii familiei sale, precum și de resurse stabile, constante și suficiente pentru a se întreține pe sine și pe ceilalți membri ai familiei fără a recurge la sistemul de asistență socială al statului membru în cauză.
64 Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2003/86, care, la fel ca articolul 10 din aceasta, figurează în capitolul V din această directivă, intitulat „Reîntregirea familiei refugiaților”, prevede că, prin derogare de la articolul 7 din aceasta, statele membre nu pot impune refugiatului și/sau membrilor familiei sale să furnizeze, în ceea ce privește cererile privind membrii familiei menționați la articolul 4 alineatul (1) din directiva menționată, elemente justificative care să ateste că susținătorul reîntregirii îndeplinește condițiile prevăzute la acest articol 7.
65 În conformitate cu alineatul (1) al articolului 4 menționat, care este unicul articol din capitolul II din Directiva 2003/86, intitulat „Membrii familiei”, statele membre autorizează intrarea și șederea, în conformitate cu această directivă și sub rezerva respectării condițiilor prevăzute în capitolul IV, precum și la articolul 16, a membrilor familiei enumerați în cuprinsul acestuia, printre care în special soțul susținătorului reîntregirii, precum și copiii minori.
66 Rezultă astfel dintr‑o interpretare coroborată a articolului 12 alineatul (1) primul paragraf, a articolului 4 alineatul (1) și a articolului 7 alineatul (1) din Directiva 2003/86 că această primă dispoziție stabilește condiții mai favorabile pentru reîntregirea familiei unui refugiat cu membrii familiei nucleare, excluzând posibilitatea statelor membre de a solicita dovada că refugiatul dispune de o locuință considerată normală pentru o familie de dimensiuni comparabile, de o asigurare de sănătate pentru sine și pentru membrii familiei sale, precum și de resurse stabile, constante și suficiente pentru a se întreține pe sine și pe ceilalți membri ai familiei sale.
67 Cu toate acestea, articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 2003/86 precizează că statele membre pot solicita refugiatului să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din aceeași directivă în cazul în care cererea de reîntregire a familiei nu este depusă în termen de trei luni de la data acordării statutului de refugiat.
68 Rezultă astfel din articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf din Directiva 2003/86 că, în cazurile prevăzute la primul paragraf al acestei dispoziții, legiuitorul Uniunii a autorizat statele membre să aplice, în ceea ce privește condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/86, regimul de drept comun în locul regimului favorabil aplicabil în mod normal refugiaților în cazul în care cererea de reîntregire a familiei a fost depusă ulterior expirării unui anumit termen după acordarea statutului de refugiat (a se vedea în acest sens Hotărârea din 7 noiembrie 2018, K și B, C‑380/17, EU:C:2018:877, punctul 46).
69 În speță, din decizia de trimitere reiese că Republica Austria a utilizat atât posibilitatea prevăzută la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/86, atunci când a impus ca susținătorii reîntregirii să îndeplinească condițiile definite în această dispoziție, cât și posibilitatea prevăzută la articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf din această directivă, atunci când a prevăzut că aceste condiții trebuie de asemenea îndeplinite de susținătorii reîntregirii care au statutul de refugiat în cazul în care cererea de intrare și de ședere în scopul reîntregirii familiei este depusă la mai mult de trei luni de la acordarea definitivă a acestui statut.
70 Instanța de trimitere ridică însă problema dacă această din urmă posibilitate se extinde și la reîntregirea familiei refugiaților minori neînsoțiți cu părinții lor, prevăzută la articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, și, prin urmare, dacă statele membre pot impune pentru o astfel de reîntregire ca refugiatul minor sau părinții săi să îndeplinească condițiile definite la articolul 7 alineatul (1) din această directivă, cu excepția cazului în care cererea de reîntregire a familiei cu părinții săi a fost depusă în termen de trei luni de la acordarea statutului de refugiat acestui minor.
71 Or, ținând seama de modul de redactare, de economia și de finalitatea Directivei 2003/86, precum și de cerințele care decurg din articolul 7 și din articolul 24 alineatele (2) și (3) din cartă, această întrebare necesită un răspuns negativ.
72 Astfel, articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 acordă refugiaților minori neînsoțiți un tratament preferențial, asigurând reîntregirea familiei cu rudele lor de gradul întâi pe linie ascendentă directă „fără a fi aplicate condițiile stabilite la articolul 4 alineatul (2) litera (a)” din această directivă.
73 După cum a arătat în esență domnul avocat general la punctul 26 din concluzii, acest articol 4 alineatul (2) litera (a) face trimitere în mod explicit la condițiile prevăzute în capitolul IV, din care face parte articolul 7. Rezultă astfel din termenii articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 coroborat cu articolul 4 alineatul (2) litera (a) din aceasta că statele membre nu pot impune ca un refugiat minor neînsoțit sau părinții săi să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din directiva menționată atunci când aceștia din urmă depun o cerere de intrare și de ședere în scopul reîntregirii familiei cu refugiatul minor, întemeiată pe articolul 10 alineatul (3) litera (a) din aceasta.
74 Această interpretare a articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 este confirmată atât de finalitatea acestei dispoziții, care vizează, astfel cum s‑a amintit la punctele 40 și 51 din prezenta hotărâre, să favorizeze în mod specific reîntregirea refugiaților minori neînsoțiți cu părinții lor, pentru a garanta o protecție sporită acestor minori din cauza vulnerabilității lor deosebite, cât și de economia directivei menționate și în special de articolul 12 alineatul (1) din aceasta.
75 Astfel, această din urmă dispoziție nu vizează în mod explicit decât „cererile referitoare la membrii familiei menționați la articolul 4 alineatul (1) [din aceasta]”, și anume în special soțul susținătorului reîntregirii, precum și copiii minori. Rezultă astfel din economia acestei directive că legiuitorul Uniunii a prevăzut, la articolul 12 alineatul (1) menționat, pe de o parte, și la articolul 10 alineatul (3) litera (a) din directiva respectivă, pe de altă parte, două regimuri distincte, dintre care primul se aplică reîntregirii familiei oricărui refugiat cu membrii familiei sale nucleare și prevede posibilitatea statelor membre de a impune ca susținătorul reîntregirii să îndeplinească condițiile definite la articolul 7 alineatul (1) din aceeași directivă în cazul în care cererea de reîntregire a familiei nu este depusă în termen de trei luni de la data acordării statutului de refugiat, în timp ce al doilea se aplică în mod specific reîntregirii familiei refugiaților minori neînsoțiți cu părinții lor și nu prevede o astfel de posibilitate.
76 În plus, prin excluderea, în cadrul cererilor de reîntregire a familiei refugiaților minori neînsoțiți cu părinții lor, întemeiate pe articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, a posibilității statelor membre de a impune îndeplinirea condițiilor definite la articolul 7 alineatul (1) din această directivă, legiuitorul Uniunii s‑a conformat cerințelor care decurg din articolul 7 din cartă privind respectarea vieții de familie, precum și din articolul 24 alineatele (2) și (3) din cartă, care presupun ca, în toate acțiunile referitoare la copii, interesul superior al copilului să fie considerat primordial și să se țină seama de necesitatea ca un copil să întrețină cu regularitate relații personale cu ambii părinți.
77 Astfel, după cum a subliniat Comisia, este practic imposibil ca un refugiat minor neînsoțit să dispună, pentru el însuși și pentru membrii familiei sale, de o locuință, de o asigurare de sănătate, precum și de resurse suficiente și, prin urmare, să îndeplinească condițiile definite la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/86. De asemenea, este extrem de dificil ca părinții unui asemenea minor să îndeplinească aceste condiții înainte chiar de a se alătura copilului în statul membru în cauză. Astfel, a condiționa posibilitatea reîntregirii familiei refugiaților minori neînsoțiți cu părinții lor de respectarea condițiilor menționate ar echivala în realitate cu privarea acestor minori de dreptul lor la o asemenea reîntregire, cu încălcarea cerințelor care decurg din articolul 7 și din articolul 24 alineatele (2) și (3) din cartă.
78 Rezultă că, atunci când părinții unui refugiat minor neînsoțit depun o cerere de intrare și de ședere în scopul reîntregirii familiei cu acesta, în temeiul articolului 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, statele membre nu pot impune acestui minor și nici părinților săi să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din această directivă, și anume să dispună de o locuință considerată suficientă pentru toți membrii familiei în statul membru în cauză, de o asigurare de sănătate care acoperă toți membrii acestei familii, precum și resurse stabile, constante și suficiente pentru a satisface nevoile familiei respective fără a recurge la sistemul de ajutor social al statului membru în cauză.
79 De asemenea, în măsura în care, având în vedere împrejurările excepționale ale cauzei principale și astfel cum s‑a constatat la punctul 58 din prezenta hotărâre, este necesar, pentru a asigura efectul util al dreptului lui RI la reîntregirea familiei cu ambii săi părinți, care decurge din articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86, ca un permis de intrare și de ședere să fie acordat și surorii sale majore, dat fiind că părinții săi se află în imposibilitatea de a se alătura fiului lor, refugiat minor neînsoțit, în Austria fără a‑și duce fiica împreună cu ei, iar aceasta din cauza faptului că suferă de o boală gravă care o face dependentă, în mod total și permanent, de asistența materială a părinților săi, statul membru în cauză nu poate nici să impună ca RI sau părinții săi să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din această directivă în ceea ce o privește pe sora minorului refugiat.
80 Având în vederea ceea ce precedă, este necesar să se răspundă la a șasea și la a șaptea întrebare că articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 trebuie interpretat în sensul că un stat membru nu poate impune ca, pentru a putea beneficia de dreptul la reîntregirea familiei cu părinții săi în temeiul acestei dispoziții, un refugiat minor neînsoțit sau părinții săi să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din această directivă, independent de aspectul dacă cererea de reîntregire a familiei a fost depusă în termenul prevăzut la articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf din directiva respectivă.
Cu privire la cheltuielile de judecată
81 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.
Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:
1) Articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei trebuie interpretat în sensul că, pentru ca un drept la reîntregirea familiei să poată fi întemeiat pe această dispoziție și pentru a putea beneficia astfel de condițiile mai favorabile prevăzute de aceasta, dispoziția menționată nu impune rudelor de gradul întâi pe linie ascendentă directă ale unui refugiat minor neînsoțit să depună cererea de intrare și de ședere în scopul reîntregirii familiei cu acesta din urmă într‑un anumit termen, atunci când refugiatul respectiv este încă minor la data depunerii acestei cereri și devine major în cursul procedurii de reîntregire a familiei.
2) Articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 trebuie interpretat în sensul că impune acordarea unui permis de ședere surorii majore a unui refugiat minor neînsoțit, care este resortisantă a unei țări terțe și care, din cauza unei boli grave, depinde în mod total și permanent de asistența părinților săi, în cazul în care refuzul de a acorda acest permis de ședere ar conduce la privarea refugiatului respectiv de dreptul său la reîntregirea familiei cu rudele sale de gradul întâi pe linie ascendentă directă, conferit de această dispoziție.
3) Articolul 10 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/86 trebuie interpretat în sensul că un stat membru nu poate impune ca, pentru a putea beneficia de dreptul la reîntregirea familiei cu rudele sale de gradul întâi pe linie ascendentă directă în temeiul acestei dispoziții, un refugiat minor neînsoțit sau rudele sale de gradul întâi pe linie ascendentă directă să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din această directivă, independent de aspectul dacă cererea de reîntregire a familiei a fost depusă în termenul prevăzut la articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf din directiva respectivă.
Semnături