Language of document :

Recurs introdus la 27 ianuarie 2021 de Lietuvos geležinkeliai împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera întâi extinsă) din 18 noiembrie 2020 în cauza T-814/17, Lietuvos geležinkeliai/Comisia

(Cauza C-42/21 P)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurentă: Lietuvos geležinkeliai AB (reprezentanți: W. Deselaers, K. Apel, P. Kirst, Rechtsanwälte)

Celelalte părți din procedură: Comisia Europeană, Orlen Lietuva AB

Concluziile recurentei

anularea hotărârii atacate, în totalitate sau în parte, în măsura în care prin aceasta s-a respins acțiunea în anulare a recurentei împotriva Deciziei Comisiei C(2017) 6544 final din 2 octombrie 2017 în cazul AT.39813 – Transportul feroviar în țările baltice1 ;

anularea deciziei în totalitate sau în parte;

în subsidiar, anularea sau reducerea amenzii impuse Lietuvos geležinkeliai; și

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată aferente prezentei proceduri și procedurii în fața Tribunalului.

Motivele și principalele argumente

Recurenta formulează patru motive în susținerea recursului.

În cadrul primului motiv, recurenta susține că Tribunalul a interpretat incorect și, în consecință, a aplicat incorect jurisprudența Curții în temeiul căreia o întreprindere în poziție dominantă trebuie să acorde acces la o infrastructură numai dacă refuzul riscă să elimine complet de pe piață concurența din partea persoanei care solicită accesul, dacă un astfel de refuz nu poate fi justificat obiectiv și dacă accesul însuși este indispensabil pentru desfășurarea activității acelei persoane.

În cadrul celui de al doilea motiv, recurenta susține că înlăturarea unei porțiuni de cale ferată de 19 km dintre Mažeikiai, în nord-vestul Lituaniei, și granița letonă (denumită în continuare „calea ferată”) „în grabă și fără să se fi asigurat fondurile necesare” nu reprezintă un abuz de poziție dominantă.

În cadrul celui de al treilea motiv, recurenta susține că Tribunalul a săvârșit o eroare de drept atunci când a calificat înlăturarea căii ferate ca fiind de natură să restrângă concurența.

În cadrul celui de al treilea motiv, recurenta susține că Tribunalul s-a contrazis atunci când a făcut trimitere la intenția anticoncurențială a reclamantei în scopul de a determina dacă trebuie impusă o amendă și în scopul evaluării nivelului amenzii, în pofida faptului că a constatat că încălcarea invocată nu se bazează pe intenția recurentei, pe o strategie anticoncurențială sau pe rea-credință.

____________

1 Rezumatul Deciziei Comisiei din 2 octombrie 2017 privind o procedură inițiată în temeiul articolului 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (Cazul AT.39813 – Transportul feroviar în țările baltice) [notificată cu numărul C(2017) 6544] (OJ 2017, C 383, p. 7).